Muzica ambientala nelicentiata, o fapta ilicita. E si cazul tau?

In urma cu ceva vreme, un cabinet stomatologic primea o notificare de la un organism de gestiune colectiva a drepturilor de autor. Pe scurt, era informat ca daca foloseste muzica ambientala (daca pune muzica in cabinet), trebuie sa plateasca o anumita suma de bani catre organismul respectiv. Ulterior, am aflat ca suma era de 9 RON (calculata in functie de spatiul util al cabinetului) si se platea lunar catre un organism de gestiune colectiva denumit Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania.

Taximetristul singur in masina. Asculta muzica. Face o fapta ilicita?

Pornind de povestea cabinetului stomatologic, am avut curiozitatea sa analizez legislatia referitoare la muzica ambientala si am regasit acolo lucruri utile si surprinzatoare. Am aflat ca si taximetristii trebuie sa plateasca taxa pentru muzica ambientala, pentru ca spatiul in care isi desfasoara activitatea este un spatiu destinat publicului. Am mai aflat ca Metodologia (vezi forma integrala pe websiteul UPFR) pe baza careia se colecteaza aceste drepturi este negociata de mai multe parti si ca este perfectibila.


Un interviu pentru lamurirea publicului cu privire la taxa pentru muzica ambientala

Am considerat insa ca este posibil sa ma insel, asa incat am solicitat un punct de vedere oficial in privinta constatarilor mele. Despre toate aceste lucruri si despre multe altele, intr-un interviu pe care doamna Alina Ovesea (directorul de comunicare al Uniunii Producatorilor de Fonograme din Romania) si doamna Andreea Sirbu (avocat reprezentant al UPFR), au avut amabilitatea sa il acorde Avocatnet.ro.

Alin Popescu: Cine este UPFR si care este rolul acestei asociatii in Romania?

Andreea Sirbu:  Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania (UPFR) este asociatie fara scop patrimonial care functioneaza ca organism de gestiune colectiva a drepturilor conexe apartinand producatorilor de fonograme, in baza avizului acordat de Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor (ORDA) prin Decizia nr.5/1997si in conditiile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si conexe.

UPFR gestioneaza drepturile patrimoniale rezultate din exploatarea fonogramelor si videogramelor, reprezinta si apara interesele membrilor sai prin autorizarea sau interzicerea utilizarii produselor purtatoare de drepturi conexe, colectarea si repartizarea drepturilor patrimoniale, promovarea de actiuni in justitie in cazul incalcarii drepturilor mai sus mentionate, initierea oricaror activitati/demersuri pentru protejarea  intereselor materiale si morale ale membrilor sai.

AP: Care sunt rezultatele activitatii dvs. din ultima vreme?

AS: Principala activitate a UPFR consta in colectarea remuneratiilor datorate de utilizatori pentru folosirea  onogramelor/videogramelor.

In acest scop, UPFR a initiat ample demersuri pentru informarea publicului despre obligatiile legale de plata a acestor remuneratii, a venit in intampinarea utilizatorilor prin desemnarea, pe cat posibil la nivelul fiecarui judet, de reprezentanti/inspectori UPFR care monitorizeaza utilizarea fonogramelor si situatia achitarii remuneratiilor datorate (in total 43 de oameni). In prezent, la nivelul Departamentului de colectare pe cale amiabila a creantelor reprezentand remuneratii din utilizarea ambientala/lucrativa si din radiodifuzarea fonogramelor, precum si a celor reprezentand remuneratii pentru copia privata, UPFR are in evidenta aproximativ 7000 societati platitoare, la care se adauga lunar pana la 200 firme.

Rezultatele financiare pe ultimii 4 ani pe colectare ambiental:

De asemenea, UPFR intretine o stransa colaborare cu Inspectoratele Judetene de Politie, IGP si DGPMB pentru constatarea faptelor ilicite constand in neplata remuneratiilor datorate ca urmare a utilizarii fonogramelor publicate in scop comercial, precum si pentru constatarea si sanctionarea faptelor de piraterie din domeniu. In cazul savarsirii faptelor ilicite mentionate anterior, UPFR sesizeaza savarsirea acestora, formuleaza prejudicii in procesele penale si initiaza actiuni civile pentru repararea daunelor cauzate de societatile rau-platnice.

AP: Avand in vedere definitia comunicarii publice, asa cum reiese aceasta din Metodologia dvs.:
"Prin comunicarea publica a fonogramelor publicate in scop comercial sau a reproducerilor acestora se intelege comunicarea acestora in spatii publice, indiferent de modalitatea realizarii comunicarii, prin intrebuintarea unor mijloace mecanice sau electroacustice (instalatii de amplificare, aparatura de redare a inregistrarilor sonore sau audiovizuale, receptoare radio sau televizoare, echipament informatic etc.)".

Daca privim urmatoarele doua situatii (admit, situatii extreme):
- un taximetrist, singur in masina. Asculta muzica.
- un dentist, singur in cabinet. Asculta muzica.

Vi se pare ca suntem in prezenta unei incalcari a metodologiei de mai sus?

AS: Cu privire la cele doua situatii ipotetice expuse de dvs., facem urmatoarele precizari:

Definitia comunicarii publice din Metodologia nr. 399/2006 trebuie coroborata cu cea cuprinsa in art. 15  alin. 1 din Legea nr. 8/1996, modificata si completata, potrivit careia "constituie comunicare publica orice comunicare a unei opere [...], facuta intr-un loc deschis publicului sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane ce depaseste cercul normal al membrilor unei familii si al cunostintelor acesteia....".

Asadar, atata timp cat un medic stomatolog sau un taximetrist  presteaza servicii intr-un spatiu inchis, accesibil doar  familiei sau prietenilor sai, acesta nu este obligat sa achite remuneratie echitabila pentru difuzarea de muzica ambientala.

Insa, recunoscand caracterul de spatiu public al cabinetelor stomatologice si al taxi-urilor, partile din negocieri au adoptat Metodologia privind comunicarea publica a fonogramelor publicate in scop comercial care stabileste, in mod expres, criteriile de determinare a remuneratiilor datorate pentru difuzarea de muzica in cabinete si mijloace de transport.

De asemenea, o lege sau o norma de aplicare a legii nu reglementeaza situatii de exceptie, asa cum le-ati enuntat dvs. Atat taxiul cat si cabinetul stomatologic sunt spatii publice, exceptie fiind situatiile de care ati intrebat.

Atragem atentia asupra faptului ca aceste remuneratii sunt determinate la nivelul unei luni, indiferent de numarul de zile din luna in care se difuzeaza muzica, respectiv indiferent de numarul de minute in care medicul/taximetrist-ul asculta muzica singur in cabinet.

Metodologiile pe baza carora UPFR colecteaza remuneratiile datorate de utilizatori ca urmare a comunicarii publice si a radiodifuzarii fonogramelor publicate in scop comercial reprezinta rezultate ale negocierilor dintre parti, respectiv rezultate ale procedurii contencioase de arbitraj/de judecata in cazul in care partile nu convin in negocieri. Asadar, "intelegerea partilor", asa cum Legea nr. 8/1996 califica Metodologia, este intotdeauna perfectibila. Toate metodologiile in mediul ambiental de pana acum au intrat in vigoare prin intelegerea partilor (negociere directa), nu printr-o procedura litigioasa.

Metodologia atat din punct de vedere al categoriilor de utilizatori cat si din punct de vedere al tarifelor este inspirata din legislatiile europene.

Alin Popescu: Ce ar trebui sa stie subiectii vizati de Metodologie despre folosirea operelor muzicale? (ar fi bun un ghid al utilizarii legale a muzicii ambientale).