Libertatea economică este un drept fundamental, iar acesta este recunoscut atât de Constituție, cât și de legislația europeană și internațională, însă relațiile de muncă au reguli clare și peste care nu se poate trece chiar dacă ne aflăm într-o structură complexă de business, în care mai multe persoane juridice au același asociat, acționar sau administrator și între entitățile din grupul de firme se desfășoară anumite activități comune sau strâns legate între ele. Ideea de a „împrumuta” un angajat de la o firmă din grup la alta nu poate să existe făcând abstracție de legislația muncii, nici chiar dacă angajatul n-ar avea o problemă cu asta. Deși detașarea e soluția evidentă, ea nu este adoptată pentru că cele două sau mai multe companii care folosesc munca aceluiași angajat au nevoie, de fapt, fiecare de câte un angajat propriu - dar e mai simplu și mai ieftin să-l utilizeze pe același. Citește articolul
În contextul unor proxime discuții la nivelul Agenției Europene de Sănătate și Securitate în Muncă (AESSM) legate de implementarea directivelor europene în materie de SSM, merită să avem o discuție despre cum (nu) a implementat Inspecția Muncii un ghid publicat chiar pe site-ul său în urmă cu șase ani și despre cum România doar bifează aspectele îndeverate la nivel european, dar nu le ia în seamă foarte serios. Citește articolul
România trebuie să crească gradul de negociere colectivă în următorii ani. Problema nu este doar la gradul de negociere colectivă, ci la calitatea acestora. Se va negocia mai mult decât salarii? Citește articolul
Codul muncii interzice orice formă de discriminare a angajaților, stipulând că tratamentele adverse aplicate ca reacție la plângeri sau sesizări privind încălcarea drepturilor legale constituie acte de victimizare. Introducerea acestui concept în legislație a avut loc în 2020, extinzându-se ulterior pentru a include și reacțiile angajatorilor la sesizările formulate de angajați. De asemenea, Legea avertizorilor de integritate protejează angajații de represalii, stabilind obligația angajatorilor de a demonstra că măsurile luate nu sunt legate de raportările efectuate de angajați. Discriminarea și tratamentele nefavorabile aplicate de angajatori sub umbrela discriminării sunt sancționate cu amenzi cuprinse între 4.000 și 8.000 lei. Citește articolul
Urmările unui accident de muncă pot fi extrem de grave pentru angajați, care se pot alege cu infirmități permanente, regăsindu-se în imposibillitatea de a mai munci sau de a mai presta aceeași muncă precum cea dinaintea accidentului, iar unele afecțiuni pot apărea la ani de zile distanță de accidentul produs. Angajații pot cere despăgubiri de la angajatori și după mulți ani de la apariția accidentului, prescripția calculându-se de la momentul când noile afecțiuni „s-au instalat” și au fost diagnosticate, iar nu de la momentul producerii accidentului. Citește articolul
Dacă nu aleg să continue activitatea dincolo de momentul când ar avea dreptul să se pensioneze pentru limită de vârstă, angajații se pot duce să depună cererile de pensionare și toate documentele cerute de lege în termen de 30 de zile de la data îndeplinirii condițiilor pentru pensionare. Deși angajatorii știu, orientativ, cam care ar fi momentul de la care un angajat sau altul se poate pensiona, iar angajații oricum trebuie să le ceară o adeverință din care rezultă că nu au depus cereri pentru continuarea raporturilor de muncă peste vârsta de pensionare, reglementările și succesiunea unor „evenimente” sunt, chiar și în contextul noii legi a pensiilor, la fel de greu de urmărit de către angajatori ca până acum. Citește articolul
Anual, în Uniunea Europeană (UE), aproximativ 100.000 de oameni mor din cauza cancerului provocat de expunerea la substanțe cancerigene la locul de muncă, iar peste 120.000 de persoane sunt diagnosticate cu cancer legat de muncă - 53% dintre decesele legate de muncă sunt asociate cu expunerea la carcinogeni. Aceste cifre alarmante subliniază necesitatea stringentă de a aborda problema expunerii la carcinogeni în mediile de lucru. Agenția Europeană de Sănătate și Securitate în Muncă (AESSM), printr-o platformă dedicată, arată ce ar putea face angajatorii pentru ca aceste tragedii să fie complet evitate pe viitor, prin simpla modificare a modului în care lucrăm. Citește articolul
Modificarea salariului, ca element esențial al contractului individual de muncă, se poate realiza, de regulă, doar prin act adițional cu acordul părților, conform Codului muncii, cu două excepții: modificările impuse de acte normative sau de clauze ale contractului colectiv de muncă. Deși angajatorii pot considera că pot modifica unilateral salariul prin decizii interne, iar aici vorbim inclusiv de adaosurile salariale, legislația stipulează că orice astfel de modificare necesită consimțământul salariatului, asigurând astfel respectarea principiului bunei-credințe și a consensualității în relațiile de muncă. Citește articolul
Avertizorul în interes public poate contesta măsurile ce reprezintă represalii determinate de raportarea sa internă sau externă ori de divulgarea publică pe care a făcut-o și poate cere, pe calea ordonanței președințiale, inclusiv suspendarea măsurilor ce reprezintă represalii. O astfel de măsură este și concedierea făcută imediat după raportarea angajatului. Citește articolul
O evidență corectă a timpului de muncă este esențială pentru asigurarea remunerației corecte, respectarea drepturilor angajaților și prevenirea eventualelor sancțiuni, amenzile pentru neîndeplinirea acestei obligații variind între 1.500 și 3.000 de lei - însă ar trebui să privim dincolo de amenda asta, către alte sancțiuni sau răspunderi incidente. Implementarea unei politici clare de înregistrare a timpului de lucru nu doar că facilitează gestionarea eficientă a resurselor umane, dar contribuie și la consolidarea încrederii reciproce între angajatori și angajați, precum și la prevenirea problemelor de sănătate cauzate de suprasolicitare. Citește articolul