UPDATE: Hotărârile judecătoreşti bazate pe prevederi declarate ulterior neconstituţionale nu mai pot fi revizuite. Decizia CCR, aplicabilă deja

Prin intermediul Deciziei CCR nr. 126/2016 -- apărută în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie -- a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a soluţiei legislative de la litera f a alineatului 1 al articolului 453 din Codul de procedură penală. Astfel, prevederea aceasta nu se mai aplică de la data publicării deciziei Curţii în Monitorul Oficial.

Mai exact, dispoziţia declarată neconstituţională stabilea că "revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: (...) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".

Motivul pentru care CCR a luat această decizie este faptul că soluţia legislativă în discuţie nu limita revizuirea doar la cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, ci se aplica tuturor hotărârilor judecătoreşti definitive vizate.

"Curtea constată însă că, în reglementarea cazului de revizuire examinat - art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, deşi intenţia legiuitorului actual a fost de a da în continuare eficienţă controlului de constituţionalitate, posibilitatea de a beneficia de efectele deciziei de admitere a Curţii este necesar a fi circumscrisă sferei persoanelor care au declanşat acest control, anterior momentului publicării deciziei, în condiţiile prevăzute de lege. (...)

În aceste condiţii, având în vedere importanţa principiului autorităţii de lucru judecat, Curtea constată că, pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât şi o bună administrare a justiţiei, este necesar ca ceea ce a stabilit instanţa de contencios constituţional, pe cale jurisprudenţială, cu privire la condiţiile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, să se transpună în cuprinsul normelor procesual penale examinate în prezenta cauză. Aşadar, Curtea reţine că o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Întrucât principiul autorităţii de lucru judecat este de o importanţă fundamentală atât în ordinea juridică naţională, cât şi în ordinea juridică comunitară, precum şi la nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea reţine că atingerea adusă acestuia prin legislaţia naţională trebuie să fie limitată, fiind necesar ca acestui principiu să i se aducă derogare doar dacă o impun motive substanţiale şi imperioase.

În speţă, Curtea constată că motivul substanţial şi imperios care justifică derogarea de la principiul autorităţii de lucru judecat îl constituie decizia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de instanţa de contencios constituţional. Însă nereglementarea condiţiei ca excepţia de neconstituţionalitate să fi fost invocată în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere atribuie efecte ex tunc actului jurisdicţional al Curţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, determină o încălcare nepermisă a autorităţii de lucru judecat, o atingere adusă principiului securităţii raporturilor juridice - element fundamental al supremaţiei dreptului, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării.

Având în vedere toate cele arătate, Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu circumstanţiază cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională", este explicat în documentul publicat vineri în Monitorul Oficial.

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie şi produce efecte de la data publicării în Monitorul Oficial. Mai precis, atunci când o prevedere legală este declarată neconstituţională, aceasta este suspendată timp de 45 de zile de la publicarea în Monitor a deciziei Curţii. Iar dacă în intervalul respectiv Guvernul sau Parlamentul nu intervin pentru a pune în acord dispoziţia neconstituţională cu prevederile Constituţiei, efectele juridice ale acesteia încetează definitiv.

În ce cazuri se poate cere revizuirea

În afară de cazul declarat neconstituţional prin Decizia CCR nr. 126/2016, atunci când este vorba de revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, Codul de procedură penală prevede că acest lucru este posibil:

• când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;
• când hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;
• când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
• când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
• când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Revizuirea poate fi cerută atât de către părţile din proces, cât şi de către un membru de familie al condamnatului (doar dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului). În acelaşi timp, revizuirea poate fi cerută din oficiu de către procuror.

Cererea de revizuire trebuie formulată în scris şi trebuie motivată, "cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia", aşa cum scrie în actul normativ. Solicitarea trebuie adresată instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.