Oricat de contradictoriu suna titlul pe care l-ati citit, va invit la o analiza sincera. Oare, rezultatele de la Bacalaureatul din 2011 nu radiografiaza in detaliu imaginea unei Romanii bolnave de mediocritate si incompetenta? Insa, va intreb, nu suntem cu totii vinovati ca s-a ajuns aici?

Articolul continuă mai jos

Sunt perfect de acord ca pentru rezultatele dramatice (sic!) de la bacalaureatul din 2011 sunt vinovati liceenii prea putin pregatiti, care nu au luat in serios acest examen. Totusi, nu putem nega un fapt. O parte din vina pentru acest rezultat purtam si noi, ceilalti membri ai aceleiasi societati in care acesti copii au crescut si s-au dezvoltat.

Haideti sa ne gandim putin si sa mai privim inca o data lucrurile, cu detasare si curaj, acum dupa ce socul rezultatelor si emotionalul din astfel de situatii si-au mai pierdut din intensitate.

Vrem, nu vrem, acesti copii sunt rezultatul societatii in care traim cu totii. Ne sunt copii, nepoti, veri, prieteni sau simple cunostinte. Merg pe aceleasi strazi cu noi, se asaza langa noi in autobuz si locuiesc in blocurile noastre. Ne intalnim cu ei in supermarket, in pub-uri si la mall. Respiram acelasi aer, impartim acelasi colt de lume. Suntem, deci, mai conectati cu ei decat am crede la prima impresie. Ce facem noi, cum ne comportam, cum vorbim, ce decizii luam, toate ne influenteaza copiii, viitorii “oameni mari”. Toate lasa o amprenta in felul de a fi al adolescentilor nostri, caci ei imita ceea ce observa in jur. Si, trebuie sa recunoastem, lucurile negative sunt parca mai usor de deprins. Iata de ce spun ca, intr-o mai mica sau mai mare masura, suntem si noi vinovati de esecul lor.

La ce te-ai putea astepta de la acesti copii in conditiile in care noi, ca societate, promovam exemple indoielnice de reusita? Copiii nostri vad la televizor ca milionari (in orice monede) sunt oameni care s-a descurcat fara scoli inalte. Copiii nostri invata ca succesul se traduce, mai nou, prin ce cunostinte ai si in ce cercuri te invarti. Ca “destept” este cel care reuseste, smechereste, sa ocoleasca legea in propriul beneficiu. Ca e mai important ce detii, nu ceea ce stii. Ca poti ajunge vanzator cu diploma de facultate, dar poti ajunge primar fara sa ai macar “bacul” luat. Ca poti avansa mai rapid pe scara sociala, daca stii sa dai din coate si sa arzi etape, decat daca faci lucrurile metodic si cu buna-credinta.

Copiii nostri nu mai au modele. Nu isi mai doresc sa devina astronauti, profesori, medici sau avocati (si, de ce ar face-o, cand cele mai multe dintre profesiile astea sunt terfelite si devalorizate constant). Vor sa ajunga toti biznismeni, asistente teve sau… pe prima pagina a ziarelor (nu conteaza prea mult in ce mod). Caci, nu-i asa, aceasta a devenit masura reusitei in Romania zilelor noastre. Pe care tot noi, “adultii”, am creat-o si am perpetuat-o, fie ca ne numim realizatori TV, jurnalisti de scandal, politicieni sau cititori de “Libertatea” in autobuz.

Cum ar putea acesti tineri sa isi doreasca altceva pentru ei, cand acestea sunt singurele realitati in care au deschis ochii si pe care le cunosc? Lor li se par firesti si pertinente, iar noi nu am facut prea putin pentru a le arata ca exista si alte cai. Aici e vina noastra. Caci, unde au gresit altii, noi am reparat insuficient. Cand s-au demolat valori, ne-am ridicat prea putini sa atragem atentia si sa luam atitudine.

De multe ori, ne-am oprit inainte de a incepe. Nici n-am mai incercat, convinsi fiind ca oricum nu se poate altfel.

Am uitat ca lumea de maine se construieste cu tinerii de azi. Am uitat ca este responsabilitatea noastra uriasa sa crestem copii frumosi si sanatosi, la minte si la suflet. Ca daca nu o facem noi, s-ar putea sa nu o faca nici altii.

Singura intrebare care se mai pune acum: suntem oare pregatiti sa schimbam ceva de acum incolo? Avem solutii, avem macar idei?

P.S. Am generalizat mult in acest editorial. Exagerarea e una voita, in incercarea de a accentua niste realitati crunte. Stiu ca sunt si tineri opusi descrierii din text, asa cum exista, slava Domnului, si oameni care pot fi dati ca exemplu pozitiv pentru generatiile viitoare. In fata lor ma-nclin.
Context articol: