Chiar dacă are la bază un contract, relația de muncă are o serie de particularități și nu sunt permise „penalizările” ca în cazul unei relații comerciale între doi profesioniști, iar orice clauză prin care s-ar stabili o astfel de procedură va fi lovită de nulitate. Un salariat care și-a realizat „ținta” de vânzări într-o lună a fost penalizat pentru nerespectarea procedurilor, angajatorul său considerând că acest lucru este normal, pentru că în contractul de muncă exista o astfel de clauză. Citește articolul
Angajatorul vrea să concedieze o angajată - îi dă să semneze un document care „se traduce” ca fiind o cerere de demisie, pe care angajata, fără să citească, a semnat-o. Dincolo de disimularea modului de încetare a contractului, cu concursul celei care a semnat, neatentă, documentul, angajatorul mai face și o reținere nelegală din salariu. „Demisionară” și cu mai puțini bani în buzunar decât ar fi meritat, angajata vrea să știe cum să-și găsească dreptatea. Citește articolul
Recuperarea împrumuturilor acordate propriilor angajați nu se poate face prin operarea unor rețineri salariale, întrucât legea nu oferă un cadru pentru asta. Returnarea banilor se face de bunăvoie de către angajat, iar, în caz contrar, doar cu ajutorul instanței. Citește articolul
Angajatul prestează o activitate și pentru asta este plătit de către angajator conform contractului individual de muncă - așadar, în mod normal, într-o relație de muncă, banii circulă de la angajator către salariat, iar nu invers. Se poate întâmpla, totuși, ca angajatul să-i datoreze angajatorului anumite sume de bani: a primit sume de bani nedatorate, bunuri sau servicii la care nu avea dreptul; a produs o pagubă materială angajatorului; a încălcat o clauză de confidențialitate sau a plecat la scurt timp după ce angajatorul a investit în formarea sa. De fiecare dată, legea impune condiții stricte angajatorilor. Citește articolul
Nevoia acută de forță de muncă, în special în perioadele de vârf de activitate, îi împinge pe antreprenori să recurgă la soluții nelegale prin care le forțează mâna angajaților, neștiutori ai drepturilor garantate de lege, să rămână să lucreze o perioadă de timp. De exemplu, prin semnarea unui document de acoperire a prejudiciului cauzat de demisie. Angajații nu pot fi forțați să lucreze dacă nu vor și au doar obligația de a respecta preavizul, care e valabil, oricum, doar dacă angajatorul a plătit salariul, orele suplimentare și și-a îndeplinit celelalte drepturi asumate prin contract. Citește articolul
Asigurarea unei existențe conforme cu demnitatea umană are, pentru cei mai mulți, o legătură directă cu prestarea unei activități în schimbul unei remunerații care, la nivel internațional, se numește salariu; dar ce trebuie să faci pentru a-l obține și până unde se întinde dreptul angajatorului acestuia de a dispune de un salariat? Oricât de mult ne-am hazarda să credem că în cadrul marilor companii condițiile de muncă sunt mai bune, beneficiile mai mari sau oportunitățile de dezvoltare mai frecvente, de multe ori, realitatea pare diferită. Am analizat azi, pe larg, realitatea povestită a unei angajate dintr-o multinațională: de la sumele de bani restante, bonusurile intangibile și până la condițiile dificile de obținere a concediului de odihnă într-un context marcat de lipsa acută de personal. Citește articolul
Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, stabilește Codul muncii. O astfel de sumă nedatorată poate să apară atunci când angajatul și-a luat, înainte să plece din firmă, prea multe zile de concediu. Angajatorul care dorește să-și recupereze paguba nu poate face o reținere salarială însă pentru că ar încălca regulile stabilite în Codul muncii privind operarea acestor rețineri. Dacă angajatul nu e de acord să restituie această sumă de bani, angajatorul mai are o singură pârghie la dispoziție. Citește articolul
Nu demult, printr-o decizie privind neconstituționalitatea unor prevederi din Ordonanța privind răspunderea militarilor, Curtea Constituțională amintea că actualul Cod al muncii nu mai permite ca deciziile de imputare să fie folosite de angajatori pentru a opera rețineri salariale în urma daunelor produse de un angajat și că în lipsa acordului angajatului de a acoperi prejudiciul, angajatorul nu poate opera rețineri salariale pur și simplu. Decizia Curții reiterează faptul că nu mai există decizie de imputare, dar ea încă mai apare menționată în unele prevederi legale. Citește articolul
Recenta decizie a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale mai multe prevederi ce privesc răspunderea materială a militarilor -- între altele, fiind vizată inclusiv decizia de imputare -- ne oferă prilejul să reamintim câteva dintre aspectele importante ce privesc răspunderea patrimonială a angajaților. Citește articolul
Într-o decizie privind neconstituționalitatea unor prevederi din Ordonanța privind răspunderea militarilor, Curtea Constituțională a României (CCR) amintește că actualul Cod al muncii nu mai permite ca deciziile de imputare să fie folosite de angajatori pentru a opera rețineri salariale în urma daunelor produse de un angajat. Astfel, în lipsa acordului angajatului de a acoperi prejudiciul, exprimat în contextul libertății contractuale, angajatorul nu poate opera rețineri salariale decât cu ajutorul instanței de judecată. Citește articolul