Piticot, Zeus si Cenusareasa stateau la coada la Mall

27 Iunie 2009

Timp de citire: 2 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Intotdeauna mi-au placut basmele. Incepeau cu "a fost odata ca niciodata". Si sintagma asta reusea sa ma transpuna cumva intr-un alt timp si loc, unde soarecii stiau limbi straine iar fortele raului aveau nume si prenume.

Dupa ce crescusem, cand nu-mi mai era ingaduit sa le citesc, am gasit solutia perfecta: scriam povesti pentru copii. Apoi am aflat ca multe dintre povestile mele erau mai degraba pentru oameni mari. A mai trecut ceva vreme, si am aflat ca traiesc intr-o poveste adevarata: Romania.

Nu, n-o sa vorbesc despre land of chioce. Dincolo de orice, un program care promoveaza Romania e de laudat. Ca nu o avem la inima pe d-na ministru, ca ni se pare ca aburii programului au menirea sa mute niste bani dintr-o parte in alta, ca... Stiu si sunt de acord. Si totusi, cred ca Romania are nevoie de o imagine unitara, ca tara care ofera ceva.

Eu m-am gandit ca in loc sa ne poleim imaginea, sa facem bine sa infruntam realitatea. Romania chiar e tara de poveste. O poveste adevarata. Nu, nu glumesc. Iata de ce.

Nu toate povestile trebuie sa fie cu final fericit. Nu trebuie nici macar sa aiba un decor mirific. Romania, spre exemplu, e un decor perfect. E o tara locuita. Facem abstractie acum de natiile care vietuiesc aici. Are reguli neintelese. Are capitani de plai si pitzi... zane ratacitoare. Are musculosi imbarcati in masini ale caror mugete ne infioara noptile, are pinguini care ne asteapta la toate cocktail-urile publice pe post de vip-uri autohtone. Are animale vorbitoare. Multe chiar. :)

E adevarat, soarecii nu stiu limbi straine la noi. Dar compensam cu politicienii care vorbesc soriceasca pe post de engleza.

Fortele raului si cele ale binelui se infrunta zilnic in parlament si la televizor. Ca sa nu ne plictisim, schimba regulat rolurile, pentru ca ochiul privitorului sa nu se rutineze.

Avem un buzdugan. Si un Zeus. Avem un piticot si o cenusareasa independenta. Avem un Pacala si multi Tandala. Si, mai presus de orice, avem noroc in viata. Ca ne-am nascut aici si ca ne putem bucura ca traim intr-o poveste adevarata.

Decoru-i perfect. Hai sa impachetam si sa vindem povestea asta cuiva care stie ce sa faca cu ea. Idei?

EDITORIAL

Piticot, Zeus si Cenusareasa stateau la coada la Mall

Alin Popescu ,

Comentarii articol (7)