A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea!

Deseori ne punem întrebarea când se scrie „fi” cu un singur „i” și când se scrie cu doi de „i”. Sunt numai două situații în care „fi” se scrie cu doi „i”:

• la modul imperativ, la forma afirmativă: Fii blând! Fii cuminte!
• la modul conjunctiv, timpul prezent, la persoana a doua singular, atât la forma afirmativă, cât și la cea negativă: (Tu) Să fii curajos! (Tu) Să nu fii timid!

La toate celelalte moduri și timpuri, indiferent de persoană, „fi” se scrie cu un singur „i”: „Ar fi trebuit să pleci mai devreme!”, „Nu fi trist!”.

Confuzia se face de cele mai multe ori în formulări precum: „Nu fii rău!” Corect este „Nu fi rău!”, datorită faptului că modul imperativ se formează de la infinitivul verbului. În cazul nostru, „a fi”, cu un singur „i”.

Mai există, de asemenea, un caz aparte și anume la timpul viitor, popular, folosit cu modul conjunctiv. Important este că această formă se folosește în limba vorbită, nu în cea literară: „O să fii atent!” și „Nu o să fii atent!”.

O altă greșeală pe care o auzim și-o uzităm des este forma abreviată și modificată a lui „este” sau „e”, la forma plural.

Auzim de cele mai multe ori întrebarea: „Ce-s cu prostiile acestea!”. În cazul acesta, folosirea verbului -i nu are legătură cu faptul că prostiile sunt mai multe, ci cu faptul că este vorba despre o formă impersonală a verbului „a fi”. Corect este „Ce-i cu prostiile acestea!”.

Același regim este valabil și pentru formularea „Ce sunt cu prostiile acestea!”. Corect: „Ce este cu prostiile acestea!”