Organizația Internațională a Muncii (OIM) trage un semnal de alarmă în privința importanței ce trebuie acordată sănătății ochilor, concluzionând că angajatorii nu fac suficient pentru a preveni deficiențele de vedere sau acutizarea acestora în mediul de lucru. Obligația angajatorilor de a deconta costul ochelarilor a fost printre temele de interes la începutul acestui an, în urma unei decizii care a readus în atenție că angajatorii trebuie să se preocupe și de sănătatea ochilor celor care petrec mult timp în fața ecranelor. Citește articolul
Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese, nu? Într-o relatare recent descoperită, un angajat povestește că a fost informat pe e-mail de către angajator că la fiecare pauză de țigară (care presupune ieșirea obligatorie din incintă) trebuie să se deponteze pe perioada pauzei, iar că perioadele petrecute la țigară vor reprezenta, practic, echivalentul pauzei de masă - asta, pentru corectitudine față de cei nefumători. Deși Codul muncii menționează „alte pauze” și stabilește când e obligatorie pauza de masă, dar că ea nu se include în timpul de muncă decât dacă angajatorul stabilește asta, pauza de țigară este, în mod cert, o chestiune pe care fiecare o poate reglementa intern după cum consideră - dar cu necesara egalizare a tratamentului față de cei nefumători. Citește articolul
„Quiet-cutting” este un trend în creștere printre marile companii, în care se preferă desființarea posturilor și mutarea angajaților pe altele disponibile, de pe azi pe mâine, în locul concedierilor în masă, ce presupun, în primul rând, costuri mai mari. Acest fenomen e avantajos pentru companii, dar nu neapărat și pentru angajați, care, deși nu rămân fără loc de muncă peste noapte, sunt mutați constant în schema de personal, li se oferă poziții cu salarii mai mici, atribuții nedorite sau copleșitoare și sunt presați indirect să plece. Cum putem să ne uităm la acest fenomen din perspectiva legislației noastre, în materialul de azi: Citește articolul
Angajatorii care nu au prevăzut nimic referitor la prestarea activității și de la sediu în contractele de telemuncă au dificultăți în a-i aduce pe telesalariați la birou, fie și pentru o zi pe lună. Orice renegociere a termenilor și transformarea telemuncii exclusiv de acasă în telemuncă în regim hibrid presupune acordul părților. Pe de altă parte, deși legea nu-i obligă să prevadă locurile din care se prestează activitatea de telemuncă, părțile pot conveni să prevadă acele locuri, iar angajatorul are un interes important aici. Citește articolul
Nevoia acută de forță de muncă, în special în perioadele de vârf de activitate, îi împinge pe antreprenori să recurgă la soluții nelegale prin care le forțează mâna angajaților, neștiutori ai drepturilor garantate de lege, să rămână să lucreze o perioadă de timp. De exemplu, prin semnarea unui document de acoperire a prejudiciului cauzat de demisie. Angajații nu pot fi forțați să lucreze dacă nu vor și au doar obligația de a respecta preavizul, care e valabil, oricum, doar dacă angajatorul a plătit salariul, orele suplimentare și și-a îndeplinit celelalte drepturi asumate prin contract. Citește articolul
Cu ocazia unui studiu recent publicat în materia efectelor inteligenței artificiale generative (IAG) asupra pieței muncii, Organizația Internațională a Muncii (OIM) face apel la politicienii din întreaga lume să înceapă să se gândească mai repede asupra abordării schimbărilor tehnologice în curs. Deși în domeniul muncii IAG nu este, intrinsec, „nici bună, nici rea”, impactul socioeconomic al utilizării sale va depinde în mare măsură de modul în care este gestionată folosirea sa (inclusiv la nivel de reglementare), OIM arătând că, fără politicile adecvate, unde vocea lucrătorilor afectați de ajustările din piața muncii trebuie obligatoriu ascultată, există un risc ca doar câteva dintre țările bine poziționate economic și participanți din piață să poată valorifica beneficiile tranziției către noua piață a muncii, în timp ce costurile pentru lucrătorii afectați ar putea fi brutale. OIM subliniază că nu munca fizică e cea mai expusă pe termen scurt, ci munca de birou, dar că nu trebuie să generalizăm în aprecierea gradului de înlocuire a diverselor atribuții, întrucât IAG are potențialul să ducă și la creșterea locurilor de muncă. Citește articolul
Datele indică o creștere a nivelului de stres profesional după pandemie, iar profesioniștii din resurse umane le recomandă angajatorilor să se aplece, în următoarea perioadă, tot mai mult asupra sănătății mintale la locul de muncă. Deși preocuparea globală pentru gestionarea stresului la locul de muncă este în creștere, progresul la nivel național în gestionarea stresului profesional este insuficientă. Citește articolul
Deși încurajată și pe deplin utilă în tot mai multe sectoare de activitate, inteligența artificială generativă (IAG) poate aduce, odată cu folosirea sa necorespunzătoare, diverse riscuri în companii. Ca atare, recomandarea de a avea o politică internă, în permanență adaptată la nou, unde angajaților li se spune clar ce au voie și ce nu au voie să folosească la job este tot mai des discutată. De pildă, angajaților ar trebui să li se explice că IAG poate avea limitări care să defavorizeze compania, angajații, dar și persoane terțe, că informațiile oferite trebuie revizuite întotdeauna, că anumite date din companie nu ar trebui „să hrănească” sistemul și să ajungă, astfel, la alții, dar și că e posibil să existe probleme legate de proprietatea intelectuală a altcuiva sau a companiei înseși. Citește articolul
Asigurarea unei existențe conforme cu demnitatea umană are, pentru cei mai mulți, o legătură directă cu prestarea unei activități în schimbul unei remunerații care, la nivel internațional, se numește salariu; dar ce trebuie să faci pentru a-l obține și până unde se întinde dreptul angajatorului acestuia de a dispune de un salariat? Oricât de mult ne-am hazarda să credem că în cadrul marilor companii condițiile de muncă sunt mai bune, beneficiile mai mari sau oportunitățile de dezvoltare mai frecvente, de multe ori, realitatea pare diferită. Am analizat azi, pe larg, realitatea povestită a unei angajate dintr-o multinațională: de la sumele de bani restante, bonusurile intangibile și până la condițiile dificile de obținere a concediului de odihnă într-un context marcat de lipsa acută de personal. Citește articolul
Scopul concilierii este, potrivit Codului muncii, soluționarea conflictelor de muncă pe cale amiabilă, însă, în realitate, se poate chiar evita apariția în sine a conflictelor, dacă părțile cunosc și înțeleg, corect și complet, drepturile pe care le au, obligațiile pe care și le-au asumat și sunt ajutate să acționeze responsabil și cu bună-credință. Concilierea a fost reglementată în Codul muncii în vara lui 2020, dar exceptând perioada imediat următoare adoptării sale, nu s-a mai vorbit foarte mult despre ea. Trei ani mai târziu, atractivitatea mecanismului depinde în același factor esențial, acela al bunei-credințe a părților, însă și de aspectul „costuri”. Citește articolul