Acordarea concediului de crestere a copilului

Multe mãmici au probleme cu angajatorii, care la rîndul lor au probleme în aplicarea modificãrilor repetate privind concediul pentru cresterea copilului.

O micã recapitulare a istoriei acestor modificãri, vã va clarifica situaþia.
Astfel, în februarie 2003, guvernul a emis o ordonanþa prin care limita plata concediului de creºtere a copilului la 4.8 milioane lei, indiferent de contribuþia la asigurãrile sociale.
Pînã la intrarea în vigoare a acestei ordonanþe se aplica Legea 19/2000, conform cãreia în urma plãþii unei cotizaþii maxime timp de 6 luni, se puteau obþine pîna la 850$ pe lunã timp de 2 ani pentru creºterea copilului.
Ordonanþa 9/2003, este la rîndul ei modificatã, iar aplicabilitatea ei este limitatã doar la femeile care încep sã plãteascã contribuþia la asigurãrile sociale dupã 15 aprilie 2003.
În decembrie 2003, apare o altã modificare, care repune în drepturi Ordonanþa 9/2003, pentru ca în prima zi de lucru din 2004, în 5 ianuarie, prin legea 577 sã se modifice iar ordonanþa, stabilindu-se aplicabilitatea acesteia numai pentru cei care au intrat în sistemul asigurãrilor sociale dupã martie 2003.
În 21 ianuarie 2004, se face o altã modificare, prin care orice persoanã care a devenit mamã dupã 1 ianuarie 2004, primeºte o sumã fixã de 6.5 milioane lei, indiferent de contribuþia la asigurãrile sociale.
În prezent, cuantumul brut lunar al acestei indemnizaþii este de 7.830.000 lei, reprezentând 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurãrilor sociale de stat pentru anul 2005.
Stagiul de cotizare necesar stabilirii si acordarii indemnizatiei pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani este de cel putin 10 luni în ultimele 12 luni anterioare datei nasterii copilului, indiferent de data de la care solicitantul a devenit asigurat al sistemului public de pensii.

Concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului se acordã numai dupã efectuarea a cel puþin 42 de zile din concediul de lãuzie. Aceastã dispoziþie este aplicabilã asiguraþilor care solicitã concediu ºi indemnizaþie pentru creºterea copilului începând cu data de 8 ianuarie 2004, data intrarii în vigoare a Legii nr. 577/2003. În cazul asiguratilor care au adoptat, au fost numiti tutore perioada ce corespunde stagiului de cotizare se stabileste de la data la care, dupa caz, s-a aprobat adoptia, s-a instituit tutela sau plasamentul, conform legii. Ca atare, în vederea acordarii concediului si indemnizatiei pentru cresterea copilului, acestor asigurati nu le sunt aplicabile prevederile referitoare la obligativitatea efectuarii celor 42 de zile din concediul de lauzie.

In situatia în care naºterea se produce înainte de termen,din stagiul de cotizare necesar de 10 luni se scade perioada cuprinsa între data nasterii copilului ºi data prezumata a naºterii, certificata de medicul de specialitate. In acest fel o nastere prematura nu va afecta drepturile mamei la comcediul si indemnizatie de crestere a copilui.De acest concediu si indemnizatie poate sa beneficieze atat mama cat si tatal copilului, cu conditia ca cel care va fi beneficiarul concediului, sa aiba perioada de cotizare de cel putin 10 luni. Însã dacã mama beneficiazã de indemnizaþie pentru maternitate, tatal, în urma optiunii, poate solicita concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului, numai dupa împlinirea a 42 de zile de la data nasterii, respectiv din a 43 –a zi de la data nasterii copilului, cu respectarea conditiei privind stagiul de cotizare.

Potrivit prevederilor art. 42 din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, veniturile sub forma de indemnizatie pentru maternitate nu se impoziteaza. În consecinta, drepturile banesti de acest gen indiferent nu se vor mai impozita. În situatia în care mama nu este asigurata în sistemul public sau nu beneficiaza de concediu de maternitate, tatal poate solicita concediu si indemnizatie pentru cresterea copilului imediat dupa nasterea acestuia, fara a fi necesar a se parcurge cele 42 de zile.
#PAGEBREAK#
Oricine beneficiazã de acestã indemnizaþie nu le poate cumula cu alte venituri.
În consecinþã, pentru a beneficia de acest drept, în mod obligatoriu, trebuie suspendat raportul de muncã sau serviciu.
Pentru drepturile care se stabilesc dupã data de 31 decembrie 2003, indiferent dacã naºterea copilului a avut loc anterior sau ulterior acestei date, cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru cresterea copilului este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat.
În anul 2004, salariul mediu brut, conform Legii bugetului asigurarilor sociale de stat nr. 519/2003, este de 7.682.000 lei.
Însã femeile beneficiazã de mai multe categorii de drepturi, în afarã de cel pentru creºterea copilului pînã la 2 ani.
Unul este concediul ºi indemnizaþie de maternitate, care se dã pentru sarcinã ºi lãuzie pe o perioadã de 126 de zile calendaristice.

Concediul pentru sarcinã se acordã pe o perioadã de 63 de zile înainte de naºtere, iar concediul pentru lãuzie pe o perioadã de 63 de zile dupã naºtere, insa se pot compensa între ele, în funcþie de recomandarea medicului ºi la alegerea mamei.
Pentru a beneficia de aceastã indemnizaþie trebuie sã aibã o perioadã de cotizare de cel puþin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare datei naºterii copilului, iar valoarea acesteia se determinã ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare.

Un alt drept de care trebuie sa stie viitoarea mama este cel de protectie a maternitatii la locul de munca, iar acesta este aplicabil femeilor gravide si mamelor, care anunta in scris angajatorul si care aduc un document de la un medic prin care sa-si dovedesca starea.

Astfel viitoarea mama sau mama, care s-a intors la lucru dupã efectuarea concediului obligatoriu de lãuzie, beneficiazã de mai multe drepturi prin care cel mai important se referã la protecþia sa ºi a copilului de la o activitate, care ar putea sã prezinte riscuri pentru sãnãtatea sau securitatea sa ori sã aibã repercusiuni asupra sarcinii ºi alãptãrii.
Pentru a evita orice pericol angajatorul este obligat sã îi modifice în mod corespunzãtor condiþiile ºi/sau orarul de muncã ori, iar dacã acest lucru nu este posibil sã o repartizeze la alt loc de muncã care sã nu prezinte riscuri pentru sãnãtatea sa, cu menþinerea însã a veniturilor salariale.

Dacã acest lucru nu este posibil mamele au dreptul la un concediu de risc maternal, înainte de data solicitãrii concediului de maternitate,sau dupã data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, pe o perioadã ce nu poate depãºi 120 de zile.
Pe durata concediului de risc maternal, salariata are dreptul la indemnizaþie de risc maternal, care este egal cu 75% din media veniturilor lunare realizate în cele 10 luni anterioare solicitãrii, pe baza cãrora s-a achitat contribuþia de asigurãri sociale de stat.

În afarã de aceastã posibilitate pe baza recomandãrii medicului de familie, salariata gravidã, care nu poate îndeplini durata normalã de muncã din motive de sãnãtate, a sa sau a fãtului sãu, are dreptul la reducerea cu o pãtrime a duratei normale de muncã, cu menþinerea veniturilor salariale.
De asemenea, angajatorii sunt obligaþi sã acorde salariatelor care alãpteazã, în cursul programului de lucru, douã pauze pentru alãptare de câte o orã fiecare.

În aceste pauze se include ºi timpul necesar deplasarii dus-întors de la locul în care se gãseºte copilul.
Dacã însã mama doreste pauzele pentru alaptare pot fi înlocuite cu reducerea duratei normale a timpului sãu de muncã cu douã ore zilnic, fãrã însã a reduce veniturile salariale.

Toate aceste drepturi pentru femeile viitoare mãmici sau pentru mãmici sunt esenþiale pentru sãnãtatea acestora ºi a copiilor, iar protecþia maternitãþii este esenþialã pentru dezvoltarea copiilor.
În Programul de Guvernare este prevãzutã introducerea unor noi tipuri de prestaþii în scopul sporirii natalitãþii ºi prevenirii abandonului de copii.

In acest sens trebuie elaborat cadrul legislativ în vederea acordãrii de indemnizaþii lunare pentru creºterea copiilor pânã la 2, respectiv 3 ani pentru femeilor neasigurate în sistemul public de pensii (care nu contribuie la sistem) cît ºi acordarea de indemnizaþii lunare pentru creºterea copilului pânã la 2, respectiv 3 ani, acordate persoanelor asigurate în sistemul public care îºi reiau activitatea în acest interval de timp.