Decizia ICCJ nr. 1 din 15 februarie 2016 a Completului competent să judece recursul în interesul legii a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 258 din 6 aprilie şi a devenit obligatorie pentru instanţe de la data publicării. Prin recursul în interesul legii soluţionat, s-a stabilit că asigurătorul RCA este parte responsabilă civilmente în procesele penale şi că acesta este nevoit să repare de unul singur daunele cauzate prin infracţiune într-un accident auto, însă doar în limitele legii şi ale contractului de asigurare.

"În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă", este menţionat în documentul publicat miercuri.

Practic, s-a stabilit în acest fel o interpretare obligatorie a articolului 86 din Codul penal, atunci când în procese sunt implicate societăţile de asigurare de pe piaţa RCA. Aşa cum prevede articolul respectiv, "persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal şi se numeşte parte responsabilă civilmente".

Analizând prevederile în vigoare, judecătorii au apreciat că atât legea, cât şi contractul de asigurare impun asigurătorilor RCA calitatea de parte responsabilă civilmente. Totodată, aceştia au reţinut că societăţile sunt răspunzătoare pentru asiguraţii lor. "Plecând de la natura specială a contractului de asigurare de răspundere civilă obligatorie, se apreciază că asigurătorii de răspundere civilă obligatorie au calitate de părţi responsabile civilmente în procesul penal pentru prejudicii produse de asiguraţii lor prin accidente de vehicule, atât în temeiul legii civile, cât şi în temeiul contractului de asigurare", scrie în Decizia ICCJ nr. 1/2016.

Înalta Curte a mai considerat că, din moment ce părţile din contract pot stabili întinderea despăgubirii, limitele în care asigurătorii RCA sunt ţinuţi să răspundă în procesul penal (ca parte responsabilă civilmente) sunt cele din contractul de asigurare (ce nu pot fi mai mici decât cele stabilite de Autoritatea de Supraveghere Financiară).

Referitor la răspunderea solidară sau exclusivă, judecătorii au punctat că legea instituie răspunderea exclusivă a asigurătorilor pentru prejudiciile cauzate de proprietarii de maşini asiguraţi. Practic, în baza contractului de asigurare, riscul producerii unei fapte prejudiciabile trece de la asigurat la asigurător, acesta din urmă fiind cel care răspunde de pagube.

"Acest fapt (răspunderea exclusivă a asigurătorilor RCA - n. red.) este, de altfel, în acord, atât cu dispoziţiile legale care reglementează asigurarea de răspundere civilă obligatorie, cât, mai ales, cu cadrul contractual care fundamentează raporturile juridice dintre părţi.

Astfel, părţile încheie un contract aleatoriu, în care riscul producerii unei fapte prejudiciabile trece de la asigurat la asigurător, este asumat de acesta din urmă, care răspunde la producerea riscului asigurat, întrucât a încasat în acest scop o primă de asigurare stabilită în raport cu specificul riscului. Ca urmare, obligaţia de dezdăunare a persoanelor păgubite prin infracţiune îşi are cauza în contraprestaţia asiguratului, respectiv în plata primei de asigurare.

Împrejurarea că asigurătorul răspunde în limitele prevăzute în contract şi că această limitare ar putea duce atingere principiului reparaţiei integrale a prejudiciului nu justifică legal răspunderea solidară cu autorul faptei ilicite, întrucât solidaritatea nu rezultă din lege sau din contract, iar asigurătorul răspunde pentru asigurat în temeiul legii şi al contractului, asumându-şi o obligaţie proprie şi nefiind ţinut la reparaţie în condiţiile art. 1382 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, întrucât nu răspunde pentru o faptă prejudiciabilă pe care să fi comis-o alături de asigurat", este explicat în Decizia ICCJ nr. 1/2016.

În fine, în documentul publicat miercuri în Monitorul Oficial este subliniat că răspunderea asigurătorilor RCA este limitată de lege şi de contractul de asigurare, însă nimic nu-i împiedică pe asiguraţi să ia măsurile legale pentru a recupera diferenţa de despăgubire nesuportată de societăţi de la inculpaţi (atunci când pagubele depăşesc limita de răspundere a societăţilor).

Notă: În cadrul proceselor penale, părţile sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.

Calitatea procesuală a asigurătorului RCA era incertă

Decizia ICCJ vine ca urmare a practicii neunitare a instanţelor judecătoreşti din România, care, atunci când au avut parte de cauze ce implicau accidente auto cu prejudicii cauzate prin infracţiuni, au luat hotărâri diferite. Recursul în interesul legii soluţionat de ICCJ a fost formulat de fostul procuror general al Parchetului de pe lângă ICCJ, Tiberiu Niţu.

Acesta a solicitat Înaltei Curţi să ia o decizie deoarece, în urma examinării jurisprudenţei existente în materia stabilirii calităţii procesuale a asigurătorilor RCA şi a limitelor răspunderii în procesele penale, a constatat existenţa a două orientări diferite.

Potrivit recursului în interesul legii, într-o primă orientare, instanţele au apreciat că societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente. Astfel, aceasta a fost obligată fie să repare singură prejudiciul cauzat prin accidentul auto, fie să plătească despăgubirile civile în solidar cu inculpatul.

Într-o a doua orientare, instanţele au considerat că societatea are o calitate procesuală distinctă: cea de asigurător de răspundere civilă. În cazurile de acest fel, judecătorii au obligat la plata despăgubirilor civile fie asigurătorul RCA, fie inculpatul alături de/împreună cu asigurătorul, fie inculpatul în solidar cu asigurătorul.

Soluţia corectă identificată de procurorul general şi, implicit, cea propusă ICCJ-ului şi apoi confirmată a fost considerarea societăţii de asigurare drept parte responsabilă civilmente şi obligarea acesteia să răspundă singură pentru plata daunelor, în limitele contractuale.

Important! Deciziile ICCJ au drept scop asigurarea unei interpretări şi aplicări unitare a legii de către toate instanţele româneşti. Pot cere Înaltei Curţi să se pronunţe asupra problemelor de drept soluţionate diferit doar procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ, Colegiul de conducere al ICCJ, colegiile de conducere ale curţilor de apel şi Avocatul Poporului.

Limita maximă de despăgubire, 5 milioane de euro

Autoturismele pot fi asigurate doar cu o poliţă obligatorie RCA, în baza căreia pot fi obţinute despăgubiri pentru daunele şi/sau pentru decesele/vătămările corporale suferite în urma unui accident auto, aşa cum reiese din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 23/2014.

Asigurătorii RCA sunt obligaţi să stabilească tarifele de primă pe categorii de riscuri omogene, pe perioade de un an, calculate pe baze actuariale general acceptate, pentru următoarele limite de despăgubire:

  • 1.000.000 de euro (echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României), pentru pagube materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite;
  • 5.000.000 de euro (echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României), pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite.

Limitele de despăgubire şi tarifele RCA stabilite de fiecare asigurător în parte trebuie trimise ASF-ului cel târziu cu 30 de zile înainte de începerea perioadei în care pot fi practicate.

Notă: Informaţii pe larg despre tarifele RCA practicate în 2016 de societăţile de asigurare sunt disponibile în acest articol. Totodată, trebuie reţinut că ASF a elaborat recent un Proiect de lege a asigurării RCA, ce ar urma să înlocuiască în viitor actuala legislaţie specifică.

__________

Rectificare (16.02.2016, ziua publicării iniţiale a articolului): Într-o versiune anterioară a acestui articol scria că tarifele poliţelor stabilite de asigurători puteau fi schimbate numai după şase luni de la ultima notificare a ASF-ului. Prevederea în cauză a fost abrogată pe 22 ianuarie 2016, astfel că nu se mai aplică.