Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis recent că un angajat care a fost plasat în carantină din cauza contactului cu o persoană infectată cu COVID-19 nu are dreptul automat de a-și reporta concediul anual plătit. Potrivit CJUE, carantina servește unui scop diferit față de concediul de odihnă și angajatorii nu sunt responsabili pentru circumstanțele externe care pot interfera cu acesta. Citește articolul
Una dintre cele mai frecvente probleme în relațiile de muncă este programarea și efectuarea concediului de odihnă anual. Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a programa concediile până la finalul anului curent pentru anul următor, dar cu consultarea colectivă sau individuală a salariaților. Totuși, aceste dispoziții nu sunt întotdeauna respectate și astfel apar și conflictele de muncă. Opinia salariaților, în special a celor care sunt părinți, trebuie luată în considerare pentru a asigura un echilibru optim între viața profesională și cea personală. Citește articolul
Programarea concediilor de odihnă se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor, de către angajator, însă cu consultarea colectivă sau individuală a salariaților, iar dacă dispozițiile Codului muncii ar fi respectate, întrebările care stau la baza acestui material nu ar exista. Citește articolul
Salariații dintr-o companie care lucrează în schimburi se confruntă cu o situație în care trebuie să se înlocuiască reciproc atunci când unul dintre ei își ia concediu de odihnă. În fapt, asta duce la pierderea zilelor de concediu, deoarece sunt folosite pentru a acoperi absența colegilor. Citește articolul
Reducerea activității este o situație care îl pune angajator într-o situație mai puțin confortabilă, însă utilizând instrumentele legale potrivite, soluțiile sunt accesibile și părțile pot ajunge la cea potrivită, evitând o situație de conflict. Un exemplu apărut recent în presa locală de „așa nu”: Citește articolul
Faptul că un salariat se informează în timpul programului de lucru despre drepturile și obligațiile sale, că încearcă să înțeleagă ce consecințe legale au actele pe care le primește spre semnare nu reprezintă o încălcare obligațiilor sale de serviciu, ci demonstrează că angajatorul are salariați competenți. Se întâmplă însă, contrar principiului bunei-credințe, ca odată ce angajatul începe să pună întrebări, să fie considerat incomod. În același timp, angajatul e suficient de bun cât să fie indispensabil angajatorului pe timpul unui concediu mai lung, să fie pus să muncească ore suplimentare deși are contract part-time, să nu știe când și în ce fel se modifică regulamentul intern sau să afle că interesele îi sunt reprezentate de colegi numiți, nu aleși de el. Citește articolul
Periodic, dacă nu chiar în fiecare zi, apar întrebări privind modul în care ar trebui să se desfășoare o relație de muncă, iar cele privind concediul de odihnă anual plătit au fost, și în această vară, printre cele mai des întâlnite de mine. Avem în față o situație problematică, de data asta, pentru că angajatul nu vrea să intre în concediu, vrea bani la terminarea (în curând) a raportului său de muncă, iar angajatorul nu vrea să-i compenseze zilele de concediu neefectuate, ci vrea să-l vadă plecând în concediu. Cum procedăm? Citește articolul
Concediile de odihnă se realizează, ca regulă, conform unor programări anterioare, convenite între părți, iar cererile de concediu ar trebui depuse cu cel puțin 60 de zile înainte de efectuarea acestuia. Firește că asta nu se întâmplă întotdeauna. Într-un context precum e acesta al solicitării concediului de către salariat, avem ocazia să vedem și importanța comunicării corecte și documentate între angajator și angajat, precum și de ce comunicarea în afara unor reguli clare și opozabile angajaților poate duce la conflicte de muncă. Citește articolul
Există angajatori care se confruntă cu situații în care salariații lor au multe zile restante din concediu de odihnă ca urmare a unor perioade îndelungate de incapacitate de muncă atestate prin concedii medicale. În cazul acestor salariați, compensarea în bani a acestor zile de odihnă se poate face doar dacă salariatul pleacă din companie, altfel ele vor fi efectuate conform prevederilor legale. Citește articolul
Potrivit Codului muncii, salariații cu contract de muncă cu timp parțial beneficiază de drepturile salariaților cu normă întreagă, în condițiile prevăzute de lege și de contractele colective de muncă aplicabile. Asta înseamnă și dreptul la concediul de odihnă anual, stabilit ca minim de 20 de zile lucrătoare în fiecare an (sau, cum indică o directivă europeană, măcar patru săptămâni de concediu anual). Durata efectivă a concediului de odihnă anual trebuie să se regăsească în contractul individual de muncă, dar nu se poate situa sub acest minim de 20 de zile anual. Doar că angajatorii întâmpină dificultăți în stabilirea și pontarea corectă a zilelor de concediu pentru angajații care au contracte cu câteva ore pe lună. Citește articolul