In legatura cu posibilitatea ca Evalthos sa astepte decesul maestrului orator Protagoras, aceasta nu putea fi realizata deoarece primul proces al lui Evalthos a avut loc atunci cand Protagoras l-a actionat in judecata. Dupa regulile actuale, chiar daca pe timpul vietii lui Protagoras debitorul sau nu castiga niciun proces, dreptul creditorului decedat inaintea indeplinirii conditiei se transfera erezilor, moartea lui Protagoras neabsolvindu-l pe Evalthos de obligatia platii. Nu trebuie uitat ca in Grecia antica cetatenii se reprezentau singuri in procese. Dupa ce retorica s-a dezvoltat cu includerea oratoriei, ca arta a persuasiunii, predata de maestri si dobandita de catre discipoli, persoanele cu talent oratoric si pregatire aveau un avantaj cert in procese impotriva celor nepregatiti. Din acest motiv, cei care se simteau nepregatiti sa-si sustina cauzele in procese apelau la asistenta oratorilor pentru a le scrie discursul sau pentru a-i sfatui. In prima instanta, cauzele civile erau rezolvate de 201 jurati, magistratul avand un rol deosebit de important in audierile preliminare si fiind privit ca un presedinte al adunarii populare insarcinate cu rezolvarea disputei. In cauze deosebit de importante, numarul juratilor putea fi de 1500 pana la 6000. In mod firesc, era o sarcina dificila sa fii convingator in fata unei adunari ce putea atinge 6000 de cetateni, acestia fiind beneficiarii sistemului educational de exceptie al Greciei antice.
Mai inaintea juratilor, magistratii trebuiau sa interpreteze conventia partilor. Probabil dvs. doriti sa va referiti la modul cum partile si-au blocat reciproc supunerea litigiului catre jurati, reclamantul invocand comportamentul cu rea credinta al paratului pentru admiterea actiunii, iar paratul invocand inadmisibilitatea actiunii cat timp conditia conventionala, a castigarii unui proces, nu era implinita. Folosind instrumentele juridice actuale, se poate da o solutie actiunii lui Protagoras si sub nicio forma nu se poate refuza admisibilitatea in principiu a cererii de chemare in judecata. Cercetarea pe care trebuia sa o realizeze magistratul ce pregatea prezentarea cazului in fata juratilor era cu privire la probarea vointei partilor contractante, Protagoras fiind nevoit sa-si sustina punctul de vedere in interpretarea conventiei. Castigarea unui proces de catre Evalthos a fost privita de parti, la momentul incheierii conventiei, ca un eveniment viitor cert sau incert ? In cazul certitudinii evenimentului, juratii aveau de-a face cu un termen, in cazul incertitudinii cu o conditie. In aparenta, Evalthos a inteles sa contracteze cu Protagoras sub o conditie suspensiva, potestativa simpla, pozitiva: survenirea unui eveniment viitor nesigur care depindea de vointa lui si a unor terti pentru a fi implinita. Evalthos nu era sigur ca pregatirea primita de la Protagoras ii va permite sa pledeze eficient, insa in cazul in care aceasta urma sa se intample, era gata sa-i achite cele 500 de drahme. Refuzul paratului de a se angaja in procese impiedica realizarea conditiei acceptate de maestru si nu este o executare cu buna credinta a conventiei cu Protagoras, partile fiind datoare sa execute conventiile respectand nu numai la ceea ce este expres stabilit, cat si cu privire la toate urmãrile obligatiilor date de echitate, cutuma sau lege. Comportamentul paratului Evalthos ulterior pregatirii cu Protagoras nu a fost etic, chiar daca nu exista o obligatie conventionala prin care sa fie obligat ca pe o durata definita ulterioara finalizarii pregatirii oratorice sa se implice in sustinerea unui proces. Dar, raportat la sistemul judiciar al Greciei antice, Evalthos putea sustine o cauza intr-un proces numai daca era nevoit sa actioneze ori sa se apere pentru protejarea unui drept subiectiv personal, sau daca era solicitat de un alt cetatean sa-i construiasca discursul intr-o cauza. Adaugat participarii, ce depindea de vointa proprie si a altei persoane, trebuia indeplinita cerinta castigarii procesului care depindea de vointa juratilor. Nu trebuie uitat ca in acea perioada oratorilor care reprezentau alte persoane in fata juratilor le era interzis sa pretinda sume drept plata a serviciilor, trebuind sa-si justifice interventia si sustinerea ca fiind datorata solicitarii partii, ca prieteni ai celui implicat. In practica, oratorii cereau si primeau plati pentru serviciile oferite, dar era o practica ilegala.
Ca sa blocheze in mod eficient pretentia lui Protagoras, Evalthos trebuia sa probeze ca nu a fost nevoit sa-si apere interese personale in fata curtii cu juri si nici nu a fost solicitat sa actioneze ca orator reprezentand o alta parte. O alta aparare a lui Evalthos ar fi fost sa nu se reprezinte singur intr-o cauza personala, motivand reprezentarea prin altul ca pregatirea oratorica primita de la Protagoras nu a fost suficient de buna.
Intemeiata pe conventia partilor, atat cat stim din ea, actiunea reclamantului a fost respinsa ca prematura, obligatia de plata a lui Evalthos fiind afectata de conditia suspensiva a castigarii primului proces in care a paratul a pledat sau pentru care paratul a realizat discursul. Intemeiata pe comportamentul culpabil, de rea-credinta a paratului, actiunea era admisibila. La momentul actiunii, pentru a fi admisibila, plangerea lui Protagoras impotriva lui Evalthos trebuia intemeiata si dovedita ca fiind cauzata de comportamentul neetic, cu rea-credinta al lui Evalthos, urmand a fi admisa daca putea fi dovedit ca au existat cauze refuzate de parat sau cauze in care a refuzat nejustificat sa se apere, evitand indeplinirea conditiei de plata a datoriei catre Protagoras. Intemeiata strict pe dispozitiile conventiei, fara sa poata demonstra un comportament neetic al debitorului, pretentia lui Protagoras de a fi platit conform conventiei nu putea fi admisa, deoarece dreptul la actiune nu era nascut.
Eu as interpreta conventia platii asumata de parti ca fiind contractata sub o conditie potestativa simpla, care depindea nu numai de vointa debitorului (Evalthos era singurul care putea decide daca sa participe in nume propriu sau sa accepte sa reprezinte o alta parte in proces), dar si de vointa unei alte parti de a-l solicita sa intocmeasca discursul si de rezultatul discursului sau in proces ce tinea de vointa juratilor. Fara un termen de implinire a acestei conditii a platii, doar in momentul in care devenea cert ca evenimentul castigarii unui proces de catre Evalthos nu se va mai produce, conditia de plata se considera neimplinita. In schimb, intemeiat pe regulile juridice actuale, impiedicarea de catre debitor a implinirii conditiei echivaleaza cu indeplinirea ei si da nastere dreptului la actiune al creditorului Protagoras.
P.S.: am scris mult pentru ca ma grabeam, cer iertare pentru timpul necesar parcugerii.
avocatnet.ro explicăm legislația
Gabriel Stelea, Avocat
rodiatea 
donigao 
Manole Dumitru