Va mai aduceti aminte de OUG 34/2009 prin care a fost introdus impozitul minim si au fost limitate la deducere atat cheltuielile cu combustibilul, cat si TVA aferenta? Majoritatea celor care au parcurs textul acelei ordonante au considerat ca acestea reprezinta aspectele cele mai semnificative si au omis faptul ca tratamentul fiscal al rezervelor din reevaluare a cunoscut importante modificari.

In functie de data la care a fost efectuata reevaluarea, putem delimita urmatoarele tratamente fiscale diferite privind surplusul obtinut din reevaluare:



Odata cu adoptarea O.U.G. nr. 34/2009, in Codul fiscal a fost introdus un nou alineat (art.22, alin (51)) care oarecum limiteaza recunoasterea fiscala a cheltuielilor cu amortizarea aferente rezervelor din reevaluare. Cu alte cuvinte, in cazul unui plus de valoare inregistrat, cheltuiala cu amortizarea este considerata integral deductibila, insa diferenta dintre amortizarea calculata avand la baza valoarea de piata si amortizarea aferenta activului inainte de reevaluare reprezinta element similar veniturilor si se impoziteaza ca atare, nu doar la schimbarea destinatiei rezervei.

Mai mult decat atat, este limitata si recunoasterea fiscala a rezervelor din reevaluare la momentul scoaterii din gestiune a activelor la care se refera acele rezerve.

Important! Avand in vedere art 21, alin (4), lit s, din Codul fiscal, trebuie sa retineti ca minusurile de valoare rezultate in urma reevaluarilor reprezinta cheltuieli nedeductibile. Prin urmare, plusul de valoare obtinut la o reevaluare ulterioara, inregistrat la venituri pentru a compensa deprecierea precedenta este considerat venit neimpozabil.

Sa luam un exemplu in care la o prima reevaluare a unui activ s-a constatat o depreciere de 20.000 lei, iar la a doua reevaluare a rezultat un plus de 35.000 lei. Nu vom pune accent pe inregistrarile contabile efectuate, avand in vedere ca tratamentul contabil detaliat a fost prezentat in materialul „Reevaluarea imobilizarilor. Tratamentul contabil”. Din punct de vedere fiscal, pierderea aferenta primei reevaluari reprezinta o cheltuiala nedeductibila, iar plusul de valoare de 35.000 lei va fi considerat astfel:
- suma de 20.000 lei va fi recunoscuta la venituri si va fi neimpozabila; iar
- suma de 15.000 lei va fi recunoscuta in contul 105 „Rezerve din reevaluare” si va fi impozitata pe masura amortizarii activului sau la casarea/cedarea acestuia, dupa caz.

Exemplu privind tratamentul fiscal al rezervei din reevaluare:

In urmatorul exemplu vom avea in vedere o entitate care detine o imobilizare corporala pe care a reevaluat-o de doua ori: prima reevaluare are loc inainte de 01.01.2004, iar cealalta reevaluare ulterior acestei date.



Sugestie:

Avand in vedere tratamentul fiscal prezentat mai sus, noi va recomandam sa optati pentru transferul rezervei din reevaluare din contul 105 „Rezerve din reevaluare” in contul 1065 „Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare” pe masura ce activul este amortizat. Astfel, veti avea o evidenta mai clara asupra rezervei care a fost deja impozitata.

Sunt o serie de rezerve din reevaluare care nu sunt impozitate concomitent cu deducerea amortizarii fiscale, cum ar fi:
- rezervele din reevaluarea activelor efectuate inainte de 01.01.2004;
- rezervele aferente reevaluarilor efectuate dupa data de 1 ianuarie 2004, care au fost transferate in contul 1065 „Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare” si care existau in soldul acestui cont la data de 30 aprilie 2009. Aceste rezerve vor fi impozitate la momentul modificarii destinatiei acestora.
- rezervele aferente reevaluarilor efectuate dupa data de 1 ianuarie 2004, care nu au fost transferate pana la 30 aprilie 2009 in contul 1065 „Rezerve reprezentand surplusul realizat din rezerve din reevaluare”, pe masura ce activele au fost utilizate. Aceste rezerve vor fi impozitate la momentul modificarii destinatiei acestora.