Cazul Buzatu impotriva Romaniei, la CEDO

Marþi, 1 iunie Curtea Europeanã a Drepturilor Omului de la Strasbourg s-a pronunþat în cazul Buzatu împotriva României, constatând încãlcarea articolului 6 (1) al Convenþiei europene pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale (dreptul la un proces echitabil), precum ºi a articolului 1 din Protocolul adiþional nr. 1 la Convenþie (protecþia proprietãþii).

Cererea reclamantei, doamna Sanda Buzatu, a fost înregistratã la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului la data de 29 ianuarie 1997.  

În speþã, reclamantei i-a fost recunoscut, prin hotãrâre rãmasã definitivã la data de 11 noiembrie 1994, dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în Bucureºti, ce a aparþinut pãrinþilor sãi ºi care fusese trecut în proprietatea statului ca urmare a aplicãrii Decretului de naþionalizare nr. 92/1950, imobilul fiindu-i restituit la data de 31 mai 1995.

Ulterior, ca urmare a introducerii recursului în anulare împotriva hotãrârii judecãtoreºti menþionate, invocându-se faptul cã instanþele nu sunt competente sã examineze legalitatea decretului de naþionalizare, la 19 ianuarie 1996 Curtea Supremã de Justiþie a desfiinþat hotãrârea din data de 11 noiembrie 1994 ºi a respins acþiunea în revendicare a reclamantei.

Hotãrârea Curþii de la Strasbourg în cauza Buzatu împotriva României se înscrie în seria deschisã de hotãrârea Curþii din anul 1999 în speþa Brumãrescu, având ca obiect imobile naþionalizate ºi reprezentând o consecinþã a practicii instanþelor judecãtoreºti din România în perioada 1995-1998 ºi a legislaþiei existente la acel moment. În prezent, legislaþia ºi practica menþionate au fost aduse în conformitate cu prevederile Convenþiei europene pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale ºi ale Protocoalelor la aceasta, precum ºi cu jurisprudenþa relevantã a Curþii Europene a Drepturilor Omului, prin aceea cã, în  anul 1998, Curtea Supremã de Justiþie ºi-a schimbat practica în sensul admisibilitãþii acþiunilor în revendicare a imobilelor naþionalizate, respectiv prin modificarea Codului de Procedurã Civilã în sensul eliminãrii instituþiei recursului în anulare. În plus, prin mecanismul administrativ prevãzut de Legea nr. 10/2001, se deschid noi cãi procedurale la dispoziþia cetãþenilor pentru restituirea imobilelor naþionalizate sau pentru obþinerea de despãgubiri în cazul imobilelor care nu pot fi restituite în naturã.

Identificarea ºi semnalarea, pe baza practicii Curþii Europene a Drepturilor Omului, a acelor aspecte privind drepturile ºi libertãþile fundamentale ale omului care fac necesarã modificarea legislaþiei române ºi reorientarea practicilor instituþiilor din România cu atribuþii în aplicarea legii, cu respectarea principiului echilibrului ºi separaþiei puterilor în stat, constituie unul din obiectivele prioritare ale Agentului Guvernamental pentru Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, ce este urmãrit în colaborare cu celelalte instituþii competente.