Noul Cod Penal

CONTINUT ARTICOL

• 1. pagebreak
• 2. pagebreak
• 3. pagebreak
• 4. pagebreak
• 5. pagebreak
• 6. pagebreak
• 7. pagebreak
• 8. pagebreak
• 9. pagebreak
• 10. pagebreak
• 11. pagebreak
• 12. pagebreak
• 13. pagebreak
• 14. pagebreak
• 15. pagebreak
• 16. pagebreak
• 17. pagebreak
• 18. pagebreak
• 19. pagebreak
• 20. pagebreak
• 21. pagebreak
• 22. pagebreak
• 23. pagebreak
• 24. pagebreak
• 25. pagebreak
• 26. pagebreak
• 27. pagebreak
• 28. pagebreak
• 29. pagebreak
• 30. pagebreak
• 31. pagebreak
• 32. pagebreak
• 33. pagebreak
• 34. pagebreak
• 35. pagebreak
• 36. pagebreak
• 37. pagebreak
• 38. pagebreak
• 39. pagebreak
• 40. pagebreak
• 41. pagebreak
• 42. pagebreak
• 43. pagebreak
• 44. pagebreak
• 45. pagebreak
• 46. pagebreak
• 47. pagebreak
• 48. pagebreak
• 49. pagebreak
• 50. pagebreak
• 51. pagebreak
• 52. pagebreak
• 53. pagebreak
• 54. pagebreak
• 55. pagebreak
• 56. pagebreak
• 57. pagebreak
• 58. pagebreak

In Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 29/06/2004, a fost publicat noul Cod Penal al Romaniei. Prezentul Cod intră în vigoare la un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. adica de la 29 iunie 2005.

Modificarile aduse de acest act normativ sunt greu de enumerat astfel incat credem ca pe moment parcurgerea Codului este una dintre singurele actiuni menite sa ofere celor interesati mai multe amanunte.

Codul Penal

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 29/06/2004

PARTEA GENERALĂ

TITLUL I

LEGEA PENALĂ ŞI LIMITELE EI DE APLICARE

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII PRELIMINARE

Scopul legii penale

Art. 1. - Legea penală apără, împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.

Legalitatea incriminării şi a sancţiunilor de drept penal

Art. 2. - (1) Legea prevede faptele care constituie infracţiuni, pedepsele care se aplică şi măsurile care se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte.

(2) Nimeni nu poate fi sancţionat pentru o faptă care nu era prevăzută de lege ca infracţiune la data săvârşirii ei. Nu se poate aplica o pedeapsă sau nu se poate lua o măsură de siguranţă ori o măsură educativă neprevăzută de lege la data comiterii faptei.

Crime şi delicte

Art. 3. - Faptele prevăzute de legea penală ca infracţiuni se împart, după gravitatea lor, în crime şi delicte.

CAPITOLUL II

APLICAREA LEGII PENALE

Secţiunea 1

Aplicarea legii penale în timp

Activitatea legii penale

Art. 4. - Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.

Neretroactivitatea şi retroactivitatea legii penale

Art. 5. - (1) Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.

(2) Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor de siguranţă şi a măsurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Aplicarea legii penale mai favorabile

Art. 6. - (1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi legii declarate neconstituţionale, precum şi altor acte normative, aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori neaprobate, dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Art. 7. - (1) Când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a unei pedepse privative de libertate sau a amenzii, a intervenit o lege care prevede orice fel de pedeapsă, dar cu un maxim special mai mic, sancţiunea aplicată se reduce la acest maxim, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită.

(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detenţiune pe viaţă sau detenţiune severă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaşi faptă o altă pedeapsă privativă de libertate, pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a detenţiunii severe se înlocuieşte cu maximul pedepsei privative de libertate prevăzute de legea nouă pentru acea infracţiune.

(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai pedeapsa amenzii, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, executarea amenzii se poate înlătura în totul sau în parte.

(4) Pedepsele complementare, măsurile de siguranţă, precum şi măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă mai favorabilă se execută în conţinutul şi limitele prevăzute de această lege.

(5) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor alin. (1)-(4).