A doua emisiune AvocatNet.ro. Vezi online! 
Cine declara si plateste impozitul pe profit pana in 27 februarie? 
UPDATE "Legea gratarelor" a trecut de Camera Deputatilor! Amenzi de pana la 3.000 de le... 
Regulile privind permisele de conducere s-ar putea modifica. Ce ne asteapta? 
Guvernul vrea sa liberalizeze tarifele notarilor. Esti de acord?
superrrrrrrrrrr. mai aflam si noi despre bunatatea predecesorilor
foarte frumos,eu chiar locuiesc in Tara Motilor,mai exact in Campeni si sunt foarte mandra de aceste locuri,de aceea va multumesc pt.articol
Sa traiesti Domnule draga ca tare frumos le spui.
Am auzit ca la Rosia Montana este o societate a oamenilor de acolo Alburnus Major care se tin drepti si nu se lasa si vorba-i ca vorba dar fapta-i mai mult ca vorba si haidati sa dam de ei si sa-i proptim un pic ca nu stiu cum or razbi cu hoherii aia cu mina. Ca oamenii le fac pe toate si cele bune si cele rele si rau iese primul daca ailalti nu se baga.
Acuma v-as intreba daca ati cunoscut o profesoara de stiinte naturale se numea Lenuta Pogan si locuia in Avram Iancu si am cunoscut-o in copilarie intre anii 50-60 cand petreceam vacantele ba la Abrud ba la Lupsa ba la Rosia
Era o femeie ce-si daduse viata si munca si inima pentru motii din Apuseni.Tare as vrea sa afle lumea.
Multumesc frumos tuturor pentru comentariile facute. Apreciez incurajarile pentru inceputul acestui demers si promit sa ne mai auzim cu alte povesti din Apuseni si in special din aceasta frumoasa Tara a Motilor. Sunt multe de impartasit si cred cu tarie ca putem mai usor sa cunoastem, dar si sa interactionam sanatos, in acest avant al lumii virtuale. Ramaneti cu bine! Cu respect, autorul.
Initiativa autorului postarii este demna de urmat
Frumos articolul dar in special legenda . Felicitari!!!!!
mirific,toate povestile acestea ne-au marcat copilaria,legendele continua sa ne farmece,fugim de realitate citind inclusiv fabule de La Fontaine,peripetiile lui Nica al nostru ,dar cititi si Faraonul de Boreslaw Prus si poate gasiti un adevar al zilelor noastre......................
Felicitari pentru articol!
Nu stiam aceste lucruri si ma bucur ca mi-am imbogatit cunostintele 
. Tara noastra nu este numai frumoasa, are legende si povesti extraordinare despre strabunii nostri.
O alta varianta gasita de mine pe internet este a unor istorici care atribuie numele de moþi=moþaþi=moþogani=þopi de la inrudirea acestora cu neamurile celtice care se pare ca au trecut pe Valea Arieºului. http://enciclopedia-dacica....
Si , poate, de la felul in care-si tineau varful caciulii: dat , asa, intr-o parte!( ca un fel de ,,motz!)
Dar, mai aproape de adevar, de la varianta Dvs,de la celti! Mult mai aproape de aspectul lor exterior.
Frumos articol, excelent, mi-a placut foarte mult.
Frumoase povestile astea de demult, frumosi si oamenii care aveau adevarate valori morale, care-si cresteau copii in spiritul dreptatii si adevarului.
Tot respectul si toata stima pentru locuitorii Apusenilor, adanca plecaciune in fata oamenilor adevarati!
Multumesc Domnule Ciprian Morcan pentru aceasta minunata poveste care mi'a amintit povestile din copilarie. Mai cu seama o anumita poveste pe care o caut de ceva timp fara sa-i dau de urma. Poate ma ajuti dumneata. Este vorba de o carte de povesti din Muntii Apuseni, primita cand avea 6 ani, stiam deja sa citesc si asta se petrecea prin 1968; probabil ca nu erati inca nascut. Coperta cartii o vad si acum: imaginea unei moate, Posada, cu opinci si zulveica (am pronuntat bine cuvantul ?) care sufla intr'un bucium. Aceasta carte cuprindea cele mai frumoase povesti din Tara Motilor pe care inca le tin minte. Povestea care m'a impresionat cel mai mult este cea a copacului din gheata. Un tanar sarac care robea in mina de aur porneste in cautarea acestui copac pentru a'si confection un fluier din ramurile lui. Cu ajutorul acestui fluier el spera sa elibereze oamenii din satul lui din robia biraului cel rau. Ati putea sa-mi dati un indiciu ? Va multumesc si va las un mail: adimasson555@yahoo.fr
Felicitari! Chiar imi place fiindca si eu sunt din zona!
si uite asa, cu o poveste de zile mari din Tara Motilor, si alta din Tara zarandului,a tarii oasului,tarii crisului, si mai stiu eu...ne facem copii sa se reindragosteasca de istoria noastra romanesaca adevarata
Felicitari autorului si la mai multe
Foarte frumos articolul, dar stau si ma intreb: Cati dintre voi mai stau acolo? spuneti ca va amintiti cu placere copilaria, ca este nemaipomenit acolo, etc dar ati venit toti la Bucuresti.
Respect ?i considera?ie pentru o categorie de cona?ionali care au rãmas demni în fa?a tuturor greutã?ilor,care nu au fost pu?ine, pastrând neatins un ?inut unic în România. Cine nu a vizitat ??ara Mo?ilor? încã, sã o facã.
si eu sunt un pui de mot am crescut copilarit sus pe munte dar dupa clasa a-1-a miam urmat parinti , nu pot uita viata de acolo mergeam mereu dar acu mai mult sunt cu gindu am familie copii mai mergem din cind in cind mai ales sa mincam visle, daca as putea as lasa timisoara pentru a merge acolo sus in munte mai ales ca am gospodaria conplecta,as dori sa vad citi moti plecati din zona si stau prin timisoara mai stiu mirosul finului proaspat cosit sau sa dormi o noapte pe fin eu am 52 ani
Foarte frumos omagiu adus strabunilor.
Desi nu sunt cu nici o radacina din Tara Motilor stiu de copil ca acolo, in Apuseni ,sunt oameni drepti si cinstiti. Si este minunat ca au razbatut pana azi aceste calitati ale dansilor si nici nu vor muri!
De nu eram maritata cu un bistritean , mi-ar fi placut sa fac parte din o familie de moti!
Si articolul merita
Sunt o Moata mandra de acest fapt. ,Motii sunt oameni cu valori morale deosebite, nu cred ca au furat ouale , eu cunosc o alta varianta a legendei despre muntele gaina , dar ma incanta sa aud si sa cunosc cat mai multe .
Astept cu nerabdare urmatorul articol
Felicitari autorului
Orice articol sau documentar despre Tara Motilor este bine primit de catre noi motii,eu am plecat de acolo datorita serviciului,parintii m-au trimis la scoli inalte,sa am parte de o viata mai buna.Acum am ramas doar cu amintirile si port in suflet dragostea pentru moti,sunt mandru de "Craisorul nostru Avram Iancu".
Felicitari autorului si sa auzim numai de bine.
....si eu sint mot ,dar la partea cu furatul noi nu ne pricepem ,sint mindru lucru mare cu asta !
Dragut articol, serios!
Pana nu fura cineva, ceva, parca nici povestile nu sunt povesti.
Cine...si...ce fura ?! S-au mentionat sursele. Sa fim mai buni si nu haini la suflet, vazand doar negru in fata ochilor. BRAVOPENTRU ARTICOL. Toata stima pentru locuitorii Apusenilor, deoarece sunt oameni cu coloana vertebrala, neanfricati si corecti.
