Articol scris de Doru Bostina, Managing Partner

Primul motiv de optimism izvoraste, paradoxal, din necunoastere… in acest moment nimeni, dar absolut nimeni, nu stie cu un orarecare grad de precizie cat de mare este piata avocaturii din Romania, cat de mare este cererea pentru servicii avocatiale de business, cat de mari/suficiente/insuficiente sunt resursele pe care le are la dispozitie profesiunea noastra si care este mecanismul prin care se echilibreaza cererea si oferta. In momentul in care am decis sa ne extindem in provincie nu stiam la ce sa ne asteptam si ce o sa gasim.

Deschiderea fiecarui birou teritorial a fost o adevarata expeditie de explorare in care am descoperit un mediu de afaceri extrem de dinamic, plin de oportunitati, cu zeci de companii pentru care serviciile juridice specializate reprezentau o noutate, cu investitori straini pierduti in hatisul birocratic si legislativ romanesc etc. Fiecare zona are propria dinamica, propriul set de oportunitati si de provocari, propriile mini-cicluri economice pe care trebuie sa le simti si sa le intelegi.

Al doilea motiv de optimism izvoraste din recentele zvonuri privind posibilitatea ca un mare jucator mondial sa vrea sa-si stabileasca un “cap de pod” in Romania, cautand un managing partner care, conform unui site de specialitate, s-a dovedit pana acum capabil sa genereze venituri de 2 milioane de euro anual. Ma indoiesc sincer ca anuntul de recrutare ar fi o simpla incercare a agentiilor de specialitate de a face rost de niste CV-uri si/sau de a afla care sunt sumele pentru care unii avocati de calibru ar fi dispusi sa-si asume responsabilitati manageriale si/sau sa elaboreze o grila a veniturilor pentru o piata in care agentiile de recrutare nu au avut prea mult succes.

Cred cu sinceritate ca piata avocaturii din Romania poate sustine inca un “new entry” international (din lumea avocaturi anglo-saxone?) care, dupa o cercetare de piata serioasa, a considerat fezabil sa obtina venituri de cel putin 2 milioane de euro anual de pe piata romaneasca, si aceasta in conditiile in care in acest moment nu cred ca sunt 50 asemenea case de avocatura din Romania care sa poata acest lucru… Inseamna ca sunt altii care vad ceea ce noua nu ne sare in ochi, dar, semnalul este totusi pozitiv…

In fine, al treilea motiv de optimism este dat de expertiza pe care avocatura romaneasca de business a acumulat-o in acesti patru ani de criza. Acum stim - pe propria piele! - ce avem de facut si la bine, si la rau, ceea ce, raspunzand la intrebarea din titlu, s-ar traduce prin “piata avocaturii din Romania este atat de mica sau atat de mare, cat suntem noi in stare sa o facem”.

Blogul Bostina & Asociatii poate fi citit aici.