Paradisul ar putea fi o biblioteca?

Jorge Luis Borges (n. 24 august 1899 la Buenos Aires - d. 14 iunie 1986 la Geneva, Elvetia), cu numele sau real Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo, a fost unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea.

Romancier, poet, eseist argentinian, a ramas faimos pentru povestirile sale fantastice, in care a unit cu idei filozofice si metafizice cu temele clasice ale fantasticului.

AvocatNet.ro a mai scris si cu alte ocazii despre Jorge Luis Bores si ideile sale potrivit carora lucrurile simple sunt importante si trebuie pretuita clipa prezenta.

Astazi, cand se implinesc 115 ani de la nasterea scriitorului, va propun un altfel de text, mai exact cateva fragmente din volumul "Cartile si noaptea", care povesteste despre relatia pe care autorul a mentinut-o cu cartile in urma orbirii.

Eu mi-am imaginat intotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane considera ca ar fi o gradina, altii si-l pot inchipui ca un palat, eu l-am imaginat intotdeauna ca o biblioteca si aici ma aflam eu. Eram, intr-un fel, centrul celor noua sute de mii de carti in numeroase limbi si in acelasi timp mi-am dat seama ca abia puteam sa descifrez copertile si structura cartilor. Atunci am scris o poezie intitulata «Poemul darurilor» despre aceasta ironie a Domnului care mi-a dat cartile si orbirea - [Repros ori lacrimi nimeni sa nu poata/A socoti divina-i maiestrie,/Cand El, cu o superba ironie,/Mi-a dat si carti si noapte deodata]

Viata trebuie traita la maximum, pentru ca dupa aceea sa ne putem cai.

... a iubi ceva inseamna a simti ca acel lucru ne lipseste.

Destinul nostru ... nu este ingrozitor pentru ca e ireal; el e ingrozitor pentru ca e ireversibil; pentru ca e de fier. Timpul e substanta din care sunt facut. Timpul e ca un fluviu care ma duce cu el, dar eu sunt timpul; e un tigru care ma sfasie, dar eu sunt tigrul; e un foc care ma consuma, dar eu sunt focul.