Reevaluarea imobilizarilor. Tratamentul contabil

Astazi va prezentam tratamentul contabil aferent reevaluarilor, urmand ca in urmatorul material publicat sa scoatem in evidenta aspectele atat de „interesante” ale tratamentului fiscal.

Atunci cand doriti sa reevaluati o imobilizare corporala, trebuie sa procedati la reevaluarea simultana a tuturor elementelor din acea grupa de imobilizari corporale pentru a evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare a unor valori formate din costuri si sume determinate la date diferite. O grupa de imobilizari corporale cuprinde active de aceeasi natura si cu utilizare similara, aflate in exploatarea entitatii. Exemple de grupe de imobilizari corporale sunt: terenuri, cladiri, masini si echipamente etc.

Inregistrarea unei reevaluari in contabilitate:

Diferenta rezultata dintre valoarea justa si valoarea contabila a activului trebuie sa fie prezentata ca un plus de valoare sau ca un minus de valoare.
Surplusul din reevaluare trebuie sa fie inregistrat:
• in creditul contului 105 „Rezerve din reevaluare”, daca anterior nu s-a constatat un minus de valoare;
• in contul 7813 „Venituri din ajustari pentru deprecierea imobilizarilor”, daca anterior s-a constatat un minus de valoare inregistrat in conturile din grupa 6813 „Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea imobilizarilor”, iar eventualul surplus va fi inregistrat in creditul contului 105 „Rezerve din reevaluare”.
Minusul din reevaluare va fi inregistrat:
• in contul 6813 „Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea imobilizarilor”, daca anterior nu s-a constatat niciun plus de valoare;
• in debitul contului 105 „Rezerve din reevaluare”, daca anterior s-a constatat un plus de valoare, iar eventuala diferenta negativa ramasa va fi inregistrata in contul 6813 „Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea imobilizarilor”.



Este de retinut faptul ca, de la data reevaluarii, valorile juste ale activelor supuse reevaluarii devin valori amortizabile, inlocuind costul de achizitie, costul de productie sau orice alte valori atribuite inainte acelui activ.

<!-- I. Inregistrarea unei reevaluari in contabilitate -->

Tratamentul amortizarii cumulate in cazul reevaluarii:

La reevaluarea unei imobilizari corporale, amortizarea cumulata la data reevaluarii poate fi:
• eliminata din valoarea contabila bruta a activului, iar valoarea neta este recalculata in functie de nivelul valorii juste (aceasta metoda este utilizata, de regula, pentru cladirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piata); sau
• recalculata proportional cu modificarea valorii contabile brute a activului, astfel incat valoarea contabila a activului, dupa reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa justa (aceasta metoda este utilizata atunci cand activul este reevaluat prin aplicarea unui indice).
In literatura de specialitate, prima metoda mai este cunoscuta ca metoda actualizarii valorii nete, iar cea de-a doua ca metoda actualizarii valorii brute.

In continuare, va prezentam un exemplu in care s-a optat pentru aplicarea metodei actualizarii valorii nete.



In continuare, va prezentam un exemplu in care s-a optat pentru aplicarea metodei actualizarii valorii brute.



Aceasta metoda este ocolita in practica, avand in vedere ca necesita stabilirea unui indice de actualizare, care de multe ori este greu de determinat. Acesta poate fi considerat si ca raport intre valoarea justa, conform raportului de evaluare si valoarea neta a activului din momentul reevaluarii.
<!-- II.Tratamentul amortizarii cumulate in cazul reevaluarii -->

Tratamentul contabil ulterior aferent rezervelor din reevaluare:

Entitatea poate alege intre cele 2 variante prezentate in continutul reglementarilor contabile:
- surplusul din reevaluare recunoscut in contul 105 „Rezerve din reevaluare” poate fi transferat direct in rezerve (contul 1065 “Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare”), atunci cand activul este derecunoscut (casat, vandut);
- o parte din surplusul obtinut poate fi transferat pe masura ce activul este utilizat de entitate (valoarea surplusului transferat este diferenta dintre amortizarea calculata pe baza valorii contabile reevaluate si amortizarea calculata pe baza costului initial al activului).

Avand in vedere tratamentul fiscal aferent rezervelor din reevaluare pe care il vom prezenta in alt material, noi va recomandam sa optati pentru cea de-a doua varianta prezentata mai sus.

In exemplul prezentat in continuare, rezerva din reevaluare va fi transferata pe masura amortizarii activului.



Prezentarea informatiilor in notele explicative:

Daca reevaluati un element de natura imobilizarilor corporale, atunci trebuie sa prezentati acest fapt in continutul notelor explicative, impreuna cu:
- descrierea elementelor reevaluate;
- metoda utilizata in stabilirea valorilor prezentate;
- valoarea la cost istoric a imobilizarilor reevaluate; si
- venitul sau cheltuiala recunoscut(a) in Contul de profit si pierdere, daca este cazul.
Indiferent daca valoarea rezervei a fost modificata sau nu in cursul exercitiului financiar, trebuie sa prezentati in notele explicative urmatoarele informatii:
- tratamentul fiscal aferent rezervei din reevaluare; si
- valoarea rezervei din reevaluare existenta la inceputul exercitiului financiar;
- diferentele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare in cursul exercitiului financiar;
- sumele capitalizate sau transferate din rezerva din reevaluare in cursul exercitiului financiar, prezentandu-se natura oricarui astfel de transfer si temeiul legal al acestuia;
- valoarea rezervei din reevaluare existenta la sfarsitul exercitiului financiar;
- valoarea la data bilantului a diferentei dintre valoarea rezultata din reevaluare si costul istoric.

<!-- III.Tratamentul contabil ulterior aferent rezervelor din reevaluare: -->