Pentru a stabili în ce măsură poate un angajator, pornind chiar de la dreptul său de a stabili organizarea și funcționarea unității, să modifice fie numărul de ore de muncă ale unui salariat, fie modul de repartizare a timpului de muncă, trebuie luat în considerare întregul ansamblu normativ care reglementează relațiile de muncă. Citește articolul
Locul muncii este un element esențial al contractului individual de muncă, iar modificarea sa este posibilă fie prin acordul părților, fie unilateral, dar în anumite situații. Citește articolul
Desfășurarea activităților în cadrul unei relații de muncă presupune, printre altele, și utilizarea unor bunuri care aparțin angajatorului, acesta fiind obligat, potrivit Codului muncii să asigure mijloacele și resursele necesare, însă aspectele care țin de răspunderea privind integritatea lor sunt prevăzute de acte normative care nu au fost actualizate de peste zece ani.
Citește articolulNu numai timpul de muncă, calculat în ore pe zi, ore pe săptămână sau ore pe lună, este un element care trebuie să se regăsească în contractul individual, ci și modul de repartizare. Iar atunci când repartizarea nu este uniformă, devin incidente și alte aspecte prevăzute de Codul muncii. Citește articolul
Mirajul salariului „atractiv”, uneori alcătuit și din bonificații sau alte elemente, rămâne un subiect de discuție actual, iar cunoașterea aspectelor legale care vizează acest element esențial, salariul, ar trebui să se afle pe lista de priorități a lucrătorilor, pentru că ele fac parte din obligația angajatorului privind informarea prealabilă semnării unui contract sau a unui act adițional. Citește articolul
Faptul că regulile rămân pe hârtie nu mai este de mult timp o „știre șoc”, însă atunci când mai multe drepturi fundamentale sunt nu doar ignorate, ci și încălcate în mod direct, se impune reluarea aspectelor esențiale care guvernează relațiile de muncă. Atunci când vine vorba despre concediul de odihnă anual, angajatorul nu poate refuza acest drept, altfel salariații se pot adresa Inspecției Muncii sau chiar instanței de judecată. Citește articolul
Contractul pe perioadă determinată încetează de drept la împlinirea termenului, însă poate fi și prelungit prin acordul părților, în limitele prevăzute de Codul muncii. Când există perspectiva pentru prelungire, angajata gravidă își pune problema dacă să anunțe sau nu starea de graviditate la locul de muncă. Citește articolul
Despre scurte perioade de probă în care lucrătorii nu sunt plătiți, nu li se încheie nici măcar contracte („cum să mă complic cu birocrația dacă nu știu ce poate/ce știe omul înainte?”) auzim destul de des și sunt o practică răspândită în multe domenii de activitate: cei recrutați sunt chemați câteva zile la muncă, prestează servicii pentru clienții companiei sau au activități creative ce demonstrează, în opinia angajatorului, dacă lucrătorul merită sau nu un contract de muncă. Așa cum s-a punctat cu numeroase ocazii la avocatnet.ro, perioada de probă este o perioadă de muncă în care lucrătorul are toate drepturile unui salariat obișnuit, trecut de perioada aceasta, putând doar să pună capăt relației de muncă printr-o simplă notificare de încetare, fără preaviz. Asta înseamnă, desigur, plata angajatului în perioadă de probă. Situația prezentată mai jos este însă mult mai gravă decât neplata unor zile de probă: Citește articolul
Foștilor angajați nu li se pot percepe tarife pentru eliberarea unor documente care să ateste vechimea sau situația salarială, atâta timp cât angajatorul nu a fost desființat. Legea îl obligă pe angajator să răspundă cererii fostului salariat și îi pune în vedere inclusiv un termen-limită pentru a-i oferi adeverința cu datele cerute. Dacă situația obiectivă a angajatorului presupune că oferirea unor informații foștilor angajați este una dificilă, solicitantul nu poate fi obligat să plătească „deranjul”. Citește articolul
Codul muncii statuează și oferă pe deplin expresie libertății muncii - dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, dar, spune Codul, fără suprapunerea programului de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil salariatului care își exercită acest drept. Pentru că chestiunea nesuprapunerii programelor de lucru a condus în mod eronat la solicitări exagerate din partea angajatorilor, ne-am propus ca în cel mai recent episod al podcastului despre realitățile din piața muncii să adresăm acest subiect. Citește articolul