Activitate shebi

Procedura insolvenţei. Dreptul creditorului majoritar, deţinător a cel puţin 50% din valoarea creanţelor, să hotărască unilateral desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar. Tip: Decizie
Nr./Dată: 607 R (23.04.2010)
Autor: Secţia a VI-a comercială
Domenii asociate:
Faliment



Procedura insolventei. Dreptul creditorului majoritar, detinator a cel putin 50% din valoarea creantelor, sa hotarasca unilateral desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.

- Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, art.19 alin.2^1

Legiuitorul a statuat dreptul creditorului majoritar, detinator a cel putin 50% din valoarea creantelor, sa hotarasca unilateral desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar fie prin înlocuirea celui provizoriu, fie prin confirmarea acestuia.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A COMERCIALA,
DECIZIA COMERCIALA nr.607 R din 23.04.2010)

Prin încheierea pronuntata în sedinta publica din data de 30.07.2009 de catre Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII-a Comerciala a fost admisa cererea formulata de creditorul DGFP, luându-se act de decizia creditorului majoritar de desemnare a administratorului judiciar RVA IS S.P.R.L., cu retributie lunara de 0 lei si un onorariu de succes de 3,5% din sumele obtinute din valorificarea bunurilor, care va îndeplini atributiile enumerate la art.20 din Legea 85/2006; s-a dispus încetarea atributiilor administratorului judiciar AL IPURL.
Pentru a pronunta aceasta încheiere judecatorul sindic a retinut urmatoarele:
Analizând cererea formulata, instanta are în vedere prevederile art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006 conform carora „la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i si remuneratia." Ulterior, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr.173 /26.11.2008, articolul 19 a fost completat cu alin.2 ind.l care are urmatorul continut: „ creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locui administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu...".
Din verificarea tabelului definitiv rectificat nr.5 prezentat la data de 28.05.2009, se constata ca DGFP este înscris în calitate de creditor garantat cu o creanta în valoare de 120.268.922 lei, care reprezinta mai mult de 50% din totalul creantelor înscrise în tabel în valoare de 151.827.587,42 lei.
Fiind îndeplinita aceasta conditie, instanta urmeaza a lua act, în temeiul art.19 alin.2 ind.l din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei si raportat la prevederile art.ll lit.c, de decizia creditorului majoritar privind desemnarea unui alt administrator judiciar - RVA IS SPRL si de remuneratia stabilita acestuia: onorariu lunar de 0 lei si onorariu de succes de 3,5% din sumele obtinute din valorificarea bunurilor.
În ceea ce priveste starea de incompatibilitate a practicianului selectat de ANAF, aceasta este infirmata. în cadrul procedurii de insolventa ce se desfasoara împotriva debitorului S.C. R S.A., creditorul A S.A. a înregistrat la dosar cerere de renuntare la solutionarea contestatiei formulate împotriva tabelului definitiv al obligatiilor, ca urmare a cesionarii creantei sale. Din verificarile efectuate si în dosarul nr.7807/3/2009 rezulta ca A S.A. nu este înregistrata nici în tabelul preliminar al obligatiilor debitorului S.C. PSV C S.A., afisat la data de 13.07.2009 ( este vorba de doua proceduri de insolventa în care a fost desemnat în calitate de administrator judiciar RVA IS SPRL).
Împotriva acestei sentinte formuleaza recurs debitoarea S.C. A S.A., prin administratorul special U. D., precum si creditoarele S.C. O S.A., S.C. BA S.R.L. si AVAS.
Ulterior sesizarii instantei de recurs, recurentele SC Aversa SA si SC BA SRL au formulat cereri de renuntare la judecata recursului, renuntari fata de care Curtea a luat act în temeiul art.246 C.pr.civ.
Motivele de recurs invocate de catre recurenta creditoare SC O SA sunt, în esenta urmatoarele:
lnstanta de fond luând act de renuntarea AL IPURL, trebuia sa dispuna desemnarea unui administrator judiciar provizoriu pana la momentul la care Adunarea creditorilor sau creditorul majoritar, confirmau administratorul judiciar provizoriu desemnat de instanta sau se desemna un alt administrator judiciar, conform art.19, alin. (21) din Lg. nr. 85/2006, coroborat cu art. 11, lit."c" din Lg. nr. 85/2006.
In speta, instanta a luat act de decizia creditorului majoritar DGFP, decizie exprimata intr-o cerere depusa la 02.04.2008 si intemeiata pe dispozitiile art. 177, alin. (4) din OG nr. 92/2003, privind Codul de Procedura Fiscala si nu pe dispozitiile art.19, alin. (21) din Lg. nr. 85/2006.
Neintemeierea acestei cereri pe dispozitiile art.19, alin. (21) din Lg. nr. 85/2006, a impiedicat creditorii nemultumiti sa conteste aceasta decizie in temeiul art. 19, alin. (3) din Lg. nr. 85/2006, astfel fiind vatamati prin inlaturarea acestui drept prevazut de lege.
Deasemenea, instanta de fond nu s-a pronuntat in niciun fel pe exceptia inadmisibilitatii (exceptie invocata la fond) cererii formulate de creditorul DGFP.
Aceasta cerere fiind inadmisibila pentru urmatoarele considerente:
În opinia recurentei instanta de fond nu s-a aplecat temeinic asupra starii de incompatibilitate a administratorului judiciar ce se urmarea a fi desemnat:
Potrivit dispozitiilor art. 30, alin. (3) din OUG nr. 86/2006, modificata prin Lg. nr. 254/2007: „ Practicianul in insolventa nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debitor si al creditorului acestuia ".
Prin aceste dispozitii legale s-a urmarit sa se inlature in acest fel orice conflict de interese intre creditor si debitorul acestuia, si nu in ultimul rând sa evite starea de incompatibilitate în care s-ar gasi un practician în insolventa.
Aceasta dubla calitate de reprezentant atât al creditorului, cât si al debitorului acestuia, ar fi condus la pericolul neglijarii intereselor acestora. De aceea legiuitorul a interzis aceasta dubla reprezentare.
Aceasta stare de incompatibilitate rezultând din calitatea de practician în insolventa la mai multe societati debitoare fata de SC A SA a existat atât la momentul introducerii cererii formulate de creditorul DGFP, cât si la judecarea acestei cererii, dar si în prezent:
-SC R SA-creanta datorata de aceasta debitoare nu a fost platita nici în prezent catre SC A SA;
-SC PSV C SA - SC A SA a formulat cerere de creanta (deci este creditor potrivit art. 3, pct. 7 din Lg. nr. 85/2006), cerere ce nu a fost contestata de catre administratorul judiciar desemnat la SC PSV C SA, acelasi ce a fost desemnat si la SC A SA;
-SC M SRL - SC A SA conform tabelului definitiv al creantelor are de recuperat o creanta de 506.822.615 lei.
Un alt aspect, în opinia recurentei îl reprezinta onorariul stabilit de catre Judecatorul Sindic pentru noul administrator judiciar si anume „3,5% din sumele încasate din valorificarea bunurilor".
Judecatorul Sindic în acest caz, avea atributia legala sa cenzureze acest onorariu, având în vedere ca la data desemnarii, cât si în prezent debitoarea se afla în perioada de observatie prevazuta de art.3, pct. 15 din Lg. nr. 85/2006.
Prin cererea de recurs S.C. O S.A. a solicitat si suspendarea executarii încheierii atacate, cerere la care ulterior a renuntat în mod expres.
Motivele de recurs invocate de catre recurenta AVAS sunt, în esenta, urmatoarele:
I. Conform art.19, alin. (21) coroborat cu art. 11, lit.'c" din Legea nr. 85/2006, Instanta de fond, luând act de renuntarea AL IPURL, trebuia sa dispuna desemnarea unui administrator judiciar provizoriu pana la momentul la care Adunarea creditorilor sau creditorul majoritar, confirmau administratorul judiciar provizoriu desemnat de instanta sau se desemna un alt administrator judiciar.
In speta, in loc sa faca aplicarea prevederilor legale sus mentionate, instanta a luat act de decizia creditorului majoritar DGFP, decizie exprimata intr-o cerere depusa la 02.04.2008 si intemeiata pe dispozitiile art. 177, alin. (4) din OG nr. 92/2003, privind Codul de Procedura Fiscala si nu pe dispozitiile art.19, alin. (21) din Legea nr. nr. 85/2006, cerere supusa spre aprobare Comitetului creditorilor in mai multe sedinte si neaprobata de catre acesta.
Prin urmare, fara a tine seama de opiniile creditorilor, care considerasera nelegala decizia creditorului majoritar de desemnare, in calitate de administrator judiciar al S.C. A S.A., a RVA IS SPRL, instanta de fond a admis cererea DGFP fara a o analiza sau pune in discutia pârtilor si a desemnat acest practician in insolventa drept administrator judiciar al debitoarei (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).
II. Faptul ca judecatorul-sindic nu a pus in discutia pârtilor cererea D.G.F.P.M.P.,a facut ca nici exceptia inadmisibilitatii cererii sa nu fie pusa in discutia acestora in sedinta din 30.07.2009 si, implicit, sa nu fie solutionata de catre instanta de fond (art.304. pct. 5 C. proc. civ.).
În opinia acestei recurente, o noua cerere de desemnare a unui alt administrator judiciar decât cel confirmat de creditori era, potrivit dispozitiilor Legii nr.85/2006, inadmisibila, putandu-se solicita numai inlocuirea administratorului judiciar, pe baza unor motive temeinice.
Potrivit dispozitiilor art.30, alin.(3) din OUG nr.86/2006, modificata prin Legea nr.254/2007: „Practicianul in insolventa nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debitor si al creditorului acestuia".
Prin aceste dispozitii legale s-a urmarit sa se înlature in acest fel orice conflict de interese intre creditor si debitorul acestuia, si nu in ultimul rând sa evite starea de incompatibilitate in care s-ar gasi un practician in insolventa.
Or, în cazul în speta, aceasta stare de incompatibilitate, rezultând din calitatea de lichidator/administrator judiciar la mai multe societati debitoare fata de SC A SA a existat la momentul introducerii cererii formulate de creditorul DGFP si nu avem probe care sa dovedeasca faptul ca aceasta stare ar fi fost înlaturata pâna în prezent.
Astfel, RVA IS SPRL avea calitatea de lichidator /administrator judiciar si în cadrul procedurii de lichidare judiciara al altor societati, fata de care S.C. A S.A. avea calitatea de creditor (SC R SA; SC PSV C SA; SC M SRL).
Recurenta critica de asemenea, hotarârea de desemnare a RVA IS SPRL în calitatea de administrator judiciar al S.C. A S.A. si pentru faptul ca instanta de fond nu a stabilit cu claritate onorariul acestuia, stabilind un onorariu de „3,5% din sumele încasate din valorificarea bunurilor", în conditiile în care debitoarea se afla în perioada de observatie si nu în procedura falimentului, astfel încât sa aiba loc vânzari de bunuri din patrimoniul debitoarei (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca ambele recursuri sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Prin încheierea recurata judecatorul sindic a luat act de decizia creditorului majoritar DGFP a municipiului Bucuresti privind desemnarea unui alt administrator judiciar al debitoarei S.C. A S.A., stabilind o remuneratie lunara de 0 lei si un onorariu de succes de 3,5% din sumele obtinute din valorificarea bunurilor.
Masura dispusa de catre judecatorul sindic a fost determinata si de renuntarea administratorului judiciar provizoriu SC AL IPURL la aceasta calitate.
Temeiul legal al acestei masuri în reprezinta art.19 alin.2^1 din Legea 85/2006 astfel cum a fost modificata si completata prin OUG nr.173/2003, potrivit caruia „creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa îi stabileasca remuneratia.”
Ca atare, legiuitorul a statuat dreptul creditorului majoritar, detinator a cel putin 50% din valoarea creantelor, sa hotarasca unilateral desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar fie prin înlocuirea celui provizoriu, fie prin confirmarea acestuia.
Ca atare, sustinerile recurentei referitoare la faptul ca judecatorul sindic trebuie mai întâi sa stabileasca un administrator judiciar provizoriu în locul celui initial sunt lipsite de temei legal, reprezentând totodata si o masura care nu ar fi facut decât sa tergiverseze desfasurarea procedurilor aflate în curs pentru ca, în final, sa se ajunga la acelasi rezultat.
Creditorii, inclusiv cele doua recurente, au avut posibilitatea de a contesta decizia creditorului majoritar, lucru pe care l-au si facut, prin încheierea recurata fiind combatute implicit sustinerile creditorilor contestatori.
Decizia interna a actionarului majoritar a avut la baza dispozitiile O.G nr.92/2003 în baza careia practicianul este selectat de catre Comisia ANAF, însa desemnarea acestuia de catre judecatorul sindic s-a facut în temeiul legii speciale – Legea 85/2006 – art.19 alin. 2^1.
Referitor la nepronuntarea de catre judecatorul sindic cu privire la exceptia inadmisibilitatii, fiind vorba despre o exceptie care viza fondul cauzei nu se impunea solutionarea acesteia în conditiile art.137 alin.1 C.pr.civ.
Cu privire la starea de incompatibilitate a administratorului judiciar desemnat, Curtea apreciaza ca aceste sustineri nu au fost dovedite.
Astfel, starea de incompatibilitate trebuie sa existe la momentul la care practicianul în insolventa dobândeste calitatea de administrator judiciar al unui debitor; cât si al unui creditor al acestuia.
În speta, administratorul judiciar RVA a fost desemnata în aceasta calitate la SC PVS C SA, însa debitoarea SC A SA nu are calitatea de creditor, nefiind trecuta în tabelul creditorilor.
În ceea ce priveste creanta pe care A o detinea împotriva SC R SA, aceasta a fost achitata de catre SC SD SRL care s-a subrogat în drepturile A si a devenit creditor la SC R SA în locul acesteia.
Referitor la SC M SA, din actele aflate la dosar, rezulta ca lichidator judiciar al acestei societati este SC RVA B SRL si nu administratorul judiciar numit în prezenta cauza.
Faptul ca judecatorul sindic a stabilit un onorariu de 3,5% din sumele încasate din valorificarea bunurilor, desi debitoarea nu se afla în procedura falimentului, doar în aceasta faza putând avea loc valorificarea bunurilor acesteia, este un risc pe care administratorul judiciar si l-a asumat ca în situatia în care nu se ajunge la valorificarea bunurilor falitei, sa nu primeasca nimic.
De mentionat este faptul ca R.V.A. nu va fi remunerata lunar, ci doar la finalizarea procedurii prin aplicarea unui procent de 3,5% din suma globala rezultata din vânzarea bunurilor falitei.
Fata de cele retinute mai sus, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. Curtea a respins atât recursul declarat de SC O SA, cât si recursul AVAS, ca nefondat.

Prin sentinta nr. 326/06.05.2009, pronuntata de judecatorul sindic în dosarul nr. 4489/91/2008 al Tribunalului Vrancea, s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar K. IPURL Focsani si, în temeiul art. 107 alin. 1 lit. D din Legea nr. 85/2006, s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. “F.” S.R.L. Focsani.
În baza art. 107 alin. 2, s-a dispus dizolvarea debitoarei si a fost mentinut în calitate de lichidator fostul administrator judiciar, cu o indemnizatie de 900 lei pe luna si atributiile prev. de art. 25 si 109 din lege.
A fixat termenele de predare a gestiunii catre lichidator, precum si termenele de înregistrare si verificare a creantelor nascute dupa deschiderea procedurii pentru depunerea contestatiilor si întocmirea tabelului definitiv al creantelor.
Pentru a hotarî astfel, a retinut ca împotriva debitoarei s-a deschis procedura insolventei, prin sentinta nr. 5/14.01.2008.
A mai constatat ca sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 107 lit. d pentru deschiderea procedurii falimentului.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Vrancea, înregistrat sub nr. 4489/91/2008 pe rolul Curtii de Apel Galati – sectia comerciala, maritima si fluviala.
Sentinta recurata a fost criticata sub aspectul nelegalitatii, pentru urmatoarele motive:
Solutia pronuntata este nelegala, în ce priveste stabilirea remuneratiei lichidatorului judiciar.
Astfel, au fost încalcate prevederile art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 coroborat cu dispozitiile art. 17 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006. Desi legea reglementeaza atributia judecatorului sindic de a stabili motivat lichidatorul provizoriu, acesta a desemnat practicianul si retributia acestuia, fara a arata ca desemnarea acestuia este provizorie si fara a-i pune în vedere obligatia convocarii adunarii creditorilor, în vederea confirmarii sau înlocuirii sale.
O alta critica vizeaza încalcarea prevederilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, judecatorul-sindic a stabilit o remuneratie de 900 lei pe luna, fara a arata ca onorariul este provizoriu si ca se va suporta din fondul de lichidare, daca nu este confirmat de adunarea creditorilor.
Asa fiind, recurenta apreciaza ca judecatorul sindic si-a depasit atributiile stabilite de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, iar suma stabilita este exagerata.
În drept, a invocat dispozitiile Legii nr. 85/2006, Codul de procedura civila, Codul de procedura fiscala, Ordinul A.N.A.F. nr. 1009/2007.
Curtea de Apel Galati, prin decizia nr. 438/ 24 august 2009, a respins recursul declarat de creditoare, ca nefondat.
Pentru a hotarî astfel, a retinut urmatoarele:
Judecatorul sindic nu a încalcat, sentinta recurata, prevederile art. 11 alin. 1 lit. c coroborate cu disp. art. 17 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006.
Astfel, judecatorul sindic a dispus, prin sentinta de trecere la procedura falimentului, în conditiile art. 24 alin. 1 raportat la art. 19, desemnarea unui lichidator. În mod evident, desi nu a stipulat expresis verbis ca desemnarea este provizorie, practicianul în insolventa astfel numit administreaza procedura pâna la confirmarea, sau, dupa caz, înlocuirea sa de catre adunarea creditorilor sau potrivit modificarilor introduse prin O.U.G. nr. 173/2008 de catre creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor. În acest sens, nu este necesar ca judecatorul sindic „sa puna în vedere” lichidatorului provizoriu sa convoace adunarea creditorilor, prin sentinta de trecere la faliment, întrucât obligatia convocarii primei sedinte a adunarii creditorilor de catre lichidator si dreptul corelativ al acestui participant la procedura de a decide desemnarea unui lichidator si de a-i fixa remuneratie (sau, dupa caz, dreptul creditorului ce detine 50% din valoarea creantelor), potrivit art. 24 raportat la art. 19 alin. 2, rezulta din lege, nefiind, prin urmare, un drept stabilit pe cale judecatoreasca.
În mod asemanator, si onorariul stabilit prin sentinta de trecere la faliment de catre judecatorul sindic este provizoriu, urmând ca acesta, ulterior, sa confirme, prin încheiere, onorariul negociat cu adunarea creditorilor, în conditiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 sau cu creditorul majoritar, dupa caz. De altfel, este prematur ca, la data intrarii în faliment, judecatorul sindic sa cunoasca împrejurarea referitoare la sursa platii onorariului (din fondul prev. de art. 4 din lege sau din averea debitoarei). Prin sentinta recurata, judecatorul sindic nu a încalcat dreptul adunarii creditorilor de a stabili remuneratia lichidatorului desemnat de acest participant la procedura.
De altfel, creditoarea recurenta are dreptul, prin votul exprimat în adunarea creditorilor sau, în cazul în care se va dovedi ca detine cel putin 50% din valoarea creantelor, sa stabileasca fara consultarea adunarii creditorilor, remuneratia cuvenita lichidatorului, în modalitatea ce o va prefera (suma bruta sau neta). Onorariul se stabileste pe baza de negociere, luând în considerare si oferta practicianului în insolventa, care are dreptul sa refuze numirea cu conditia notificarii instantei (art. 22 alin. 1 din lege).
Fata de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041 C.pr.civ., a respins prezentul recurs, ca fiind nefondat.


Schimbare lichidator provizoriu
Potrivit art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 modificata prin art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 173/2008, creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa îi stabileasca remuneratia. Nu are relevanta daca judecatorul sindic a mentionat caracterul definitiv sau provizoriu al lichidatorului judiciar, din moment ce acesta este expres prevazut de lege.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 1120 din 31 august 2009
Prin încheierea nr. 12/CC/25.02.2009 judecator sindic – Tribunalul Iasi s-a dispus admiterea cererea formulate de creditorul Directia Generala a Finantelor Publice a Jud. Iasi - Administratia Finantelor Publice a mun. Iasi si confirmarea în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. „E.D.” S.R.L. Iasi, a lichidatorului judiciar desemnat de creditor, respectiv pe „M.R.L.” Iasi S.P.R.L., care urma sa preia atributiile lichidatorului judiciar numit provizoriu de instanta.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin sentinta comerciala nr. 388/S/2008 a fost deschisa procedura falimentului fata de debitorul S.C. „E.D.” S.R.L. Iasi, fiind numit lichidator judiciar provizoriu „A.” IPURL.
La data de 19.02.2009 creditorul Directia Generala a Finantelor Publice a Jud. Iasi - Administratia Finantelor Publice a mun. Iasi a solicitat confirmarea unui alt lichidator judiciar, respectiv pe cel selectat conform Ordinului Presedintelui ANAF nr. 1009/2007.
Potrivit art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006, creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa îi stabileasca remuneratia.
În speta, s-a constatat ca petenta-creditoare avea asupra averii debitorului o creanta de 52,60% din valoarea totala a creantelor, asa cum rezulta din tabelul creantelor întocmit de lichidatorului judiciar numit provizoriu de instanta.
De asemenea, s-a constatat ca s-a respectat procedura impusa de art. 19 alin. 3 si ca nu s-au înregistrat contestatii în termenul legal.
Raportat celor prezentate, în baza art. 11 alin. alin. 1 lit. „d” din Legea nr. 85/2006, cererea creditoarei a fost admisa.
Lichidatorul judiciar provizoriu „A.” I.P.U.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 12/CC/25.02.2009 pronuntata în dosarul nr. 1603/99/2007 considerând-o netemeinica si nelegala.
A sustinut recurenta ca prin aceasta încheiere s-au nesocotit dispozitiile sentintei comerciale nr. 388/S/10.09.2008 pronuntata de Tribunalul Iasi prin care s-a dispus desemnarea „în calitate de lichidator judiciar pe „A.” I.P.U.R.L., fara a se preciza ca aceasta desemnare ar fi provizorie, iar sentinta comerciala nr. 388/S/2008 nu a fost recurata.
A mai precizat recurenta ca din dispozitiile art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca se poate dispune, la solicitarea creditorului majoritar, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar desemnat provizoriu, nu si a celui desemnat definitiv de catre instanta.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii civile nr. 12/CC/2009.
Intimata „M.R.L.” Iasi S.P.R.L., lichidator judiciar al debitoarei S.C. „E.D.” S.R.L., a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului motivat de faptul ca recurenta avea calitatea de lichidator provizoriu, mandatul acesteia tinând de lichidarea procedurii falimentului si pâna la desemnarea unui lichidator definitiv de catre adunarea creditorilor/creditorul majoritar.
Creditoarea Administratia Finantelor Publice Iasi, prin întâmpinare, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei, iar pe fondul cauzei a sustinut ca dispozitiile legii insolventei îi permit sa solicite schimbarea administratorului judiciar provizoriu.
Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale, instanta de control judiciar constata urmatoarele:
Cu privire la exceptia privind lipsa calitatii recurentei „A.” I.P.U.R.L. de a promova prezentul recurs, creditoarea A.F.PL. Iasi si-a întemeiat sustinerile pe dispozitiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 (modificata prin art. I pct. 13 din O.U.G. nr. 173/2008).
Curtea a constatat ca în cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 modificata, deoarece textul face referire la creditori si la contestatii adresate judecatorului sindic.
Curtea a mai retinut ca, în cauza, recurenta nu avea calitatea de creditor si ca era persoana direct interesata în solutionarea favorabila a cauzei sale.
Din acest punct de vedere Curtea a respins exceptia invocata de creditoarea A.F.P. Iasi.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat ca potrivit art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 modificata prin art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 173/2008: „Creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa îi stabileasca remuneratia”.
Recurenta a sustinut ca, prin sentinta comerciala nr. 388/S/10.09.2008 (irevocabila prin nerecurare), a dobândit calitatea de lichidator judiciar definitiv si ca nu îi erau aplicabile dispozitiile art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 modificata.
Chiar daca în sentinta comerciala nr. 388/S/10.09.2008 se mentioneaza calitatea de lichidator judiciar a recurentei „A.” I.P.U.R.L., Curtea a constatat ca aceasta nu poate avea decât calitatea de lichidator judiciar provizoriu, fata de faza procesuala a insolventei la care se afla debitoarea.
Astfel, potrivit art. 107 alin. 2 lit. „b” din Legea nr. 85/2006, în cazul în care se decide intrarea în faliment în procedura generala judecatorul sindic desemneaza un lichidator provizoriu.
A mai retinut curtea de apel ca nu are relevanta daca judecatorul sindic a mentionat caracterul definitiv sau provizoriu al lichidatorului judiciar, din moment ce acesta este expres prevazut de lege.
Astfel, potrivit art. 107 alin. 2 lit. „b” din Legea nr. 85/2006, în cazul în care se decide intrarea în faliment în procedura generala, judecatorul sindic desemneaza un lichidator provizoriu.
În consecinta, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, ca încheierea recurata este temeinica si legala, fiind mentinuta.
Vizualizare Jurisprudenţă
« înapoi

Procedura insolvenţei. Desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu. Condiţii Tip: Decizie
Nr./Dată: 1031 (29.09.2009)
Autor: Curtea de Apel Timisoara
Domenii asociate:
Faliment



Procedura insolvenţei. Desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar provizoriu. Condiţii
Legea nr. 85/2006, modificată, art. 11, art. 19

Spre deosebire de lichidarea voluntară a societăţilor comerciale, care este făcută în interesul asociaţilor sau acţionarilor, procedura de insolvenţă urmăreşte în primul rând satisfacerea intereselor creditorilor, realizarea drepturilor acestora faţă de debitorul insolvent. Tocmai de aceea, Legea nr. 85/2006, modificată, le conferă creditorilor un rol activ prin intermediul căruia ei să poată exercita un control asupra modului în care se desfăşoară procedura, ştiut fiind că eficienţa procedurii de insolvenţă este condiţionată în mare măsură de rapiditatea derulării fazelor sale procesuale.
În vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecătorul-sindic va avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine. În situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei.
Deşi instanţa este ţinută, în desemnarea provizorie a administratorului/ lichidatorului judiciar, de propunerea făcută de creditorul declanşator, nu înseamnă că, ulterior, pe parcursul administrării dosarului de insolvenţă, chiar dacă acesta nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile conferite de lege sau de tribunal, practicianul astfel ales nu poate fi dezînvestit din funcţie.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,
Decizia civilă nr. 1031 din 29 septembrie 2009

Prin sentinţa comercială nr. 853 din 4 mai 2009 pronunţată în dosarul nr. 1236/108/2009 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a admis în parte cererea formulată de creditoarea A.F.P. Arad în contradictoriu cu debitoarea S.C. C S.R.L. Arad şi a dispus deschiderea procedurii simplificate împotriva societăţii debitoare, în calitate de lichidator judiciar desemnând Casa de Insolvenţă R I.P.U.R.L. Arad, respingând, totodată, cererea instituţiei creditoare având ca obiect desemnarea practicianului în insolvenţă S.C.P. I S.P.R.L. Timişoara.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea A.F.P. Arad, solicitând modificarea ei parţială, în sensul desemnării lichidatorului judiciar arătat în cererea introductivă.
Prin decizia civilă nr. 1031 din 29 septembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1236/108/2009 Curtea de Apel Timişoara a admis recursul instituţiei creditoare şi a modificat în parte sentinţa comercială nr. 853 din 4 mai 2009 a Tribunalului Arad, în sensul că a admis cererea creditoarei recurente de desemnare a lichidatorului judiciar S.C.P. I S.P.R.L. Timişoara, menţinându-o în rest.
În considerente s-a reţinut că în mod greşit prima instanţă a dispus respingerea cererii creditoarei A.F.P. Arad având ca obiect desemnarea, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C S.R.L. Arad, a practicianului în insolvenţă S.C.P. I S.P.R.L. Timişoara, numind în această funcţie un alt practician, dintre cei care au depus oferte la dosar, cu motivarea că responsabilitatea pentru desemnarea administratorului/ lichidatorului judiciar revine tribunalului, ea nefiind împărţită cu creditorul declanşator, în considerarea faptului că, potrivit art. 20 din Legea nr. 85/2006, practicianului în insolvenţă îi revine sarcina administrării procedurii de executare colectivă, rol deosebit de important şi în folosul tuturor creditorilor, în cazul neîndeplinirii sarcinilor sale, instanţa putându-i aplica acestuia amenzi sau putându-l chiar schimba din oficiu ori la cererea comitetului creditorilor sau a adunării creditorilor.
Într-adevăr, în conformitate cu alin. (1) lit. c) a art. 11 din Legea insolvenţei, astfel cum a fost ea modificată şi completată prin O.U.G. nr. 173/2008, în vigoare la data pronunţării hotărârii recurate, una dintre principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul acestei proceduri judiciare, este şi aceea de a desemna motivat, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixându-i şi remuneraţia în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi atribuţiile pentru această perioadă. În vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecătorul va avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine. În situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei.
În forma iniţială acest text avea următorul cuprins: principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: (…) c) desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, stabilirea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă; în vederea desemnării provizorii a administratorului judiciar, judecătorul-sindic va ţine cont de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile în acest sens depuse de creditori şi, după caz, de debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine.
Prin Legea nr. 277/2009 norma a suferit o nouă modificare, în sensul că, în prezent, desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, deşi se face tot de către judecătorul-sindic, acesta din urmă va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine. Doar în situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei.
Din interpretarea istorico-teleologică a textului art. 11 din legea-cadru se poate deduce cu uşurinţă care a fost intenţia legiuitorului român şi, mai ales, scopul urmărit prin adoptarea acestei norme juridice (este vorba, aşadar, de descoperirea sensului subiectiv al legii, de investigarea ratio legis), şi anume aceea ca prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei judecătorul-sindic să numească practicianul propus de creditorul declanşator, respectiv de debitor, dacă cererea îi aparţine, numai dacă o asemenea propunere nu există, tribunalul putând desemna unul dintre administratorii/lichidatorii judiciari care au depus ofertă de servicii la dosar.
Această concluzie rezultă fără dubiu din aceea că, dacă în forma iniţială, art. 11 prevedea că, în vederea desemnării provizorii a administratorului judiciar, judecătorul-sindic va ţine cont nu numai de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, ci şi de cererile în acest sens depuse de creditori şi, după caz, de debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine, prin modificarea de la sfârşitul anului 2008 textul statua expres că, în vederea desemnării administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecătorul va avea în vedere cererea depusă în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine şi doar în situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei, pentru ca în prezent norma să aibă următorul cuprins: judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a cerut deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine; în situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei.
De asemenea, art. 19 arată că, în vederea desemnării provizorii, practicienii în insolvenţă interesaţi au dreptul de a depune la dosar oferte de preluare a poziţiei de administrator judiciar în cazul respectiv, prin oferta de servicii arătând disponibilitatea de timp şi de resurse umane, precum şi experienţa generală sau specifică necesare preluării dosarului de insolvenţă şi bunei administrări a cazului, la oferta de servicii fiind obligatoriu a se anexa dovada calităţii de practician în insolvenţă şi o copie de pe poliţa de asigurare de răspundere profesională. În situaţia în care în dosar nu există nicio astfel de ofertă, judecătorul-sindic va desemna provizoriu un practician, până la prima adunare a creditorilor, în mod aleatoriu din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România. Creditorii au posibilitatea ca, în cadrul adunării creditorilor, să-l confirme în calitate de administrator judiciar pe practicianul desemnat provizoriu, anterior, de către judecătorul-sindic, după cum ei au dreptul să decidă desemnarea altui practician decât cel numit prin sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă, situaţie în care tribunalul va desemna administratorul judiciar ales de creditori dispunând, totodată, încetarea atribuţiilor administratorului numit provizoriu. Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.
Altfel spus, ca urmare a modificării textului art. 11 alin. (1) lit. c) şi d) şi a introducerii la art. 19 a alin. (21) prin O.U.G. nr. 173/2008, desemnarea administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, aparţine competenţei adunării creditorilor numai dacă nu există un creditor care să deţină cel puţin 50% din totalul creanţelor. Numai în faza iniţială judecătorul-sindic are în vedere propunerea făcută de debitor, autor al cererii de deschidere a procedurii, sau de creditorul care a cerut deschiderea procedurii şi, în subsidiar, în lipsa unor asemenea propuneri, judecătorul-sindic selecţionează pe unul dintre practicienii care au depus oferte. În faza următoare va fi confirmat administratorul judiciar sau lichidatorul, desemnat ori de adunarea creditorilor, ori de creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, atât hotărârea adunării creditorilor, cât şi decizia creditorului majoritar fiind contestabile, dar în absenţa unei contestaţii, confirmarea de către judecătorul-sindic a practicianului desemnat conform celor expuse mai sus se face fără citarea părţilor în camera de consiliu.
Printre noutăţile aduse de actuala Lege a insolvenţei se numără şi creşterea rolului adunării creditorilor în supravegherea activităţilor şi operaţiunilor comerciale efectuate de administratorul judiciar sau lichidator şi transferarea aspectelor economice în responsabilitatea comitetului creditorilor, prin aceasta urmărindu-se amplificarea rolului activ al creditorilor în cadrul procedurii, ei fiind, în cele din urmă, cei care sunt direct interesaţi de dinamismul şi eficienţa procedurii de executare colectivă. Spre deosebire de lichidarea voluntară a societăţilor comerciale, care este făcută în interesul asociaţilor sau acţionarilor, procedura de insolvenţă urmăreşte în primul rând satisfacerea intereselor creditorilor, realizarea drepturilor acestora faţă de debitorul insolvent. Tocmai de aceea, Legea nr. 85/2006, modificată, le conferă creditorilor un rol activ prin intermediul căruia ei să poată exercita un control asupra modului în care se desfăşoară procedura, ştiut fiind că eficienţa procedurii de insolvenţă este condiţionată în mare măsură de rapiditatea derulării fazelor sale procesuale. În acest sens, legiuitorul a organizat masa credală în două structuri reprezentative: adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor. Adunarea creditorilor este alcătuită din toţi creditorii cunoscuţi ai debitorului supus procedurii de executare colectivă. Acest organism constituie cadrul juridic în care creditorii discută şi aprobă, în condiţiile legii, actele şi operaţiunile privind desfăşurarea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificată, faţă de debitorul aflat în insolvenţă, şi cu toate că adunarea creditorilor este un organism deliberativ, cu caracter nepermanent şi fără personalitate juridică, prezenţa acestei entităţi este indispensabilă pentru a conferi procedurii insolvenţei nu numai transparenţă, ci şi un real caracter colectiv.
În ceea ce priveşte critica recurentei referitoare la nerespectarea de către prima instanţă a unui „act normativ în vigoare şi publicat în Monitorul Oficial al României”, respectiv a Ordinului nr. 1009 din 23 iulie 2007 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de această agenţie, Curtea constată că ea nu poate fi primită în considerarea faptului că, raportat la prevederile constituţionale şi cele ale Legii nr. 24/2001, nu se poate adăuga la lege (stricto sensu) prin acte normative cu valoare inferioară (în speţă, un ordin al unui preşedinte de agenţie guvernamentală), neputându-se astfel limita sau îngrădi reglementările în materie de insolvenţă privitoare la desemnarea administratorului/ lichidatorului judiciar, ordinul invocat având valoarea unei reglementări cu caracter intern prin care se stabileşte conduita pe care organele fiscale, atunci când îşi exercită atribuţiile prevăzute de Capitolul II din Legea nr. 85/2006, modificată, trebuie să o adopte (în acest sens fiind şi art. 2 alin. (3) şi (4), art. 4 etc. din Ordinul nr. 1009/2007).
Nu în ultimul rând, este de precizat faptul că, deşi judecătorul-sindic este ţinut, în desemnarea provizorie a practicianului, de propunerea făcută de creditorul declanşator, nu înseamnă că, ulterior, pe parcursul administrării dosarului de insolvenţă, chiar dacă acesta nu-şi îndeplineşte în mod corespunzător atribuţiile conferite de art. 20 din lege sau pe cele conferite de tribunal în temeiul alin. (2) al articolului menţionat, practicianul astfel ales nu poate fi dezînvestit din funcţie. Potrivit alin. (2) al art. 22 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunţă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, în conformitate cu art. 24 alin. (1) norma aplicându-se, în mod corespunzător, şi lichidatorului. Posibilitatea conferită de lege judecătorului-sindic de a dispune, chiar din oficiu, înlocuirea practicianului este una logică şi raţională atâta timp cât, tot legea este cea care permite creditorilor să desemneze un alt administrator judiciar/lichidator decât cel numit provizoriu prin hotărârea de deschidere a procedurii, caz în care instanţa nu are ce face decât să-l confirme în această calitate pe cel ales de creditori. Or, pe parcursul administrării procedurii colective judecătorul-sindic are atribuţia să vegheze ca toate actele şi măsurile adoptate de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator, să se desfăşoare cu respectarea normelor imperative ale Legii nr. 85/2006, modificată.

Nemotivarea sentintei de desemnare a administratorului judiciar provizoriu

Art.11 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 - judecatorul sindic are atributia de a desemna, motivat, prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, dintre practicienii in insolventa care au depus oferte de servicii in acest sens la dosarul cauzei, un administrator judiciar provizoriu care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor ori de catre creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor.

Prin cererea introductivă, recurenta-creditoare A. F.P.a municipiului Buzău a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei –intimate SC T. D. S. SRL, pentru recuperarea unei creanţe in valoare de 10.324 lei.
Prin sentinţa recurata, judecatorul sindic a admis cererea, in temeiul disp. Art. 33 alin.6 din Legea 85/2006, şi a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, numind administrator judiciar pe avocat R. E..
Potrivit disp. Art. 11 alin.1 lit. C din Legea 85/2006, judecatorul sindic are atributia de a desemna, motivat, prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, dintre practicienii in insolventa care au depus oferte de servicii in acest sens la dosarul cauzei, un administrator judiciar provizoriu care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor ori de catre creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor.
De asemenea, textul de lege mentionat prevede obligatia judecatorului sindic de a avea in vedere cererea formulata de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii, de desemnare a unui anume administrator judiciar si, in ipoteza in care o asemenea cerere nu este formulata, de a desemna unul dintre practicienii care au depus oferte la dosarul cauzei.
Este evident ca analiza tuturor acestor imprejurari si a aspectelor ce au determinat desemnarea administratorului judiciar provizoriu trebuie sa se regaseasca in considerentele hotararii judecatoresti, prin motivarea desemnarii putandu-se cenzura, de catre instanta de control judiciar, respectarea, de catre judecatorul sindic, a normelor legale ce reglementeaza procedura desemnarii administratorului judiciar provizoriu.
In cauza, Curtea constata ca judecatorul sindic nu a motivat desemnarea administratorului judiciar R.E., din considerentele sentintei nerezultand imprejurarea depunerii, de catre creditorul ce a solicitat deschiderea procedurii insolventei, a unei cereri de desemnare a unui anume administrator, motivele respingerii unei asemenea solicitari si, respectiv, ale desemnarii altui administrator.
Curtea constata, raportat la aceasta nemotivare a solutiei pronuntate, faptul ca judecatorul sindic a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului si, in temeiul disp. Art. 304 pct.7 , 312 alin.5 C.proc.civ. coroborat cu art.8 din Legea 85/2006, va admite recursul si va casa in parte sentinta, trimitand cauza spre rejudecare judecatorului sindic, in vederea desemnarii motivate a unui administrator judiciar provizoriu.

Faptul ca judecatorul sindic nu a specificat în dispozitivul sentintei recurate împrejurarea ca administratorul desemnat este provizoriu nu este în masura sa împieteze asupra exercitarii de catre creditorul majoritar a prerogativei acordate de lege în privinta deciziei unilaterale de schimbarea a administratorului judiciar si de stabilire a remuneratiei acestuia.
În privinta remuneratiei, nu se poate efectua o comparatie între remuneratia dorita de creditoarea recurenta si cea stabilita pentru administratorul ales de judecatorul sindic, de vreme ce nu se cunoaste, ab initio, durata efectiva a procedurii. Astfel, în conditiile unei temporizari a procedurii de lichidare ar fi mai dezavantajoasa pentru creditori remuneratia de 800 lei lunar decât cea globala( pentru întreaga durata a procedurii) de 300 lei.
Decizia nr. 284/ 13 mai 2009 a Curtii de Apel Galati
Prin sentinta comerciala nr. 113/12.02.2009 Tribunalul Vrancea, sectia comerciala,contencios administrativ si fiscal a admis cererea formulata de creditoarea D.G.F.P. Vrancea si a dispus începerea procedurii simplificate a debitoarei S.C. „K. T.” SRL; a numit administrator judiciar pe „M. R. L.” Iasi I.P.U.R.L. cu atributiile prevazute de art.25 din Legea nr. 85/2006, cu o retributie neta lunara de 800 lei si un onorariu de succes de 6% din sumele atrase la masa credala.
Pentru a hotarî astfel, judecatorul sindic a retinut ca creditoarea D.G.F.P. Vrancea are o creanta în suma de 30.651 lei, care este certa lichida si exigibila si ca sunt întrunite conditiile legale pentru deschiderea procedurii simplificate a insolventei debitoarei S.C. „K.T” S.R.L. , care nu a contestat starea de insolventa.
S-a mai retinut ca creditoarea nu a depus la dosar vreun înscris prin care sa opteze pentru un anumit practician, urmând ca desemnarea lichidatorului sa se faca dintre practicienii care au depus oferta la dosar.
Împotriva mentionatei hotarâri, în termen legal, creditoarea D.G.F.P. Vrancea a declarat recurs, invocând, în esenta, ca prin cererea introductiva, creditorul fiscal a propus desemnarea ca lichidator judiciar a practicianului în insolventa „K” I.P.U.R.L. Focsani si stabilirea unui onorariu fix de 3000 de lei pentru întreaga procedura si un onorariu procentual de 6% din sumele atrase la masa credala.
Procedând la desemnarea unui alt practician, judecatorul sindic, a încalcat grav dispozitiile art. 11 lit. c din Legea nr. 85/2006 care prevede în mod expres ca în vederea desemnarii lichidatorului provizoriu, judecatorul va avea în vedere cererea depusa în acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii si doar în situatia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicita numirea unui lichidator, numirea se va face de catre judecatorul sindic din rândul practicienilor care au depus oferte în dosarul cauzei.
A mai aratat recurenta ca prin hotarârea atacata instanta de fond a desemnat în mod definitiv lichidatorul care va administra procedura de lichidare, nesocotind astfel atributiile Adunarii Creditorilor în confirmarea lichidatorului provizoriu desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii.
Judecatorul sindic a nesocotit si disp. art. 19 alin. 2 din legea insolventei prin aceea ca a stabilit prin sentinta recurata o retributie de 800 lei net lunar si un onorariu de succes de 6% din sumele atrase la masa credala, dar fara a mentiona ca acest onorariu se va suporta din fondul de lichidare, daca nu este confirmat de Adunarea Creditorilor.
Pentru motivele expuse în mod succint mai sus, recurenta a solicitat modificarea în parte a sentintei recurate, în sensul desemnarii în calitate de lichidator provizoriu a practicianului în insolventa „K” I.P.U.R.L. Focsani, cu un onorariu global de 3000 lei si un onorariu de succes de 6% .
Recursul nu este fondat;
Verificând sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs si din oficiu, Curtea constata ca prima instanta a procedat la numirea lichidatorului judiciar cu respectarea dispozitiilor art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 si ca a pronuntat o hotarâre temeinica si legala care va fi mentinuta.
În temeiul dispozitiilor art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, judecatorul sindic are obligatia desemnarii motivate, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolventa care au depus oferte de serviciu în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura pâna la confirmarea ori, dupa caz, înlocuirea sa de catre adunarea creditorilor. Ulterior, conform art. 17 alin. 1 lit. b din aceeasi lege la propunerea comitetului creditorilor administratorul sau lichidatorul judiciar poate fi confirmat sau înlocuit în cadrul adunarii creditorilor convocata în acest scop. În acest sens sunt si dispozitiile art. 19 alin. 2 din legea mentionata mai sus, potrivit carora, la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator sau lichidator, stabilindu-i si remuneratia.
Potrivit alineatului introdus la art. 19 din Legea 85/2006 prin O.U.G. nr. 173/2008, creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa îi stabileasca remuneratia.
Faptul ca judecatorul sindic nu a specificat în dispozitivul sentintei recurate împrejurarea ca administratorul desemnat este provizoriu nu este în masura sa împieteze asupra exercitarii de catre creditorul majoritar a prerogativei acordate de lege în privinta deciziei unilaterale de schimbarea a administratorului judiciar si de stabilire a remuneratiei acestuia.
În privinta remuneratiei, Curtea apreciaza ca nu se poate efectua o comparatie între remuneratia dorita de creditoare recurenta si cea stabilita pentru administratorul ales de judecatorul sindic, de vreme ce, nu se cunoaste, ab initio, durata efectiva a procedurii. Astfel, în conditiile unei temporizari a procedurii de lichidare ar fi mai
dezavantajoasa pentru creditori remuneratia de 800 lei lunar decât cea globala de 300 lei.
Nu poate fi primita nici critica recurentei referitoare la nespecificarea de catre judecatorului fondului a sursei pentru retributia administratorului judiciar, acoperirea onorariului acestuia neputându-se face decât în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare.
Astfel, prin art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se stabileste expres ca toate cheltuielile aferente procedurii…vor fi suportate din averea debitorului.
Numai în eventualitatea lipsei disponibilitatilor banesti în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare…( alin. 4).
Asadar, plata din fondul de lichidare este subsidiara si nu poate fi dispusa de judecatorul sindic din faza deschiderii procedurii când nu se poate anticipa situatia patrimoniului debitoarei.
În considerarea celor mai sus expuse, Curtea constata ca, dând o dezlegare corecta cauzei deduse judecatii, instanta de fond a pronuntat o hotarâre legala si temeinica si, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 teza II C.proc. civ., va respinge recursul creditoarei DGFP Vrancea , ca nefondat.


Înlocuirea lichidatorului judiciar.

-art. 11, art. 19, art. 22 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, modificată prin OUG nr. 173/2009

Decizia nr.244 din data de 12 februarie 2010 pronunţată de Curtea de
Apel Ploieşti- Secţia Comercială şi de contencios administrativ şi fiscal

Prin încheierea din data de 18 februarie 2009, pronunţată în dosarul de faliment nr. 3570/114/2007, Tribunalul Buzău a respins cererea creditorului DGFP Buzău de numire a I SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC B SA.
În motivarea încheierii, Tribunalul a arătat că cererea de numire a lichidatorului a fost formulată în temeiul Ordonanţei de Urgenţă nr.173/19.11.2008, dar cu încălcarea dispoziţiilor art.11 din Legea nr. 85/2006, astfel cum a fost modificată şi anume desemnarea administratorului provizoriu sau, după caz, a lichidatorului judiciar se face dintre practicienii în insolvenţă care au depus oferte de servicii, dacă creditorul care a solicitat deschiderea procedurii nu a solicitat prin cerere numirea unui lichidator.
Prin urmare, având în vedere că ordonanţa menţionată produce efecte numai în viitor şi faţă de împrejurarea că lichidatorul judiciar a fost numit potrivit dispoziţiilor Legii nr.85/2006, art.19, numirea lichidatorului nu a fost contestată de către creditori, iar în cauză nu se impune aplicarea dispoziţiilor art.22 al.2 din Legea nr.85/2006, cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă.
A susţinut recurenta-creditoare că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că cererea sa este formulată în temeiul Ordonanţei nr.173/19.11.2008 cu încălcarea dispoziţiilor art.11.Într-adevăr, prin adunarea generală a creditorilor din 14.09.2007 a fost confirmat lichidatorul judiciar, însă faptul că lichidatorul judiciar a fost numit de instanţă şi confirmat de adunarea creditorilor nu înseamnă că acesta nu poate fi înlocuit, chiar Legea nr.85/2006 prevede această posibilitate în art.22 alin.2, în care se arată că în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice.
Curtea a constatat că recursul este nefundat.
Prin sentinţa nr.132/28.06.2007 Tribunalul Buzău a dispus deschiderea falimentului prin procedura simplificată împotriva debitoarei B SA şi a numit lichidatorul judiciar, potrivit ofertelor depuse la dosar.
Adunarea generală a creditorilor din data de 14.09.2007 a confirmat lichidatorul judiciar.
Prin cererea formulată la data de 17.12.2008, DGFP Buzău a solicitat, având în vedere adresa emisă de ANAF, prevederile Legii nr. 85/2006 modificată prin OUG nr. 173/2009, numirea societăţii I SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC B SA.
Cererea formulată de creditoarea DGFP Buzău a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 85/2006 modificată prin OUG nr. 173/2009, fiind invocată adresa emisă de ANAF, prin care se comunică DGFP Buzău că, faţă de dispoziţiile art. 13 din OPANAF nr. 1009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, a fost desemnat în calitate de administrator judiciar/lichidator judiciar al debitoarei SC B SA, I SPRL.
Dispoziţiile art. 11 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, modificată prin OUG nr. 173/2008, prevăd că judecătorul sindic desemnează administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor.
De asemenea, judecătorul sindic confirmă, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, dacă nu există contestaţii împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine cel putin 50% din valoarea creanţelor, confirmarea efectuându-se în camera de consiliu, fără citarea părţilor, după depunerea procesului-verbal al adunării creditorilor.
Acestor dispoziţii le corespund dispoziţiile art. 19 alin. 1 şi 2, din Legea nr. 85/2006, modificată prin OUG nr. 173/2008, care prevăd că judecătorul-sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, administratorul judiciar, ulterior, la recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel putin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator .
Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic, lucru care s-a întâmplat în cauză.
Dispoziţiile alin. 2^1 din art. 19 precizează faptul că, creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate sa decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia
Alin. 3 şi 4 prevăd că, creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, în termen de 3 zile de la data publicării acesteia in Buletinul procedurilor de insolvenţă, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzuta la alin. 2 si 2^1, judecătorul va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator, iar dacă decizia nu este contestată, judecătorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, dispunând totodată încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinţa de deschidere a procedurii.
Toate aceste dispoziţii legale nu sunt însă aplicabile în cauză, întrucât adunarea generală a creditorilor din data de 14.09.2007 a confirmat lichidatorul judiciar numit de judecătorul sindic prin sentinţa nr.132/28.06.2007 de deschidere a falimentului prin procedura simplificată împotriva debitoarei B SA.
În consecinţă, înlocuirea lichidatorului nu poate avea loc decât în condiţiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 (In orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivată, pentru motive temeinice), însă cererea creditorului DGFP Buzău nu a fost întemeiată pe aceste dispoziţii legale, nu au fost invocate nici un fel de motive temeinice, în dovedirea cererii, simpla referire la adresa emisă de ANAF, prin care, ANAF comunică DGFP Buzău că, faţă de dispoziţiile art. 13 din OPANAF nr. 1009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de ANAF, a fost desemnat I SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC B SA , neconstituind motiv temeinic de înlocuire a lichidatorului judiciar, cerere care de altfel nici nu a fost formulată, fiind solicitată numirea şi nu înlocuirea lichidatorului judiciar, invocarea acestora direct în recurs nefiind posibilă, faţă de dispoziţiile art. 294 alin. 2 şi art. 316 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste motive, curtea a respins recursul ca nefondat.

Înlocuirea administratorului judiciar se dispune pentru motive temeinice

- art.19 alin.21, art.22 alin.2 din Legea nr.85/2005 modificată prin O.U.G. nr.173/2008 aprobată prin Legea nr.277/2009

Potrivit art.22 alin.3 din Legea insolvenţei administratorul judiciar poate fi înlocuit pentru motive temeinice în orice stadiu al procedurii, instituţia desemnării administratorului sau lichidatorului judiciar fiind diferită de cea a înlocuirii,
Art.19 alin.21 din Legea nr.85/2006 reglementează situaţia desemnării administratorului sau lichidatorului judiciar în locul administratorului sau lichidatorului provizoriu, creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor putând decide fără consultarea celorlalţi creditori, însă acest text de lege nu are aplicabilitate în ceea ce priveşte un administrator sau lichidator confirmat de Adunarea creditorilor, schimbarea acestuia neputându-se realiza decât prin înlocuire pentru motive temeinice, conform art.22 alin.3 din Legea insolvenţei.

Decizia nr.296 din data de 22 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti– Secţia Comercială şi de Contencios administrativ şi Fiscal



Prin cererea formulată de către DGFP Prahova, la data de 29.06.2009 la Tribunalul Prahova, s-a solicitat înlocuirea administratorului judiciar desemnat de instanţă cu RVA I. S. SPRL, fără a se motiva această solicitare.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 2 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice de înlocuire a lichidatorului judiciar P. SPRL desemnat de instanţă pentru debitoarea SC A. G. SA, încheiere ce a fost îndreptată la 20.11.2009, în sensul că P. SPRL este administrator judiciar şi nu lichidator judiciar cum din eroare s-a menţionat în considerentele, minuta şi dispozitivul primei încheieri.
Pentru a pronunţa această încheiere judecătorul-sindic a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art.22 alin.3 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar prin încheiere motivată, pentru motive
temeinice, că potrivit dispoziţiilor art.24 alin.1 din Legea nr.85/2006, în cazul în care
dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna un lichidator, apl

Cerere de înlocuire a administratorului judiciar formulata de catre creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor.
În drept se invoca art.19 al.2 si 3 din Legea nr.85/206, modificata prin O.U.G. nr. 173/2008 si Legea nr. 277/2009.
Sectia comerciala – Decizia comerciala nr. 820/28 octombrie 2009
Prin Încheierea pronuntata în sedinta publica din 12.08.2009 de catre judecatorul sindic al Tribunalului Hunedoara în Dosar nr. 8762/97/2008, a fost respinsa cererea de înlocuire a administratorului judiciar Cabinet Individual de Insolventa M.C.M. formulata de creditorul DGFP Hunedoara.
Pentru a se pronunta aceasta încheiere s-a retinut, ca potrivit art. 19 alin. 21 din Legea nr. 85/2006, creditorul care detine 50 % din valoarea totala a creantelor poate sa decida fara consultarea adunarii creditorilor desemnarea unui administrator judiciar, în locul administratorului judiciar provizoriu si sa îi stabileasca remuneratia, iar alin. 3 arata ca pentru motive de nelegalitate, creditorii pot contesta la judecatorul sindic, decizia prevazuta la alin. 2 si 21 în termen de 3 zile de la data publicarii acesteia în Buletinul procedurilor de insolventa.
Daca în termenul stabilit la alin. 3 decizia nu este contestata, judecatorul sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditorul ce detine cel putin 50 din valoarea creantelor.
În speta, chiar daca DGFP este creditor majoritar, nu a înteles sa îndeplineasca procedura obligatorie, prevazuta de art. 19 alin. 21 în sensul emiterii deciziei si publicarii acesteia în PBL, pentru a da posibilitatea creditorilor sa conteste decizia prevazuta la alin. 21.
Desi i s-a solicitat creditorului majoritar, sa depuna la dosar decizia prevazuta la alin. 21 si sa faca dovada publicarii acesteia în BPL, acesta nu a înteles sa dea curs dispozitiei instantei si, implicit, sa respecte procedura prevazuta si impusa de textele de lege sus enuntate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Directia Generala a Finantelor Publice Hunedoara solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii atacate în sensul numirii ca administrator judiciar pe practicianul în reorganizare selectat de recurenta, respectiv SCP I.T. M.A. SPRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs arata ca, la prima adunare a creditorilor, D.G.F.P. Hunedoara, care detine un procent de peste 80 % din totalul creantelor, a solicitat administratorului judiciar sa consemneze în procesul verbal de sedinta faptul ca a fost selectat un alt administrator judiciar si ca se solicita judecatorului sindic sa ia act de acest aspect.
Solicitarea sa, în calitate de creditor majoritar este conforma prevederilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 asa cum aceasta a fost modificata prin O.U.G. nr. 173/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, care statueaza ca, creditorul care detine cel putin 50 % din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar provizoriu ori sa conforme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa îi stabileasca remuneratia.
În continuare, la art. 19 alin.4 asa cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 173/2008, se prevede ca, daca în termenul stabilit la alin. 3 decizia adunarii creditorilor sau a creditorului care detine cel putin 50 % din valoarea creantelor nu este contestata, judecatorul sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul care detine 50 % din valoarea creantelor, dispunând totodata încetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii.
Analizând starea de fapt prezentata mai sus si raportat la textele de lege citate, se arata ca în cauza erau întrunite toate cerintele legale pentru ca judecatorul sindic sa numeasca administratorul judiciar selectat de D.G.F.P. Hunedoara si propus sa îndeplineasca atributiile prevazute de Legea nr. 85/2006 în prezentul dosar.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se considera ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 19 alin. 2 si alin. 21 din Legea nr. 85/2006, „(2) La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50 % din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. Creditorii pot decide sa confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de catre judecatorul-sindic. (21) Creditorul detine cel putin 50 % din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa îi stabileasca remuneratia.”
În egala masura însa, în continuarea aceluiasi articol alin. 3 arata ca „(3) Creditorii pot contesta la judecatoru-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevazuta la alin. (2) si (21), în termen de 3 zile de la data publicarii acesteia în Buletinul procedurilor de insolventa”…”(4)Daca în termenul stabilit la alin. (3) decizia adunarii creditorilor sau a creditorului ce detine cel putin 50 % din valoarea creantelor nu este contestata, judecatorul-sindic, prin încheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce detine cel putin 50 % din valoarea creantelor, dispunând totodata încetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii.”
Se poate observa asadar ca, potrivit dispozitiilor legale, creditorul care detine cel putin 50 % din valoarea creantelor poate decide singur, desemnarea unui alt administrator judiciar în locul celui desemnat provizoriu. Însa, o atare decizie nu produce în mod automat efecte juridice, ci, în temeiul prevederilor art. 11 lit. e din Legea nr. 85/2006, judecatorul-sindic trebuie sa se pronunte prin încheiere asupra acestui aspect si nu oricum si oricând, ci numai dupa respingerea eventualelor contestatii formulate fata de decizia creditorului publicata în Buletinul Procedurilor de Insolventa sau prin trecerea termenului de 3 zile de la publicare fara ca o asemenea contestatie sa fie înregistrata.
La doua termene succesive de judecata s-a pus în vedere creditoarei D.G.F.P. sa faca dovada respectarii procedurii stabilite de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, respectiv a publicarii deciziei în BPI. Fara însa ca o asemenea dovada sa fie facuta, recurenta aratând chiar ca nu a înteles sa îndeplineasca procedura obligatorie mentionata.
Îndeplinirea procedurii de publicare în BPI a deciziei DGFP nu a fost sustinuta si nici dovedita nici macar în motivele de recurs formulate în dosarul de fata.
Fata de motivele de mai sus, recursul fiind nefondat a fost respins în baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.
curtea de apel alba iulia secţia comercială