avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 216 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Cultură generală Literatura uitata, literatura cenzurata, literatura ...
Discuție deschisă în Cultură generală

Literatura uitata, literatura cenzurata, literatura din sertar

Cu respectul pe care trebuie sa il acordam unor inaintasi de ai nostri despre care nu cunoastem prea multe,cred eu ca nu trebuie sa ii uitam pe unii dintre marii nostri scriitori sau poeti,multi dintre ei in nefiinta de mult timp,dar mai ales nu trebuie sa le uitam opera,care de cele mai multe ori nu a patruns intr-o Romanie comunista, inchisa sau care a fost tinuta in sertarele cenzurii sau ale unor mai mari ai vremurilor apuse.
Scrierile si versurile lor au constituit material subversiv sau indemnau la nesupunere fata de statul socialist si de cultura sa angajata.
Scrierile si versurile lor aratau o alta realitate ,cea a Occidentului,unde oamenii erau liberi munde gandirea si cultura nu trebuiau supuse niciunei ideologii proletcultiste
Scrierile ,versurile,opera acestor oameni deosebiti deranjau sau dadeau idei,arata lucruri de care romanii nu au avut parte in acea perioada si de care acestia trebuiau tinuti la distanta.

Acum doua sau trei zile la o emisune televizata pe unul dintre posturile nou infiintate,am auzit niste versuri ale unui scheci prezentat de solista Crina Matei,versuri care mi s-au parut cunoscute,dar efectiv nu stiam de unde sa le iau.
Cu ajutorul distinsei noastre colege psiholog "SILVANAA 80" le-am dat de capat,iar prin stradania dsale,acestea au fost copiate dupa materialul prezentat "live" de actrita.
Impreuna am avut aceasta idee a promovarii acestui topic si am sa o rog sa scrie cateva cuvinte

Versurile apartin poetului Ion Pribeagu, a carui scurta biografie o voi prezenta mai jos:

Poetul umorist Ion Pribeagu s-a născut la 27 octombrie 1887 în târguşorul Sulita, cu numele Isac Lazarovici.
Din tinerete, fascinat de meşteşugul poeziei, posedând talent din belşug, înzestrat cu o extraordinară putere de muncă, reuşea întotdeauna să înveselească pe cei care îl ascultau.
A scris foarte mult în viaţa lui: piese, reviste, cronici, proză, dar îndeosebi versuri. Ca poet şi umorist a fost deseori tentat să scrie mai liber, mai fără perdea, aşa cum au făcut la vremea lor Eminescu, Alecsandri şi alţii.
A scris şi el "pentru sertar", dar aceste realizări le ţinea numai pentru el, strânse într-un dosar şi ferite de priviri indiscrete.
Rareori, citea câte ceva conspirativ şi poznaş vreunui prieten bun.
În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat în afară de aceste creaţii, intitulate chiar de el "IMPERTINENŢE".
În ultima parte a vieţii sale, a intenţionat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conştiinciozitatea şi etica lui profesională nu l-au lăsat să depăşească o anumită limită în relaţiile lui cu cititorii.
În mai 1973 a fost publicat acest volum, în primã editie, sub prefaţa lui Louis Gallian.

As adauga eu,ca in urma cu ani buni ,cand se aduceau pe furis reviste din strainatate,in exemplar dublu,unul pentru graniceri sau vamesi,care se fereau de ochii vigilenti ai "baietilor cu ochi albastri"altul pentru a fi citit de romani,mi -a cazut pentru prima data in mana revista "Viata noastra",revista publicata de diaspora romaneasca din Israel,unde am citit primele versuri si am auzit pentru prima data de poet

Mai jos am sa va redau cateva dintre poeziile scrise de Ion Pribeagul:



Autoprotret

Ca un savant din vremuri vechi
Îmi plimb prin cafenele mutra.
Am păr în nas şi în urechi
ªi aduc puţin cu Brahmaputra

Mi-e capul bleg şi lătăreţ,
Picioarele: două prăjine,
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

Deşi sunt tont şi fonf şi slut
ªi am o mască incoloră
De cimpazeu sau de mamut,
Toate femeile m-adoră.

De sunt urât şi nătăfleţ
ªi n-am nici muşchi, nici intestine,
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

Sunt mare cât un năpârstoc
ªi poţi să mă măsori cu cotul,
Din loje nu mai văd de loc
ªi în tramvai mă pierd cu totul

ªi aşa cum sunt un fleculeţ
Încât mă poţi în palmă ţine
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!








Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui
ªi o aluniţă imbecilă
În loc de nas am un cucui
ªi-s cocârjat ca o gorilă

N-am simpatii şi n-am dispreţ
ªi n-am nici maniere fine
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vânătăi
ªi pe chelie fire creţe
ªi am luat chiar premiul întâi
La un concurs de fumuseţe.

ªi dacă n-am profil semeţ
Nici umeri laţi, nici şolduri pline,
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

Când intru în baie voluptos,
Urmat de membrele-mi confuze,
Mă simt atâta de frumos
De parcă aş fi ales de muze.

Mă oglindesc şi-n mod glumeţ
Mă felicit şi-mi zic în minte
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

În fine sunt un specimen
Cum nu-i al doilea sub soare
Port pijama şi port joben
ªi bătături port la picioare

De n-am la Academie jilţ
ªi n-am smaralde sau rubine
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!



In aceiasi nota umoristica distinsul poet prezinta un examen la la facultatea de drept:

Jurideceste

ªi veniră din Craiova
ªi din Iaşi, din Roşiori
Toţi Juriştii, toţi maeştrii
ªi-ai dreptăţii slujitori.

Unii slabi, cu favorite
Alţii sluţi ca Tutankamon
Toţi cu tumori şi scripte
Să asiste la examen.

Sala-i plină de discipoli
ªi celebrităţi savante
Numai capete ilustre
ªi figuri interesante

ªi deodată Domn Profesor
Chel şi cu priviri absente
Se-adresează cu prestanţă
Unei nostime studente.

- Cum e termenul juridic –
Zise el zâmbind agale –
Dacă eu aş pune mâna
Sub rochiţa dumitale?

Fata roşie ca macul
După o scurtă meditare
Îi răspunde:
- Este, maestre
Atentat la pudoare!

- Foarte bine! A spus maestrul, -
Însă fi bună şi spune
Dacă dimineaţă, mi-ai face
Mie, această chestiune

Cum ar fi juridiceşte
Denumirea-n trei cuvinte
ªi răspunse domnişoara
- Profanare de morminte!




Cenzurat

Prea onorabilă cenzură
Dintr-un acces de zel, fatal
Mi-a cenzurat „O aventură”
Fiindcă subiectu-i imoral.
Sunt intrigat peste măsură
ªi trist de procedarea aceasta
ªi vreau alături pe Cenzură
S-o judecaţi şi dumneavoastră
În actul întâi sub luminiţe
ªi flori, e-un pat; un pat banal
Spuneţi-mi domni şi cuconiţe
Dacă un pat e imoral
Dar pot susţine cu căldură
Că e normal cum sunt şi sfinţii
Fiindcă în paturi se născură
Nu vreau să fac o glumă proastă
Nici ??? de clovn
??? cunoaşteţi dumneavoastră
pe când cineva născut pe scaun?
În pat întins şi-n pielea goală
C-o plapumă acoperit
E un tânăr, Nicu Mototeală
Ce meditează liniştit.
Dacă-i acoperit înseamnă
Că nu-s motive de scandal
ªi apoi nici gândul nu te îndeamnă
Să crezi că-i lucru imoral
La recrutare-n clipe grele
La baie s-au la doctor Broc
Nu te dezbracă până la piele?
ªi nu e imoral deloc!
Alăturea de pat, sfioasă
ªi-nbrăcată şorţ închis
Sta o femeie, şi-i frumoasă
Ca un heruv din Paradis.
Când o femeie chic, gingaşă
Stă lângă un bărbat ideal
ªi-i spune vorbe vorbe drăgălaşe
Găsiţi că este imoral?
Deodată puica încântătoare
Un glas cu argint de clopoţei
Exclamă plină de mirare:
- Vai, Nicule, tu eşti ovrei?
ªi acum, spuneţi-mi scumpă doamnă
ªi domnilor în general
Dacă ar fi ovrei înseamnă
Un fapt atât de imoral?






Cel mai recent răspuns: elena138 , utilizator 18:43, 29 Decembrie 2010
Guicesti cine a scris asta:
“Poezia, domnule cavaler, este, dupa mine, ca o domnita gingasa, tanara si frumoasa, cum nu se mai poate, de care se ingrijesc s-o imbogateasca, s-o gateasca si s-o impodobeasca celelalte stiinte, si ea se cuvine a le sluji pe toate, iar ele toate se cuvine a se inalta printr-insa; dar aceasta domnita nu vrea sa fie atinsa de oricine, si purtata pe ulite, nici data la iveala pe la raspantii sau prin ungherele palatelor. Deosebita ei alchimie face in asa fel ca acela care stie sa umble cu eas-o preschimbe in aurul cel mai curat… “
Felicitari initiatorilor topicului!

Eu,fiind o femeie timida,gasesc tema acestui topic,un liant pentru multe inimi.
Multumesc domniilor voastre,pentru minunata dragoste de cultura,acum cind totul este o nebunie totala.

Imi cer scuze ,cred ca aveti dreptate.
Am sa revin,in alt format
Ultima modificare: Miercuri, 29 Decembrie 2010
silvia p, utilizator
:angry: ... si complet offtopic :offtopic:
M-am tot abtinut sa comentez postarile de genul copy-paste pentru ca mi-am zis ca nu vreau sa par infumurat (cu toate ca sunt), nici afurisit (idem), nici arogant (ibidem), nici ... nici. Mi-am zis ca e treaba moderatorilor sa faca curatenie.
Ei bine, m-am saturat! Am renuntat sa mai scriu povesti pe avocatnet dupa ce sectiunea a fost invadata de povesti copy-paste, am renuntat la aproape toate sectiunile de petrecut timpul/glumit/filosofat intr-un mod placut pentru ca imediat ce se deschide o astfel de sectiune se posteaza o multime de materiale copiate de ici-colo de pe net.
Ce ma irita? Faptul ca efortul mic/mare al unora (uneori scriu cu destule greseli pentru ca tot sterg si adaug cate ceva si nu prea recitesc in final ce-am scris, noroc ca ma citesc altii si imi trimit pe MP - multumesc Diana!) care au curajul sa-si spuna parerile bune/proaste (cum or fi ele) si sa dea acestui situs o oarecare originalitate se pierde intre tonele de copy-paste pe care altii le pot posta fara nici o treaba.
Postand aici am raspuns unei invitatii cu toate ca presimteam ca vor urma cateva camioane de comentarii copiate de pe net asortate cu vreo 2-3 vagoane de offtopicuri plictisitoare.

@ silvia p ... Ce treaba are comentariul literar la "Scrisoarea pierduta" cu literatura uitata, cenzurata sau pastrata in sertar? :angry:


"...Ameţeală. Ameţeala e senzaţia cea mai chinuitoare. Nici o durere nu-i atît de cumplită. Ameţeala. Lumea se învîrte, se desface, te desfaci şi tu, eşti rupt în bucăţi. Obiectele se răsucesc, am văzut eu un film expresionist după Crimă şi pedeapsă; toate erau strîmbe: acoperişurile, gardurile, felinarele. Chinul e atroce. Răsturnarea: prietenul te acuză. Blocurile se prăbuşesc. Ea e dincolo, acum e din ce în ce mai plictisită, („Ei ce zici? Uite-ţi marfa!) mai chircită. Cutremurul spintecă solul şi-ţi spintecă fiinţa, pe o linie mediană".
Fragmentul este din opera "Jurnalul fericirii" de Nicolae Steinhardt, opera care este, de fapt, Testamentul politic al lui N. Steinhardt si al carui manuscris a fost încredinţat mai multor prieteni apropiaţi, cu mentiunea "Testament literar".
Astazi este citat in multe locuri, in Gramatica Limbii Romane, editata de Academia Romana.

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Secretul scrierii epigramelor bune MIHAI GRIGORE MIHAI GRIGORE [b]Din coadă versul ca să sune, Aşază-l bine pe picioare, Adaugă patru rime bune ªi nu uita să pui şi sare.[/b] :D epigramă de Păstorel ... (vezi toată discuția)
Epigrama, un stravechi gen literar - antologie ContSters167247 ContSters167247 \"Criticul Ibraileanu observa candva ca, prin veacuri, cu aceasta floare, epigrama, care se trage din soiul intepator al rozaceelor, am raspuns de multe ori ... (vezi toată discuția)
Epitaful epigramatic stelarman stelarman In lucrarea doamnei Elis Rapeanu, \"Epigrama in literatura romana\", gasim ,ca subspecie a epigramei, epitaful epigramatic. Va invit sa postati aici astfel de ... (vezi toată discuția)