Obligatiile salariatului vs. obligatiile functionarului public

Autori:
Dr. Ion Popescu
Drd. Ana Cioricu Stefanescu



1. Cand este obligat salariatul sa restituie cheltuielile de formare profesionala?

Din coroborarea art. 193 si art. 195 cu art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) din Codul muncii¹ reiese ca salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala, in baza unui act aditional incheiat in acest sens, doar in urmatoarele conditii ce se cer a fi indeplinite cumulativ:
a. participarea la cursul sau stagiul de formare profesionala a fost initiata  de catre angajator si a avut o durata mai mare de 60 de zile;
b. aceasta participare a presupus scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru ori a presupus scoaterea integrala din activitate;
c. toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare au fost suportate de catre angajator.

Interdictia incetarii contractului individual de munca din initiativa salariatului trebuie inteleasa in sensul ca nerespectarea de catre salariat a obligatiei de mai sus determina restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din durata stabilita conform actului aditional. Sanctiunea intervine, desigur, si in cazul salariatilor care au fost concediati in perioada stabilita prin actul aditional, pentru motive disciplinare, sau al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

Numai actul aditional care a fost incheiat in conditiile enumerate poate sta la baza recuperarii cheltuielilor ocazionate de formarea profesionala.

Ratiunea este aceea ca dreptul la formarea profesionala, caruia ii corespund obligatiile de mai sus, nu poate fi limitat decat de norme de stricta interpretare si aplicare, in considerarea art. 38 din Codul muncii care stipuleaza ca salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege; orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

2. Cand este obligat functionarul public sa restituie cheltuielile de formare profesionala?

Din coroborarea art. 35 alin. (1) cu art. 14 alin. (1) lit. a) si b) precum si cu art. 41 lit. c) din Hotararea Guvernului nr. 1066/2008 pentru aprobarea normelor privind formarea profesionala a functionarilor publici² reiese ca functionarii publici care au beneficiat de programe de formare organizate in tara sau in strainatate nu pot avea initiativa incetarii raportului de serviciu pe o perioada cuprinsa intre 2 si 4 ani, daca pentru programul respectiv nu este prevazuta prin lege o alta perioada, in baza unui angajamentului scris (act aditional la actul de numire in functie), doar in urmatoarele conditii ce se cer a fi indeplinite cumulativ³:
a. programele mentionate au avut o durata cumulata intr-un an calendaristic mai mare de 90 de zile;
b. participarea la aceste programe de formare a presupus diminuarea corespunzatoare a volumului de munca pe perioada derularii acestora;
c. cheltuielile ocazionate de aceasta participare au fost finantate, dupa caz, din bugetul autoritatii sau institutiei publice, din sumele special prevazute in acest scop, sau din alte surse, de regula dupa cum urmeaza:
- pentru programele de formare urmate la initiativa ori in interesul autoritatii sau al institutiei publice in domeniile care se regasesc in fisa postului, care au fost identificate ca necesare la evaluarea performantelor profesionale individuale si se regasesc in planul anual de perfectionare elaborat si aprobat in conditiile legii, precum si pentru cele rezultate din nevoia de instruire ca urmare a intrarii in vigoare a unor modificari ale cadrului normativ sau institutional, finantarea s-a asigurat integral din bugetul autoritatii sau al institutiei publice;
- pentru fiecare dintre programele de formare urmate la initiativa functionarului public, cu acordul conducatorului autoritatii sau al institutiei publice, in domenii care se regasesc in fisa postului, dar care nu au fost identificate ca necesare la evaluarea performantelor profesionale individuale si nici nu s-au regasit in planul anual de perfectionare elaborat si aprobat in conditiile legii, finantarea s-a asigurat din bugetul institutiei, in limita fondurilor disponibile si dupa gradul in care programul de formare a fost in interesul autoritatii sau al institutiei publice, pana la 50% din taxa de participare;

De asemenea, interdictia incetarii raportului de serviciu din initiativa functionarului public trebuie inteleasa in sensul ca nerespectarea de catre acesta a obligatiei de mai sus determina restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform angajamentului.

Numai angajamentul care respecta conditiile de mai sus poate sta la baza recuperarii cheltuielilor ocazionate de formarea profesionala.

3. Diferente intre obligatiile salariatului si obligatiile functionarului public pentru formarea profesionala


Din expunerea celor doua situatii se pot desprinde urmatoarele concluzii:
a. daca in regim contractual durata unui curs sau unui stagiului de formare profesionala trebuie sa fie mai mare de 60 de zile, in regimul de functie publica legiuitorul se refera la o durata cumulata a programelor de formare mai mare de 90 de zile, intr-un an calendaristic, calculata⁴ in functie de numarul de zile efective de formare de care functionarul public a beneficiat, indiferent de numarul programelor de formare sau de datele de incepere si datele de finalizare ale acestora;
b. daca in regim contractual perioada pentru care salariatul se obliga sa lucreze este de cel putin 3 ani fara ca legiuitorul sa stabileasca si o limita maxima, in regimul de functie publica aceasta este determinata, astfel:
- intre 2 si 3 ani pentru programele mentionate organizate in tara;
- intre 3 si 4 ani pentru programele mentionate organizate in strainatate;
c. daca in regim contractual limita maxima a perioadei nu se stabileste legal dupa anumite criterii, in regimul de functie publica perioada mentionata la punctul anterior se stabileste de catre autoritatea sau institutia publica, in functie de cel putin urmatoarele criterii:
- complexitatea programelor de formare;
- corelarea dintre domeniile in care se realizeaza formarea si specificul functiei si atributiilor functionarului beneficiar;
- cuantumul sumelor reprezentand finantarea suportata de autoritatea sau institutia publica;
- angajamentele asumate in cazul finantarii, ca urmare a implementarii de proiecte cu finantare externa;
- corelarea dintre participarea functionarilor publici beneficiari la cele peste 90 de zile de formare si planul anual de perfectionare profesionala⁵;
d. daca in regimul contractual participarea trebuie sa presupuna scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru ori scoaterea integrala din activitate, in regimul de functie publica legiuitorul credem ca este mai flexibil si rational din moment ce se refera la “o diminuarea corespunzatoare a volumului de munca”;
e. daca in regimul contractual legiuitorul nu limiteaza cuantumul costurilor pe care le poate aproba angajatorul pentru cursurile sau stagiile de formare profesionala care nu au fot urmate din initiativa sau interesul sau, in regimul de functie publica legiuitorul le limiteaza, in aceste situatii, pana la 50% din taxa de participare (deci nu are in vedere si alte costuri conexe).

NOTE:

¹Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior).
²Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 665 din 24.09.2008.
³Precizam ca in aceleasi conditii perioada este stabilita in angajamentul intre 4 si 5 ani pentru persoanele care urmeaza intr-un an calendaristic programe de formare specializata organizate in tara sau in strainatate ori, dupa caz, in tara si in strainatate, finantate de la bugetul de stat sau de la bugetul local, pe o perioada mai mare de 90 de zile, in scopul intrarii in corpul functionarilor publici sau, dupa caz, intr-o categorie a functiei publice superioare celei din care face parte functia pe care o ocupa la momentul inceperii programului. [A se vedea art. 35 alin. (2) coroborat cu art. 36 alin. 2 lit. c) din Hotararea Guvernului nr. 1066/2008.]
Observam ca exista o diferenta intre aceste prevederi si cele ale art. 51 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici (republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29.05.2007) care dispun generic: “functionarii publici care urmeaza forme de perfectionare profesionala, a caror durata este mai mare de 90 de zile intr-un an calendaristic, organizate in tara sau in strainatate, finantate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligati sa se angajeze in scris ca vor lucra in administratia publica intre 2 si 5 ani de la terminarea programelor, proportional cu numarul zilelor de perfectionare profesionala, daca pentru programul respectiv nu este prevazuta o alta perioada”.
⁴A se vedea art. 35 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 1066/2008.
⁵A se vedea art. 36 alin. (1) si art. 17 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 1066/2008.