Văd că eşti foarte pornită pe a rezolva ... Ai destule motive, printre care şi acela că nu îi erai indiferentă. Deci o fărâmă de suflet tot are! Încearcă! Cred că merită să încerci, altfel îţi vei reproşa mult timp că nu ai făcut- o. Poţi să începi cu procesul de stabilire a paternităţii. Presupun că găseşti pe net un model de cerere şi poţi face cu judecare în regim de urgenţă, ordonanţă preşedinţială, dacă spui în cerere că " eşti în nevoie" .
Nu sunt jurist, dar prin meseria mea am asistat ore în şir la multe procese, de aceea şi îndrăznesc să- mi exprim părerea. Dacă sunt inexactităţi, rog specialiştii de aici să mă corecteze.
Oricum procesele durează, deci înarmează- te cu multă răbdare, sub un an nu are cum să dureze.
Îţi doresc să- l găseşti şi să fie bine!
Se ridică foarte multe întrebări. Dacă e aşa de negăsit, poate nici nu mai există, că doar toţi suntem muritori, nu? Mă miră puţin că mama nu s- a interesat de aspectele legale ale situaţiei în primul rând pentru ea, într- o societate ( asta e şi la noi, iar la alţii chiar mult mai rău! ) în care a avea un copil din flori e un stigmat. E chiar aşa de domeniul evidenţei cine e tatăl? Tatăl ştie oare de existenţa ta? Cum s- a făcut testul acela de paternitate? În testele de paternitate se indică " tatăl probabil" dacă nu există test ADN. S-a făcut acel test? Cred că trebuie răspuns la aceste întrebări. Apoi, dacă îl găseşti într- un sfârşit, nu te aştepta la prea mult de la el, o legătură afectivă între voi e puţin probabil ( dar nu e exclus) să se mai creeze. Iar material e posibil ca el să aibă nevoie de sprijinul tău. :) Chiar merită să faci investigaţii?
Am fost in aceeasi situatie acum vreo 15 ani. Am platit ... ca popa! Am crezut ca voi fi linsata de cei de la Electrica! Dar, poate s- au mai schimbat lucrurile... Atunci OPC ul practic nu exista. Va doresc succes!
Ca parinte aflat mai demult in aceasta situatie va spun ca e mai bine sa plateasca meditatiile, indiferent ca merge sau nu la ele. Inteleg ca e vorba de bacul din anul acesta. Pana la bac adunati dovezi, cat mai multe. Cele mai bune sunt cele scrise. Dupa bac rezolvati si cu reclamatia. E bine sa fie un grup de elevi, pentru ca altfel se respinge reclamatia fara prea multa analiza si de director si de inspectorat.
Problema principala este desigur sensibilitatea adolescentina, dar e vorba si de respectarea unei legi. Pentru pastrarea confidentialitatii diagnosticului exista o codificare a bolilor. Nu suferi de astm bronsic ci de 327. Cine e curios din fire, poate cauta pe internet ce inseamna diagnosticul si deci s- a dus confidentialitatea! In certificatele medicale de ani de zile de cand e legea cu confidentialitate diagnosticului se foloseste asa ceva sau ar trebui sa se foloseasca, iar secretara trebuia sa stie. Cred ca daca stiti cum sa- i vorbiti va modifica in acest sens documentul afisat.
Trebuie insa sa rezolvati repede si nu prin telefon. Am vazut doua clase de adolescenti incaierandu- se in curtea scolii pe un subiect similar. Cu consecintele de rigoare: copii usor raniti, profesori pusi in situatie delicata, parinti veniti la scoala pentru reclamatii, consiliu profesoral ocupat cu a hotari scaderea notei la purtare, copii buni cu nota la purtare scazuta etc. Niste fapte care ii marcheaza in primul rand pe copii. Va doresc curaj si succes!
Faceţi cumva şi împăcaţi- vă cu ideea că pentru a fi - nu numai ca adult- o persoană împlinită, copilul are nevoie şi de tată. Asta e realitatea, chiar dacă nu o vreţi.
Mergeţi deocamdată împotriva naturii: ea a gândit doi părinţi, nu unul. Şi fizic şi psihic. Copilul nu- şi împarte dragostea faţă de părinţi, el îi iubeşte pe amândoi la fel. Poate fi influenţat o vreme de unul sau altul dintre ei, dar şi el gândeşte şi, mai ales, simte! Oare ce simte acum, în acest conflict, copilul dvs? V- aţi întrebat?
Gândiţi- vă la ceva ce sigur nu aţi luat în considerare: eventualitatea că la un moment dat, peste 15- 20 de ani, deci în viaţa pe care deocamdată o vedeţi în roz pentru că e super plăcut să ai un copil şi material nu o duceţi rău,
vă îmbolnăviţi grav sau copilul se îmbolnăveşte aşa, iar dvs nu sunteţi disponibilă ori nu o mai duceţi material bine. Iar toate rudele/ prietenii din jur nu sunt disponibili, că fiecare are viaţa şi copiii proprii sau din diverse alte motive. Ce se întâmplă cu copilul?
Atenuaţi conflictul cu tatăl şi gândiţi- vă la binele de acum şi de mai târziu al copilului, nu al dvs de acum.
Mi se pare bizar că la stabilirea programului de vizită nu aţi fost consultată. Trebuia să aveţi un cuvânt de spus la asta. Sau poate aţi fost chemată să vă spuneţi părerea şi nu v- aţi dus ...
Atenuarea conflictului e soluţia. Şi încercaţi să fiţi corectă, poate aşa şi tatăl copilului va fi corect în această relaţie pe care o veţi avea toată viaţa, prin copil, fie că vreţi ori nu.
Mulţumesc mult pentru răspuns. Graficianul este o doamnă şi este în concediul pentru creşterea copilului. Îi poate influenţa indemnizaţia pentru creşterea copilului acest venit suplimentar? Mulţumiri pentru răspuns la această întrebare suplimentară.
Am comandat nişte desene unui grafician şi aş vrea să fac plata corect, cu plată de impozit şcl Pe de altă parte sunt PFA şi aş vrea să deduc din impozit această plata. Nu avem contract încheiat ci numai o comandă. În baza cărui document se poate face plata în această situaţie? Mulţumiri pentru răspuns.
Aţi rezolvat raţional. Altfel pierdeaţi luni sau ani pe la judecătorie.
Să fim serioşi, în toată Franţa nu se poate întâmpla aşa ceva? Eu îi admir pe francezi, dar pentru cultură. Cu civilizaţia au mai încetinit un pic.
Cu codurile astea de bară pot apărea situaţii super hazoase. Căutam la un moment dat să cumpăr, pentru un cadou, nişte pantaloni bărbăteşti. Ştiam exact culoare, model, mărime. Am intrat într- un super magazin şi am început să cutreier raioanele de confecţii pentru bărbaţi. Am ajuns într- un raion mititel, m- am uitat vreo două minute la ce era acolo şi mi- am dat seama că nu aveau ce căutam.
Când am ieşit din raion a început să se audă ceva ca o sirenă. Am crezut că s- a declanşat o alarmă de incendiu undeva. M- am uitat în jur să întreb pe cineva, dar nu era nimeni, aşa că m- am îndreptat spre un domn ce părea a fi de la o firmă de pază, să- l întreb dacă este alarmă de incendiu şi ce trebuie făcut. Domnul mi- a zis că nu e incendiu şi m- a rugat să reintru în raionul de unde ieşisem. L- am întrebat de ce şi mi- a repetat zâmbind să fac cum zice el. Am făcut, fără să înţeleg ce se petrece. Mi- a zis apoi să ies. Am făcut şi asta.
Când am ieşit iar s- a auzit ceea ce credeam eu că e alarmă de incendiu. Paznicul m- a întrebat dacă am cumpărat ceva din acel raion. Nu cumpărasem şi nici altceva cumpărat din altă parte nu aveam. Mi- a spus că sunetul era alarmă, dar nu de incendiu şi că devreme ce la intrare nu se declanşase, înseamnă ca aveam pe mine un obiect cu cod de bare identic cu al unui articol din acel raion. Am râs amândoi şi am vrut să plec. Atunci a apărut şi o vânzătoare din raion, pusă pe ceartă şi care, spre mirarea mea totală, voia să- mi demonstreze că le- am furat ceva. A intervenit omul de la pază şi i- a spus că a verificat el şi că nu e cazul să insiste. Am râs în final toţi trei. Dar era o zi senină şi frumoasă. Mă întreb însă ce ieşea dacă unul dintre noi cel puţin era supărat în ziua aceea.
avocatnet.ro explicăm legislația
