Pentru asigurarea unui mediu de muncă sigur și sănătos și pentru respectărea demnității lucrătorilor, angajatorul are obligația de a implementa reguli privind nediscriminarea și protejarea demnității. Acesta trebuie să intervină prompt în cazul încălcării acestor reguli și să urmeze anumite proceduri în cazurile de hărțuire, discriminare sau de încălcare a demnității. Există două etape distincte în procesul de investigare și sancționare a cazurilor de abuz, iar persoanele afectate au posibilitatea de a se adresa și altor instituții, atunci când consideră că drepturile lor nu au fost respectate. Citește articolul
Un angajat e cercetat disciplinar pentru o ceartă între vecini. Poate părea începutul unei glume, dacă n-ar fi, de fapt, o realitate dezamăgitoare cu care m-am întâlnit. Citește articolul
Interdicția de a concedia salariata gravidă este adesea văzută ca o chestiune absolută și luată ca atare prin raportare la orice fel de situație. În realitate, interdicția aceasta este nuanțată, fiind posibilă inclusiv concedierea disciplinară a salariatei gravide. Citește articolul
Chiar dacă nu se află în mod efectiv la locul de muncă, adică în spațiul unde își desfășoară în mod normal activitatea, lucrătorul poate fi tras la răspundere pentru o faptă în legătură cu munca și prin care a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual sau colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici. Citește articolul
Deși angajatorul are prerogativa sancționării disciplinare, atunci când alege să treacă cu vederea încălcarea disciplinei muncii de către unii angajați, în timp ce pe unii îi sancționează, s-ar putea s-o facă pe criterii care sunt departe de ideea de egalitate de tratament. Citește articolul
Amenzile discplinare și dubla sancționare a angajatului pentru aceeași abatere disciplinară sunt interzise, iar aplicarea de alte sancțiuni disciplinare decât cele din lege nu este permisă. Cu toate acestea, când construiește o politică de beneficii extrasalariale, angajatorul poate să stabilească și criteriile în care X sau Y beneficiu este câștigat de angajații săi, criterii care le sunt aduse la cunoștință angajaților. Citește articolul
Știrea recentă potrivit căreia un angajator și-a sancționat toți angajații „pentru că nu-și fac treaba” și nu le-a plătit salariile la termenul prevăzut în contract este de natură să-i sperie pe lucrători și să le dea angajatorilor de înțeles că pot proceda astfel în anumite situații. Salariul, fiind un element esențial al contractului individual de muncă, nu este nici un privilegiu și nici un instrument cu ajutorul căruia angajatorul ar putea să impună respectarea regulilor de disciplină a muncii ori realizarea, întocmai și la timp, a sarcinilor de serviciu. Citește articolul
„La angajatorul nostru se practică mutarea disciplinară de pe un post pe altul. Ai greșit cu ceva, te mutăm în alt magazin, poate chiar în afara orașului”, punctează un cititor. Dincolo de faptul că nu există o sancțiune disciplinară denumită astfel în Codul muncii, angajatorii pot avea tendinta de a imprumuta din specificul unor măsuri și a le combina cu specificul altora, în funcție de interesele acestora. Deși Codul muncii permite modificarea locului și felului muncii, temporar, cu titlu de sancțiune disciplinară, chestiunea nu e lăsată la latitudinea angajatorului - ci a legii, care stabilește exact cum poate opera o atare modificare. Citește articolul
De unde acum ceva vreme aveam o prevedere legală ce interzicea expres consumul de alcool în incinta locului de muncă sau prezentarea la program sub influența alcoolului, acum, aspectele ce țin de disciplina muncii sunt lăsate la latitudinea angajatorului - în funcție de specificul unității, al activității sale, stabilește organizarea și funcționarea cum dorește. Cel mai probabil însă, interdicțiile privind consumul de alcool (și alte substanțe) se regăsesc în majoritatea regulamentelor interne. Angajatorul are dreptul să sancționeze disciplinar abaterile angajaților săi, inclusiv printr-o măsură precum e concedierea disciplinară, dacă gravitatea faptelor o impune, însă nu trebuie scăpat din vedere că proba abaterii trebuie să fie suficient de bună cât să convingă un judecător în eventualitatea în care angajatul contestă măsura. Citește articolul
Impunerea unei sancțiuni (în afară de avertisment) fără o cercetare prealabilă, fără respectarea dreptului la apărare, insuficient sau deloc motivată sau chiar aplicarea unei sancțiuni care excede prevederilor legale - toate acestea pot fi motive pentru a contesta o sancțiune disciplinară. Citește articolul