Contractul de agentie comerciala

Mandatar si imputernicire
In legislatia comunitara, contractul de agentie este tratat ca un contract de sine statator, avand o reglementare unitara pentru toate statele membre, anume Directiva CEE nr. 86/653.

Autor: Horatiu Sasu

Reglementarea romana a contractului de agentie comerciala s-a efectuat prin Legea nr. 509/2002 privind agentii comerciali permanenti. Contractul de agentie a dobandit o configuratie proprie si in dreptul roman, chiar daca receptarea ei ridica o serie de probleme de calificare a naturii sale juridice, care oscileaza intre contractul de mandat comercial si contractul de comision. Ramane ca viabilitatea si eficienta noii reglementari sa fie verificate in practica, unde - s-a opinat - agentia va inlocui in mare masura vechiul contract de comision.

Prezentam in continuare contractul de agentie comerciala comparativ cu contractul de comision.

In aplicarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 509/2002 putem desprinde din materia contractului de mandat numeroase detalieri ale obligatiei de informare de catre agent. Vom sintetiza concluzii ale practicii judiciare si ale doctrinei deocamdata mult mai vaste din materia mandatului, adaptandu-le contractului de agentie comerciala.

Analogia cu actele excesive ale mandatarului
Actele incheiate de agent cu depasirea imputernicirilor primite nu-l obliga pe comitent, daca nu le-a ratificat expres sau tacit. Articolul 26 ne conduce la o concluzie valabila, prin analogie cu materia mandatului, in lipsa de stipulatie contrara in Legea nr. 509/ 2002: ratificarea valoreaza mandat (ratihabitio mandato equiparatur) si face ca actele incheiate initial cu depasirea limitelor puterilor incredintate sa se inscrie in aceste limite cu efect retroactiv. In cazul in care comitentul nu ratifica actele excesive ale agentului, acesta din urma ramane sa suporte consecintele lor, afara de cele pe care le-ar putea pune pe seama comitentului pe temeiuri extracontractuale, cum este cel al gestiunii de afaceri sau al imbogatirii fara justa cauza.

Obligatia de informare
Agentul trebuie sa procure si sa comunice comitentului informatiile relevante privind teritoriul contractual si cerintele pietei si sa-l instiinteze de indata despre eventualele reclamatii privitoare la viciile bunurilor ori serviciilor sau despre masurile de asigurare solicitate in interesul comitentului (art. 5 din lege). Sunt obligatii care rareori incumba mandatarului. Prin contractul de agent se poate stabili ca reprezentantul sa se ocupe cu distribuirea marfurilor, sa ia masuri pentru a crea conditii cat mai favorabile intereselor comitentului (negocieri, plasamente favorabile ale marfii etc.) si sa reprezinte interesele comitentului fata de partenerii contractuali pe care acestia i-a agreat ca urmare a prospectarilor si a propunerilor agentului. Dar agentul reprezentant poate avea si obligatia de a transmite informatiile comerciale curente, de a organiza propaganda si reclama in tara importatoare, de a inchiria mijloace de transport si de a apara drepturile asupra brevetelor, patentelor si marcilor de fabrica.

Mandatarul este obligat sa-l informeze pe mandant, la cererea acestuia, asupra mersului operatiilor care le intreprinde. Aceeasi obligatie de informare si de a da socoteala revine mandatarului in momentul in care a executat mandatul (art. 382 C. com.) si - e limpede - revine si agentului, in aplicarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 509/2002.

Pornind de la faptul ca, in intervalul dintre numirea agentului si executarea insarcinarii, conditiile avute in vedere ar putea suferi anumite schimbari, legea impune agentului obligatia de a-l instiinta pe comitent asupra acestor schimbari care ar fi de natura sa-l faca pe comitent sa isi reconsidere pozitia in legatura cu oportunitatea actelor juridice ce urmau sa fie incheiate de mandatar. In acest sens, art. 378 C.com. prevede ca mandatarul este obligat sa comunice mandantului "toate faptele ce ar putea sa-l hotarasca a revoca sau modifica mandatul". Obligatia revine si agentului, o astfel de interpretare nefiind contrara dispozitiilor Legii nr. 509/2002 privind agentii comerciali permanenti, iar art. 26 arata ca dispozitiile referitoare la mandat se aplica daca nu sunt incompatibile cu prevederile Legii nr. 509/2002.

Discutam, la fel ca in materia mandatului, de "fapte care ar putea sa-l hotarasca a revoca sau modifica mandatul" (in acest caz imputernicirea data agentului), daca in timpul scurs de la incredintarea imputernicirii si pana la executarea ei comitentul modifica sau schimba conditiile initiale si agentul din aceasta cauza sau din altele care pot fi si personale, modifica sau chiar revoca la randul lui imputernicirea. In cazul in care agentul nu-si indeplineste aceasta obligatie si prin incheierea unor acte in temeiul imputernicirii a cauzat prejudicii, comitentul are dreptul la despagubiri, urmarind firul aceleiasi analogii cu ceea ce se intampla in materia contractului de mandat comercial. In cazul in care prin contract au fost modalitati de informare a comitentului, agentul trebuie sa se conformeze clauzelor contractului. Este o concluzie care se desprinde atat din prevederile art. 969 din Codul civil, cat si din aplicarea experientei din materia mandatului.

Respectarea imputernicirii Agentul trebuie sa respecte in mod corespunzator instructiunile rezonabile primite din partea comitentului, tinand cont si de natura lor imperativa sau facultativa. Daca instructiunile comitentului nu privesc decat anumite aspecte ale afacerilor pentru a caror negociere sau incheiere este imputernicit agentul, acesta are libertatea de a decide cea mai buna cale de a actiona in ce priveste celelalte chestiuni ridicate de executarea operatiunii, pentru care nu a primit instructiuni (art. 375 alin. 2 Cod com., coroborat cu art. 26 din Legea nr. 509/2002).

Agentul comercial trebuie sa execute imputernicirea, adica sa incheie actul juridic pentru care a primit aceasta imputernicire, sau sa depuna toate diligentele pentru a incheia acel act. Aceasta obligatie este o obligatie de mijloace (de diligenta) si nu una de rezultat, tot prin analogie cu ceea ce se intampla in cazul mandatului comercial. Amintim doar ca aici apare o diferentiere intre mandatul civil si comercial, iar executarea insarcinarii de catre agent se va face potrivit practicii comerciale, unde raspunderea mandatarului este mai mare decat in materie civila. El fiind platit, i se impune sa lucreze in interesul comitentului sau, cu diligenta unui bun comerciant, raspunzand de culpa levis in abstracto, spre deosebire de mandatarul civil, in care, lucrand gratuit, nu i se poate cere o mai mare grija decat in propriile lui afaceri, deci numai de culpa levis in concreto (este un alt exemplu al aplicarii principiilor Dreptului comercial si al neaplicarii principiilor Codului civil). E limpede ca si agentul comercial va raspunde pentru culpa levis in abstracto: daca nu asculta instructiunile comitentului, in limitele imputernicirii conferite, agentul comercial raspunde nu numai pentru dolul sau, dar si pentru greseala usoara. Dupa cum s-a precizat in doctrina, culpa la care face referire textul de lege mentionat se apreciaza dupa criteriile art. 1.080 alin. 1 C. civ. in executarea obligatiilor in general, adica dupa cel al diligentei unui bun proprietar. Evident, aceleasi criterii, circumstantiate de instanta de judecata in bogata practica in materia mandatului comercial, vor fi aplicate in executarea contractului de agentie comerciala, cel putin pana la cristalizarea unei practici unitare in materie.

In acest context, agentul comercial care depaseste limitele imputernicirii raspunde personal fata de terti pentru obligatiile asumate. In interesul comitentului el are puterea sa deroge de la instructiunile comitentului. Potrivit art. 382 C. com., aplicabil potrivit art. 26 din Legea nr. 509/2002, se prezuma ca comitentul a cunoscut si confirmat excesul de mandat, daca in urma instiintarii executarii facute de mandatar, in termen util nu a facut nici o observatie si nu a transmis-o in termenul necesar, dupa natura operatiilor efectuate.

Regulile analogiei ne conduc la concluzia ca in situatia in care agentul comercial a depasit imputernicirea, obligatiile contractate de acesta nu se mai rasfrang asupra comitentului. Totusi, acesta din urma poate, chiar si in cazul depasirii imputernicirii, sa ratifice activitatea agentului sau comercial, devenind prin aceasta titularul drepturilor si obligatiilor contractate pe seama sa. Daca din atitudinea si comportamentul comitentului se demonstreaza ca acesta a ratificat actele facute de catre agentul comercial, actele incheiate raman valabile. Ratificarea expresa sau tacita are efect retroactiv si face actele respective obligatorii intre comitent si terti. Daca isi rezerva dreptul, chiar confirmand actele ce au depasit mandatul, comitentul va putea pretinde daune-interese de la mandatar. Comitentul nu va raspunde pentru delictele comise de agent in timpul executarii insarcinarii.

Agentul care nu se conformeaza clauzelor contractului si instructiunilor primite de la comitent raspunde pentru prejudiciile aduse acestuia, in conformitate cu art. 381 din Codul comercial, aplicabil in temeiul art. 26 din Legea nr. 509/2002. Agentul este tinut totdeauna sa despagubeasca pentru daunele pe care le-a cauzat comitentului, prin faptul ca nu s-a conformat instructiunilor date de comitent, chiar daca contractul de agentie a incetat pentru cauza justa sau injusta.

Obligarea agentului la plata unor "daune interese", daca acesta nu se conformeaza instructiunilor primite de la comitent, este o aplicare a obligatiei indeplinirii exacte a insarcinarilor primite.

Ceea ce ramane de discutat este daca, orice situatie de neconformare la instructiunile primite duce la aplicarea de daune interese. Instanta judecatoreasca va aprecia daca neconformarea este justificata. Desigur, la fel ca in cadrul contractului de mandat, in fixarea despagubirilor vor fi luate in considerare atat paguba efectiva (damnum emergens) cat si beneficiul nerealizat (lucrum cessans), analogia cu practica judiciara in materia mandatului nefiind impiedicata de vreo revedere contrara din Legea nr. 509/2002.