Doru Catanescu: "Atata vreme cat exista copii in puscarii, scolile ar trebui inchise"

Doru Catanescu, in prezent actor in trupa “Improvizatorii”, a descoperit teatrul in “celebrele case ale pionierilor si soimilor patriei”, unde se organizau cercuri de pictura, modelaj, fotografie, teatru si poezie. A trecut prin mai multe dintre aceste cercuri si s-a oprit la cel de teatru. Insa a vrut mai mult decat atat si a urmat Facultatea de Teatru de la Targu Mures, dupa care a ajuns la Piatra Neamt, unde a jucat timp de doi ani de zile la Teatrul Tineretului.

Acolo a avut parte de “provocare dupa provocare”, insa odata cu schimbarea conducerii s-a modificat si directia teatrala cu care a simtit ca nu mai rezoneaza, asa incat el si cativa colegi ai sai au parasit Teatrul Tineretului.

A inchis o usa, dar a deschis o alta. L-a intalnit pe regizorul francez Christian Benedetti, alaturi de care a descoperit un alt inteles al teatrului. Mai mult decat atat, in anii care au urmat a fost implicat intr-un proiect care a adus teatrul in inschisorile de copii.

“Christian Benedetti a venit cu texte noi, cu o abordare noua si cu o alta viziune asupra teatrului care se reducea la intrebarea: de ce faci o piesa? Daca gasesti raspunsul corect la intrebarea asta, intelegi de ce faci meseria asta”, mi-a spus Doru Catanescu.

Regizorul francez pe care Doru Catanescu l-a intalnit a adus in Romania o serie de texte scrise de Sarah Kane intre anii 1999-2000, care prezentau situatii din viata reala, dar care la acea vreme erau subiecte tabu.

In aceasta perioada, Doru Catanescu (foto dreapta) impreuna cu Anamaria Marinca, Olimpia Malai si Constantin Lupescu, reuniti in jurul lui Christian Benedetti, au pus bazele Grupului de Actiune Teatrala 05 (GAT 05) si au inceput sa monteze piesele aduse de regizorul francez, la Piatra Neamt si la Satu Mare.

Dupa aceea a facut cunostinta cu publicul din teatrele franceze. Mai exact, el si colegii sai au fost invitati de Christian Benedetti la Paris, unde au jucat pentru publicul francez aceleasi piese puse in scena in Romania, chiar in limba romana.

“Am repetat acolo doua luni si dupa aceea am jucat o saptamana de spectacole in limba romana, la care au venit foarte multi francezi. Oamenii aceia care au venit, vazusera piesele si in limba franceza, dar in mod surpinzator au inteles mai multe din cele in limba romana”, a continuat acesta.

Desi i-ar fi placut sa ramana la Paris, dupa ce s-au incheiat reprezentatiile actorul s-a intors in tara.

“M-am gandit sa raman acolo, insa aveam impedimentul limbii. Ca sa faci o cariera acolo, trebuie sa ai sprijin financiar, sa iti gasesti ceva de lucru in alt domeniu pentru a avea timp sa iti perfectionezi limba si apoi sa poti urca pe scena si sa dai reprezentatii”, a spus actorul.

“Arta nu este neaparat elitista”

Revenind in tara, impreuna cu colegii sai si cu regizorul francez au pornit un proiect, prin care “au coborat arta in inchisorile de copii”.

“Arta nu este doar arta, nu este neaparat elitista, ea trebuie sa fie un instrument al societatii care sa imbunatateasca lucrurile. Ideea a venit tot dintr-o piesa pe care Benedetti ne-a prezentat-o, cea a dramaturgului Eduard Bond. Este vorba despre piesa Copiii, o poveste despre cum oamenii nu fac nimic ca sa asigure viitorul umanitatii, al carei motto este: atata vreme cat exista copii in puscarii, scolile ar trebui inchise”, a explica Dorul Catanescu.

Astfel, s-au hotarat sa transmita mesajul piesei prin vocea copiilor din inchisorile din Romania. Mai exact, au pus piesa in scena in inchisori, actorii fiind interpretati chiar de copiii incarcerati.

Au inceput discutiile cu Directia Generala a Penitenciarelor, cu reprezentantii  Ministerului de Interne pentru a obtine aprobarile necesare ca sa poata lucra in inchisori, insa fara succes. A fost nevoie de interventia ambasadorului UNICEF in Romania pentru ca lucrurile sa se rezolve.

“Proiectul a inceput inainte de intrarea Romaniei in UE. Nimeni nu voia sa recunoasca ca exista copii in puscarii. Benedetti s-a dus la ambasadorul UNICEF in Romania, care a inteles despre ce este vorba. Ambasadorul nu a putut sa puna proiectul sub egida UNICEF, insa a vorbit cu ministrul justitiei din Franta care l-a contactat pe ministrul justiei din Romania si dintr-o data s-au deschis usile”, mi-a povestit Doru Catanescu.

Experienta care a urmat a fost unica.

“Este o experienta care te ajuta sa intelegi mai mult despre tine. Intri real, in alta lume. Lumea din inchisoari nu are nicio legatura cu lumea in care traim noi. Este o lume cu alte reguli. Este total altceva. Nu poti sa intelegi lumea de acolo. Timpul curge altfel atunci cand in fata ta nu exista nicio perspectiva. Este o cu totul alta lume. Am descoperit acolo copii care stiau sa citeasca si sa vorbeasca limbi straine”, a continuat Doru Catanescu.

Le-au spus de la bun inceput copiilor ca daca vor juca in piesele de teatru acest lucru nu va insemna ca li se va reduce din pedeapsa, determinandu-i in acest fel sa participe in piese din propria initiativa si nu pentru ca ar fi putut obtine un beneficiu.

“Copiii au fost foarte deschisi si nu au renuntat pe parcusul proiectului. Repetam ca in regim de teatru, timp de trei saptamani. Paradoxul este ca ei spuneau replicile din piese fara ca noi sa le precizam asta. Noi am propus situatii din piesa si i-am intrebat cum ar fi procedat in mod normal in acele situatii”, mi-a povestit Doru Catanescu.

Prima experienta de acest gen a fost la Satu Mare, dupa care au continuat proiectul la Craiova, unde au intalnit copii care fusesera eliberati din inchisoarea din Satu Mare, dar fusesera inchisi din nou, chiar la Craiova.

Apoi, a urmat Targu Ocna, unde au mers in singurul centru demilitarizat in regimul penitenciarelor din Romania.

De fiecare data au gasit deschidere si interes din partea copiilor cu care au lucrat.

“Le dadeam textele pe hartie si le spuneam ca daca vin la repetitii fara texte nu vor mai primi altele noi. Dupa repetitii fiecare venea cu textul si il aseza ordonat pe o masa. Nu te asteptai la asta din partea unor baieti cu crime, violuri la activ si mai mult, sa aiba desenate pe foile de hartie floricele sau fete de oameni”, a spus actorul.

Un alt aspect care i-a atras atentia a fost raportul dintre tineri, dintre liderul formal si cel informal, cel pe care il desemneaza inchisoarea si cel care de fapt conduce o celula. Modul in care functionau regulile nescrise l-a putut observa asistand la o scena petrecuta chiar la repetitii.

“Copiii isi faceau niste bile din sapun pe care le legau cu ata si toti se jucau cu aceste bile. La un moment dat unuia dintre lideri i-a scapat bila din mana si a cazut in mijlocul cercului in care ne aflam cu totii la repetitii. Plutea ceva in aer. Bila statea in mijlocul nostru si el se uita la ea. Toti copiii erau cu ochii pe el si  asteptau sa vada daca le face semn sa o aduca ei sau se ridica el. La un moment dat s-au uitat la el si toti au sarit sa ia bila, insa el s-a ridicat si au inghetat toti. In final, el a luat bila”, povesteste Doru Catanescu.

De asemenea, a fost uimit sa descopere si o alta latura a copiilor incarcerati, diferita fata de “bagajul” cu care intrasera in inchisoare, cea a asumarii unei responsabilitati.

“La una dintre repetitii, rolul unuia dintre copii consta in recitarea unui monolog lung, de care depindea intreaga actiune. Era un monolog de vreo doua, trei pagini. I-am spus copilului ca vom repeta cand se va simti pregatit, iar el a promis pentru a doua zi. A venit in dimineata urmatoare si si-a facut singur intrarea. Zece minute noi nu ne-am putut misca si nu pentru ca stia tot textul perfect, lucru pe care eu sau colegii mei nu il facem nici cu trei zile inainte de premiera, ci pentru ca stia cum sa exprime prin gesturi, mimica, intonatie cuvintele pe care le rostea. Pur si simplu interpreta rolul. Nu am putut sa credem. La sfarsit am izbucnit toti in aplauze. L-am intrebat cum a reusit si ne-a povestit ca dupa ce s-a terminat repetitia si pana a doua zi fiecare coleg de celula a stat cu el sa repete textul. Au facut cu schimbul toata noaptea, pentru a-l ajuta sa retina textul”, mi-a spus Doru Catanescu.

Desi le-au starnit interesul copiilor, reusind sa-i determine sa se implice in piesele jucate, totusi Doru Catanescu si colegii sai reprezentau un factor extern care ar fi putut tulbura lumea din spatele gardurilor cu sarma ghimpata.

Astfel ca odata cu schimbarea ambasadorului UNICEF in Romania nu au mai gasit sprijin in autoritati si proiectul s-a incheiat.

Cortina a cazut, luminile s-au stins, dar “actorii” au continuat sa-si interepreteze rolurile reale in propria lor lume din inchisori. Si mai mult decat atat, atunci cand au iesit, rand pe rand, din “scena” au luat legatura cu cei care le-au adus arta in lumea lor.

“Copiii care ieseau din inchisoare ne sunau. Pe unii dintre ei i-am ajutat. S-au dus in Franta. Au lucrat la Benedetti. Acest proiect ne-a schimbat si pe noi, dar si pe ei, pe copii. Ei isi exprimau parerile si puneau intrebari. Totul se nastea. Era un amestec intre repetitii si faptul ca ei vorbeau despre ei insisi. Marea majoritate a celor cu care am vorbit si-au recunoscut fapta. Am aflat ca unii dintre ei facusera fapte penale, doar pentru a nu-si lasa oamenii la greu”, a continua actorul.

Despre improvizatie, film si publicitate

Dupa ce a incheiat proiectul din inchisori, Doru Catanescu a jucat timp de cinci ani in “La scena”, perioada in care a descoperit improvizatia, pe care o practica si in prezent cu trupa “Improvizatorii”, pe care a infiintat-o in 2010.

“Este vorba despre teatru de improvizatie. Noi cream niste scene, chiar daca aparent nu sunt legate una de cealalta. Ne antrenam de cate ori putem pe saptamana, dar incercam sa nu fie sub trei zile. Doua zile sunt de structurare a spectacolului si una este dedicata partii muzicale, pentru ca se si canta in spectacole”, a spus acesta.

Doru Catanescu sustine ca antrenamentul este foarte important in teatrul de improvizatie, la fel cum este si in tenis.

“Un tenisman bun chiar daca este bun el tot se antreneaza. Daca nu ma antrenez o zi vad eu, daca nu ma antrenez doua zile vede partenerul, la trei zile vede toata lumea. Spre deosebire de un tenismen eu lucrez cu imaginatia, o fortez, ii intind limitele”, a explica actorul.

In prezent da reprezentatii de improvizatie cu trupa “Improvizatorii” si este propriul sau sef la Grupul de Actiune Teatrala 05 (GAT 05), insa povesteste ca freelancing-ul este o optiune, de cele mai multe ori dificila.

“Ca freelancer trebuie sa lupti, trebuie sa ai propriile proiecte. Din 2005, GAT 05 ofera nu doar spectacole, ci si traininguri si teambuilding-uri care prind la firmele mari. Spectacolul este zona in care noi ne intindem antenele. Vin oamenii la spectacol si daca le-a placut transmit mai departe mesajul. Atata timp cat oamenii care joaca tin stacheta sus si fac lucruri diferite, publicul vine la spectol. Cand incerci si lupti pentru calitatea spectacolului tau el genereaza public”, a continuat Doru Catanescu.

Dincolo de faptul ca ii place foarte mult ceea ce face in prezent, lucru care se simte si in entuziasmul cu care povesteste despre asta, improvizatia l-a ajutat pe Doru Catanescu si pe plan personal.

“Am capatat incredere in ceea ce stiu sa fac. Am inceput sa am alta abordare la castinguri, unde ai cinci minute sa poti recita ceva si cel de la camera sa spuna uite-l”, a spus actorul.

Cat despre film, pentru ca nu a ocolit nici aceasta zona (a jucat in productii cinematografice precum (“Restul e tacere”, “Eva” si “Cea mai fericita fata din lume”, “Micul Spartan”), spune ca este si mai provocator decat teatrul.

“In teatru, poti sa ai un spectacol absolut mirific sau nu. Filmul are alta provocare. Tu trebuie permanent sa reiei scena cu 20 de oameni in spate. Daca tragi de zece ori o dubla si regizorul iti spune sa te trezesti pentru ca lucrezi pe bani si daca esti obosit sa te apuci de alta meserie, iti fuge pamantul de sub picioare. Trebuie sa livrezi permanent ce a vrut regizorul. Daca regizorul imi cere ceva in zece duble eu trebuie sa pun ceva mai bun in fiecare dubla, asa incat la final el sa nu stie din ce sa aleaga”, mi-a povestit acesta.

In cariera sa, l-a ajutat foarte mult si publicitatea, pentru ca a inteles mecanismul tehnic al filmarii.

“La publicitate totul este condensat, in foarte putin timp trebuie sa livrezi ceea ce vrea clientul. Acolo ritmul este altul. Treaba ta trebuie sa fie strict concentrata pe rol. Focusul tau trebuie sa ramana la cea ti-a spus regizorul”, a continuat Doru Catanescu.

L-am intrebat daca simte nevoia de o perioada de pauza dupa ce a jucat mai multe roluri, insa mi-a spus ca i-ar placea sa aiba rol dupa rol, pentru ca ceea ce face il tine activ. Nu s-a gandit sa renunte la actorie, pentru ca ii place prea mult ceea ce face. La finalul unei zile in care a avut spectacol, daca lucrurile nu au mers bine, seara ii ramane o senzatie neconsumata, iar somnul vine doar pentru ca este natural sa adormi seara. In schimb, daca totul a iesit asa cum si-a dorit, abia asteapta sa vina ziua urmatoare pentru a merge la o noua serie de repetitii si asta il face sa continue.

---

Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de ”senzational” si ”extraordinar” si ”nemaipomenit”.