Hotarare CEDO in cauza Paul Ionescu impotriva Romaniei

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronunþat, la data de 2 noiembrie 2004, în cazul Ionescu Paul împotriva României, constatând încãlcarea articolului 6 (1) din Convenþia europeanã a drepturilor omului, determinatã de privarea reclamantului de dreptul de acces la instanþã, precum ºi a articolului 1 din Protocolul adiþional nr. 1 la Convenþie, care garanteazã protecþia dreptului de proprietate. In ceea ce priveºte satisfacþia echitabilã, Curtea a dispus amânarea soluþionãrii acestei cereri pentru un termen de ºase luni.
 
 În speþã, reclamantului i-a fost recunoscut, prin hotãrâre definitivã ºi irevocabilã, dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în Bucureºti, ce a aparþinut tatãlui sãu, imobilul fiindu-i restituit în 1995.
 
 Ulterior, în 1997, ca urmare a admiterii recursului în anulare împotriva hotãrârii judecãtoreºti menþionate, Curtea Supremã de Justiþie a casat hotãrârea din 1995 ºi a respins acþiunea în revendicare a reclamantului.
 
 Hotãrârea Curþii de la Strasbourg în aceastã cauzã se înscrie în seria cazurilor deschisã de hotãrârea Curþii din anul 1999 în speþa Brumãrescu, având ca obiect imobile naþionalizate ºi reprezentând o consecinþã a practicii instanþelor judecãtoreºti din România în perioada 1995-1998 ºi a legislaþiei existente la acel moment. În prezent, legislaþia ºi practica menþionate au fost armonizate cu prevederile Convenþiei europene pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale ºi ale Protocoalelor la aceasta, precum ºi cu jurisprudenþa relevantã a Curþii Europene a Drepturilor Omului, prin aceea cã, în anul 1998, Curtea Supremã de Justiþie ºi-a schimbat practica, în sensul admisibilitãþii acþiunilor în revendicare a imobilelor naþionalizate sau expropriate, respectiv prin modificarea Codului de Procedurã Civilã, în sensul eliminãrii instituþiei recursului în anulare. În plus, prin mecanismul administrativ prevãzut de Legea nr. 10/2001 modificatã, se deschid noi cãi procedurale la dispoziþia cetãþenilor pentru restituirea imobilelor expropriate sau pentru obþinerea de despãgubiri în cazul imobilelor care nu pot fi restituite în naturã.
 
 La data de 10 noiembrie 2005, Curtea s-a pronunþat în cauzã ºi asupra satisfacþiei echitabile. Reclamantul solicitase restituirea în naturã a imobilului sau acordarea a 325.000 de EURO reprezentând daune materiale ºi morale. Curtea a dispus, în principal, restituirea în naturã a imobilului în cauzã, iar, în subsidiar, acordarea sumei de 107.500 EURO cu titlu de daune materiale ºi morale.