@ liail
Pai e exact ce ziceam: SRLurile de traduceri sunt singurele de vina pt. asta, prin concurenta neloiala, prin reclama agresiva si mai ales prin preturile de dumping. Notariatele nu au nicio vina, de cele mai multe ori. Nu notarii ii trimit pe clienti la SRLuri, ci clientii _singuri_ se duc acolo din prima, fara sa mai treaca in prealabil pe la notariat. Asta fiindca la SRLuri clientii vad panouri cat casa cu \"traduceri autorizate\" si de asemenea sunt atrasi si de preturile de dumping afisate de SRLuri. Notarii publici nu au cum sa nu legalizeze traducerile aduse de SRLuri, atata timp cat art. 94 din Legea nr. 36/1995 face posibila legalizarea in baza specimenului de semnatura depus.Notarul public isi face meseria si are obligatia sa serveasca pe toata lumea, atata timp cat solicitarea clientului nu contravine legii sau bunelor moravuri, deci notarul public nu are cum sa refuze legalizarea traducerilor de la SRLuri.
@ dorians & Andreea Lisievici
Notarul public ia onorariu de legalizare pe munca lui, care fie multa, fie putina, este munca lui, nu a noastra. Daca notarul public ia atat cat ia sau ia mai putin sau nu ar lua deloc acesti bani, pe noi, pe traducatorii autorizati, oricum nu ne priveste si nici nu ne imbogatim, nici nu saracim din asta, fiindca noi oricum nu luam bani decat pe traducere, deci pe munca noastra, nu pe munca notarului. Aparent este vorba doar de o aplicare a unei stampile si semnaturi, dar asta este doar o aparenta, fiindca semnatura notarului public acopera destula raspundere; cf. OMJ 233/C/1996 si conform adeselor de la UNNPR din august si septembrie 2008, notarul public are obligatia sa verifice continutul textului si va refuza legalizarea traducerii daca este impotriva legii si / sau a bunelor moravuri. Plus ca, prin faptul ca traducerea este legalizata de notarul public, prin aceasta ea devine act de autoritate publica si are forta probanta prevazuta de lege, exact ca oricare alt act notarial; normal ca aici e vorba doar de traducerile de inscrisuri, nu si de restul traducerilor; cu alea nu avem nicio treaba, nici noi, traducatorii autorizati, nici notarii publici, fiindca ele nu constituie obiectul activitatii noastre comune. Deci prin faptul ca poarta stampila si semnatura notarului public, traducerea autorizata, dintr-un simplu text pe o foaie de hartie, devine act oficial, produce efecte juridice etc. exact ca oricare alt act notarial. Mai mult, traducerea legalizata se arhiveaza tot la notariat, deci un exemplar din ea ramane obligatoriu la arhiva notarului public. Asta iarasi este un lucru bun, care justifica pe deplin banii pe care notarul public ii ia pentru legalizare: decat sa tinem noi arhiva la noi acasa si sa ne umplem casa de hartii si sa ne batem capul si cu asta, iaca fac notarii asta si pt. noi. SI daca sunt probleme cu vreun act, adica partea sau altcineva face manarii si il falsifica sau cine stie ce se intampla, exemplarul acela de traducere de la arhiva notarului public este cel care ne apara pielea noua, traducatorilor autorizati; la confruntare, se poate vedea exact cum s-a efectuat traducerea si se poate dovedi manaria partii si nevinovatia traducatorului autorizat. Deci legalizarea este avantajoasa in primul rand pentru noi, traducatorii autorizati, pentru linistea noastra, iar acest serviciu pentru noi este absolut gratis: chiar daca notarul public incaseaza un onorariu pt. legalizare, acest onorariu pana la urma este platit de parte, nu de traducatorul autorizat. Deci din partea mea, creasca onorariile notarilor cat or creste, ca partea plateste, nu eu din buzunarul meu; repet, eu nu ma imbogatesc si nu saracesc din asta; legalizarea este ceva ce financiar nu ma afecteaza deloc, iar nefinanciar, legalizarea este ceva ce imi face numai bine si im apara pielea impotriva posibilelor falsuri comise de parte sau de alte persoane.
Eu nici nu accept sa efectuez tradueri de inscrisuri fara legalizare la notariat. Art. 94 din Legea nr. 36/1995 prevede ca daca nu este efectuata de notarul public, ci de un traducator autorizat conform legii, notarul public va legaliza semnatura traducatorului; niciunde in lege nu scrie ca asta e optional, deci inseamna ca legalizarea este obligatorie, fiindca daca nu ar fi asa, atunci nimeni nu ar mai legaliza traducerile; si deja tot se intampla chestii din astea, tot din cauza SRLurilor, care trec peste notariate si incalca legea, si de multe ori trec si peste noi, traducatorii autorizati, efectuand ele insele traduceri de inscrisuri pe care le semneaza o semnatura indescifrabila, fara o mentiune in clar din care sa reiasa calitatea de traducator autorizat a persoanei care semneaza, si stampila rotunda de SRL, prostind partea mai putin instruita ca asemenea traducere este cu aceeasi valoare ca si una efectuata pe bune de traducator autorizat si semnata si stampilata de acesta si legalizata de un notar public. Nici inainte, pe vremea notariatelor de stat, unde se faceau aceste traduceri de inscrisuri, nu se pomenea traducere fara legalizare; nicio traducere nu iesea nelegalizata pe poarta notariatului de stat. Ca legalizarea este obligatorie o dovedeste si apostilarea: daca duci la apostilat o traducere nelegalizata, doar cu semnatura si stampila traducatorului autorizat si in cel mai bun caz cu formula de certificare a exactitatii traducerii, sau mai rau, o traducere de aia penala, cu semnatura indescifrabila si stampila de SRL, categoric la Tribunal nu se va efectua apostilarea la asa ceva. Deci...
Problema nu se pune ca legalizarea costa cat traducerea; de fapt, in prezent este chair mai rau decat atat: de foarte multe ori, legalizarea costa mult mai mult decat traducerea, mai ales cand traducerea este executata de dumperi: la 8 lei un cazier, normal ca legalizarea lui costa minim 17,85 ron, desi mai nou prin oras majoritatea BNPurilor iau 23,80 ron pe legalizare. Repet, problema nu este ca legalizarea ar fi scumpa; nici vorba de asa ceva: legalizarea are pretul ei firesc; nefriresc si aberant de mic a ajuns pretul la traduceri, si de asta numai SRLurile dumpere sunt de vina: notariatele nu au nicio vina pt. asta. Dimpotriva, UNNPR a facut totul ca sa nu se intample asta si mereu a stabilit onorarii minimale corecte la traduceri, care intotdeauna au fost mai mari decat cele pt. legalizare. Dar SRLurile pun preturi mult mai mici pe pagina decat cele din Anexa 4 si de aici s-a ajuns la aberatia ca legalizarea ajunge sa fie mai scumpa decat traducerea. Sau mai bine zis invers: traducerea ajunge sa tot scada la pret si sa fei din ce in ce mai ieftina in raport cu legalizarea, care nu e scumpa, ci este ok, are un pret foarte corect; la 6 euro cat vine, nu poate zice nimeni ca legalizarea este scumpa; in Germania de pilda, niciun serviciu notarial nu costa sub 10 euro, ca nu-i voie, asa zice Kostenordnung dupa care taxeaza ei, iar o legalizare de semnatura este de regula 11,90 euro, fiindca ii baga si TVA.
Cat despre CATuri, ca sa faci traduceri de inscrisuri nu ai nevoie de Trados, Wordfast, OmegaT, StarTransit, DejaVu si alte instrumente CAT, ba mai mult decat atat, in multe cazuri folosirea acestora este imposibila; CATurile se preteaza la traduceri dupa text-sursa in format electronic, in timp ce actele vin pe hartie si nici nu ar trebui sa vina altfel, fiindca este ilegal ca traducatorul autorizat sa traduca dupa altceva decat dupa inscrisul original, care, cf. OMJ 233/C/1996, poate fi fie in forma autentica, fie in cope legalizata, fie cu semnatura legalizata, cu data certa, sub semnatura privata. Deci faxuri, scanuri etc., nu este legal sa se traduca dupa ele, cu atat mai mult cu cat li se pot aduce cu usurinta modificari; de aemenea, acelasi OMJ 233/C/1996 zice ca traducatorul autorizat are obligatia sa refuze efectuarea traducerii dupa un text cu stersaturi, corecturi , ilizibil etc., iar pe scan, pe xerox, pe xerox facut dupa fax ilizibil etc., asemenea falsuri pot fi foarte usor mascate, puse pe seama aparatului etc. Deci in cazul traducerilor de inscrisuri, la tradus vin acte originale, pe hartie. Unele originale sunt scanabile si exportabile in Word, deci implicit se pot traduce si cu CATul, dar sunt destule acte care nu se preteaza la asa ceva: ex. acte care au si completari masive cu scris de mana, acte vechi batute la masina de scris de abia vezi pe ele, deci exclus sa le poti scana si exporta in word, acte foarte uzate, la fel etc. Sunt curios cum poti folosi CATul la un act medical pe care abia il deslusesti din cauza proverbialului scris de doctor.
Cat despre taxare, ar trebui sa existe o pagina standard stabilita oficial; in prezent, singura pagina standard stabilita oficial este cea pentru traducerile de inscrisuri efectuate la solicitarea instantelor, care, cf. OMJ 1341/2005, se taxeaza la 14,5 RON si este pagina A4 dactilografiata la 2 randuri. Asa a ramas de pe vremea cand se batea la masina de scris, ceea ce acuma nu mai face nimeni; instantele toate au deja calculatoare si bat normal, la 1 rand, de regula cu TImes New Roman de 12, sau uneori am mai vazut si de 13. Deci normal pagina la 1 rand ar fi 14,5 X 2 = 29 RON. Anexa 4 la OMJ 943/C/2005 cu onorariile minimale pt. traducerile de inscrisuri stabilite de UNNPR si aprobate de MJ nu face nicio alta precizare referitoare la pagina de traducere in afara de faptul ca este A4. Dar cum mai toate notariatele folosesc pt. redactare acte intocmite de ele Times New Roman de 12 la 1 rand, este absolut firesc ca si traducerea unor asemenea acte sa fie efectuata tot cu Times New Roman de 12 la 1 rand. Eu asa si procedez.
Chestia cu pagina in functie de nr. de caractere sau taxarea la cuvant sau la rand (la rand nici nu se obisnuieste decat in tarile de limba germana, din cate stiu eu), asta este o gaselnita a SRLurilor de traduceri si care s-a aplicat si este normal sa se aplice la orice alte traduceri, dar nu si la acte. La acte treaba e clara: ai doar text, deci pagina e pagina plina numai cu text; la manuale tehnice sau alte tipuri de documente care nu sunt inscrisuri, la alea ai tot felul de alte chestii: poze, desene, schaeme, schite, tabele, grafice, diagrame etc. etc., care de multe ori se copie asa cum sunt din textul-sursa si _daca_ ai 2-3 randuri de tradus pe o pagina intraga care in rest are diverse alte chestii care nu sunt text. SI atunci s-a dezvoltat acest mod de taxare la cuvant / rand / pagina la un anumit nr. de caractere cu sau fara spatii. Este discutabil daca este cazul ca un asemenea mod de taxare sa se aplice si la traducerile de inscrisuri, dar deocamdata nu exista nicio reglementare oficiala in acest sens.
Cat despre efectuarea diverselor tipuri de traduceri, pt. traduceri in domeniul tehnic sau pt. subtitrari filme / DVDuri, interpretariat de conferinta etc. nu ai nevoie de autorizatie de la MJ; in baza autorizatiei de la MJ se fac numai traducerile de inscrisuri si interpretariatul la solicitarea autoritatilor si institutiilor care apar mentionate si pe autorizatiile noastre: MJ, CSM, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, instantele, organele de urmarire penala, cabinetele de avocat, BNPurile, BEJurile. Deci noi, traducatorii si interpretii autorizati, nici nu ar trebui sa prestam decat la chemarea acestora, la tarifele acestora (OMJ 1341/2005, respectiv Anexa 4 la OMJ 943/C/2005) si nicidecum sa avem treaba si cu SRLurile exploatatoare, care nici nu sunt mentionate pe autorizatiile noastre si care se tiganesc cu noi, PFAurile autorizate, sa le lasam la pret si ne forteaza mana prin inselaciune si santaj sa facem acest lucru, astfel incat la SRLul particular ajungi sa fii platit mai prost decat la stat; asemenea paradox precis ca numai la noi in Romania exista: in toate tarile UE particularii platesc mai bine ca statul, numai la noi e invers. De asta ar fi bine ca in afara de traducerile si interpretariatul pentru CSM, MJ, Inalta Curte de Casatie, instante, politie etc. sa se faca toate prin notariate, ca pe vremea notariatelor de stat, iar partea sa fie obligata prin lege sa prezinte inscrisul de tradus numai si numai la notariat, deci niciunde altundeva, nici macar direct la traducatorul autorizat; traducatorul autorizat ar lucra astfel la solicitarea notariatului si ar fi platit de catre notariat, nu de catre clientul final; clientul final ar fi al notariatuui, nu al traducatorului autorizat, iar notariatul l-ar taxa la preturi mai mari sau cel mult egale cu cele din Anexa 4 si nu ar mai exista dumping. Din pretul ala mare pe pagina pe care il incaseaza notariatul de la parte, ar primi si traducatorul autorizat o parte, daca este extern, deci PFA, sau ar primi salariu, daca este intern, angajatul notariatului.
Deci traducatorul autorizat ar fi astfel mult mai bine platit decat de catre SRLurile dumpere, care nu numai ca iau pt. traducerile autorizate mult mai putin decat notariatele, dar si mult mai putin decat tradcuatorii autorizati PFA cu vechime in munca; pai in momentul in care un astfel de SRL vrea sa colaboreze cu tine, PFA, si tu esti finutz si ii iei doar 25 ron pe pagina A4 cu Times New Roman de 12 la 1 rand, deci un pret mult mai mic pe pagina decat iei normal la alti clienti, ca na, faci reducere, deoarece castigi la cantitate, renunti si la taxa de urgenta, renunti si la taxa pe exemplare in plus cf. Anexei 4. Iar SRLul iti zice ca tot nu-i bine, ca si asa e prea mult. SRLurile sunt de 2 feluri: dumperii si jmekerii; dumperii motiveaza ca e prea mult cat ceri tu, fiindca ei iau mult ma putin de la clientul final, si asta asa si este: in momentul in care SRLul ia 8-10 ron pe pagina, fie si la 1500 de caractere fara spatii, deci cu indulgenta daca pune dublu, sa zicem maxim 20 ron ar veni pe pagina cu Times New Roman de 12 la 1 rand, de la clientul final, pai e logic ca nu vrea sa-ti dea tie 25; iar jmekerii, chiar daca iau preturi mai mari pe pagina, ca astia stiu sa invarta pe degete clientii, traducatorului tot nu vor sa-i dea cat trebuie pe pagina, fiindca se iau dupa dumperi. Asa se face ca de la dumperi traducatorul autorizat ia 5-7 ron pe pagina, iar la cei penali rau, chair 2-3 lei pe pagina, iar de la jmekeri cam 10-15 ron pe pagina. Mai mult nu, nu am auzit pe nimeni sa dea, nici vorba de 30 ron pe pagina. Sau ma rog, or mai fi exceptii, dar sunt exceptii, nu sunt regula, iar exceptiile astea sunt rarissime. Chiar eu colaborez in prezent cu un SRL din oras la 18 ron pagina de 2000 de caractere cu spatii, care sa zicem ca e cam tot pe acolo cat 25 cu Times New Roman de 12 la 1 rand; dar la pretul asta le dau produsul finit, deci eu fac si traducerea, si revizia, si corectura, si printarea, si deplasarea la notariat in vederea legalizarii, si deplasarea de la notariat la biroul de traduceri, unde le dau traducerea mura-n gura, pe care ei exact cum o iau de la mine o dau mai departe la client. Deci fara manarii de genul lucru la distanta, prin corespondenta pe mail si cu legalizare facuta de SRL cu semnaturi in alb luate de la traducatorul autorizat. La notariat cu traducerile mele la legalizat merg numai si numai eu, personal, ca sa stiu sigur ca se legalizeaza exact asa cum am tradus eu, fara falsuri, decapsari de act si inlocuite de pagini cum am tot auzit, fara modificari pe textul traducerii trimise pe mail facute de SRL la primirea mailului si fara ca traducatorul autorizat sa stie macar, necum sa isi dea acordul. Si multe altele. La SRLuri se fac o gramada de manarii, iar mutarea traducerilor de inscrisuri inapoi la notariate exclusiv ar rezolva total si definitiv aceste probleme: in sfarsit s-ar lucra numai legal si la preturi corecte si toata lumea ar fi multumita: noi, traducatorii autorizati, am munci pt. notariat, notariatul ar lua bani multi pe efectuarea traducerii si i-ar imparti frateste cu noi, plus notariatul ar lua si onorariu de legalizare si ar fi superfain pentru toate partile implicate. Dar pt ca asta sa se intample, trebuie interzisa exercitarea profesiei noastre prin si de catre SRLuri; treaba cu notariatele poate functiona ca pe roate numai daca eliminam concurenta neoiala facuta notariatelor.
De fapt, este musai sa se faca legea noua a traducatorului autorizat, care sa reglementeze clar care este forma de exercitare a profesiei. Asta este doar una din gravele lacune ale actualei legi: Legea 178/1997 cu modificarile si prevederile ulterioare omite sa precizeze care sunt formele legale de exercitare a profesiei. Nu acelasi lucru se intampla si in cazul altor profesii reglementate: Legea nr. 36/1995 prevede clar ca notarii publici isi desfasoara activitatea prin birouri, deci BNPuri, in care se afla unul sau mai multi notari publici asociati, cu personalul auxiliar corespunzator; la fel si Legea nr. 188/2000 spune clar care este forma de exercitare a profesiei executorilor judecatoresti: BEJul, care e fie al unui executor judecatoresc individual, fie al unor executori judecatoresti asociati. La fel si Legea nr. 51/1995 cu modificarile si completarile ulterioare prevede clar care sunt formele de exercitare a profesiei de avocat: cabinetul individual, cabinetele de avocati asociati, societatea civila profesionala de avocati si societatea civila profesionala cu raspundere limitata. Ce trebuie retinut: numai notarul public poate infiinta un BNP, nunmai executorul judecatoresc poate infiinta un BEJ, numai avocatul poate infiinta una din formele de exercitare a profesie de mai sus; la fel si al alte profesii reglementate nonjuridice: numai medicii pot infiinta cabinete medicale, numai psihologii pot infiinta cabinete de psihologi, numai farmacisii pot deschide farmacii etc. La noi la profesia noastra in schimb, e sat fara caini: practic acuma, cu legislatia actuala, oricine se poate apuca sa isi deschida birou de traduceri _autorizate_, atentie: fara sa fie traducator autorizat!!! Asta musai sa se schimbe! Cat despre formele asociative de exercitare a unor profesii reglementate, ele nu sunt SRLuri normale, constituite in baza Legii 31/1990, deci nu sunt comercianti; ele sunt constituite strict in baza legii speciale care reglementeaza profesia respectiva si, cel mai important, se supun corpului profesional care reglementeaza profesia respectiva. Deci societatile civile profesionale de avocati nu sunt SRLuri comercianti liberi, nu isi pun preturi cum vor ele si nu fac dumping, ci respecta si au obligatia sa respecte onorariile minimale stabilite de UNBR.
Deci ideal este ca si traducatorii autorizati sa poata sa profeseze _numai_ ei insisi, fie individual, fie intr-o forma asociativa, dar infiintata in baza noii legi a traducatorului autorizat si care sa respecte onorariile minimale pe care le va stabili corpul profesional si care precis vor fi acelasi ca si cele stabilite de UNNPR, ca asa este corect si colegial, sa nu practice nimeni onoraii mai mici decat notarii publici, fiindca asta ar fi dumping si concurenta neloiala fata de ei.
Dar cum ziceam, este discutabil cat de necesare ar fi niste birouri proprii ale traducatorilor si interpretilor autorizati: pt. interpretartiat, prestatia este la insitutia care o solicita: instanta, politia, notariatul etc., nu la sediul traducatorului autorizat; iar pt. traduceri de asemenea nu este nevoie de un birou, traducatorul autorizat putand foarte bine sa lucreze si acasa, cum de altfel si in prezent fac mai toti, fara a plati chirie pe un sediu. Pentru colectarea si predarea actelor si a traducerilor acestora se pot folosi foarte bine sediile BNPurilor, care oricum sunt punctul terminus unde ajunge traducerea de isncrisuri, deoarece aceasta oricum se legalizeaza, iar pentru aceasta este obligatoriu dusa la BNP, nu vine notarul la traducatorul autorizat; de asta zic eu: atunci nu vad de ce sa nu se faca si colectarea si predarea actelor si traducerilor tot la notariat, iar notariatul sa ia cat pofteste pt. asta de la clientul final, de fapt sa ia intreg pretul traducerii, adica sa fie notariatul cel care sa il incaseze, si apoi sa-i dea traducatorului autorizat partea lui, care si ea ar fi foarte mare. Asa, toata lumea ar fi foarte multumita, plus ca s-ar lucra in sfarsit legal, s-ar elimina o gramada de infractiuni: concurenta neloiala, dumpingul, evaziunea fiscala, santajul traducatorilor autorizati, aservirea traducatoruolui autorizat fata de comert, cand el ar trebui sa fie neutru si impartial, exact ca notarul public. Notarii publici ar avea grija de ei sa le mearga bine si implicit si de noi, traducatorii autorizati; ca de obicei, ei ar fi cei care ne-ar apara si noua drepturile si interesele si ar face-o cumsecade, mai bine decat suntem noi insine in stare sa o facem.
avocatnet.ro explicăm legislația
Ovidiu Martin Jurj, Traducator autorizat
CorinaRad 
cedeprobleme 
Ovidiu Martin Jurj