Deși prin contractul de muncă salariatul se obligă să presteze anumite activități, în beneficiul și sub autoritatea unui angajator, într-un interval de timp determinat și conform unui program pe care ambele părți îl stabilesc chiar în cadrul acestui contract, predictibilitatea și linia clară care separă viața privată de cea profesională nu sunt mereu elemente comune ale raporturilor de muncă, deși ar trebui. Nu știm dacă lipsa informării conduce la situații în care relația de muncă este privită ca fiind una de pură și completă subordonare sau este vorba exclusiv de vulnerabilitatea lucrătorilor, care sunt nevoiți să accepte orice condiții de muncă, dar cert e că sunt aspecte pe care atât angajatorii, cât și lucrătorii le ignoră constant în piața muncii din România. Citește articolul
Parlamentul European a propus, acum mai bine de trei ani, o directivă privind dreptul la deconectare, care ar permite angajaților să fie inaccesibili în afara orelor de lucru fără a fi penalizați, un drept recunoscut în prezent doar de câteva state membre ale Uniunii Europene (UE), precum Franța și Belgia. Această reglementare vizează asigurarea unui echilibru între viața profesională și cea personală, echilibru care e reflectat însă demult de norme internaționale, europene și naționale, dar care este adesea ignorată de angajatori, ceea ce conduce la abuzuri și la sancționarea angajaților când nu e cazul. Deși legislația existentă limitează timpul de muncă și garantează concediile, constrângerile impuse de unele firme sau instituții/autorități complică respectarea unui principiu fundamental. Citește articolul
Fie că vorbim de orare flexibile de lucru, de îngăduirea celor câteva zile de telemuncă lunar, de suportarea totală sau parțială a unor costuri cu creșa, bonele sau alte treburi casnice ori a abonamentelor medicale ce includ servicii și pentru copiii lor, companiile au diverse opțiuni pentru a contribui la un echilibru între muncă și responsabilitățile familiale ale angajaților acestora. Citește articolul
Flexibilitatea în muncă poate contribui la echilibrarea cerințelor vieții personale și profesionale ale angajaților, oferindu-le opțiuni precum programul individualizat, cel puțin un regim hibrid de muncă, nu doar de la birou și orare mai flexibile de lucru. Zilele de concediu suplimentare sunt un beneficiu care poate contribui la un echilibru mai bun între viața privată și cea profesională. La fel și reducerea timpului de muncă săptămânal. În plus, beneficiile de sănătate și wellness pot contribui la îmbunătățirea stării fizice și psihice a angajaților, legea oferind câteva facilitățile fiscale ce pot reduce costurile pentru respectivele beneficii. Citește articolul