De ce ar trebui să-ți pese (mai mult) de datele tale personale și de cine și cum le prelucrează

N-avem deja destule probleme pe cap, mai trebuie să ne mai punem încă una? Dar tocmai asta e ideea, că pentru noi, oamenii de rând, caracterizați printr-o sumă de date personale pe care alții au ajuns să le folosească în fel și chip, în scopuri de profit și nu numai, proprietatea și responsabilitatea datelor noastre personale nu trebuie văzută ca o problemă.

Așa cum ținem strâns de buletin, așa trebuie să ținem strâns și de adresa de e-mail, de pildă. Dar și de ideea de a ști numai noi și poate încă vreo doi, trei oameni, plus cei care au trecut pe lângă noi fără să ne cunoască, că am făcut o plimbare pe înserat pe Calea Victoriei și ne-am oprit la o înghețată. De ce ar trebui să știe și Google despre asta? Sau toți cei care ne urmăresc activitatea pe Facebook?

Tehnologia ne-a împins atât de repede de la spate că nu ni s-a oferit răgazul să ne aplecăm puțin asupra unor aspecte importante ce țin de viața noastră personală. Spuneam, într-un alt material, că datele cu caracter personal înseamnă orice informații ce privesc o persoană fizică și că, deși nu toate sunt la momentul T caracterizabile ca date personale, toate sunt foarte importante.

În virtutea acestui regulament european, GDPR-ul, pe care cei ce prelucrează date personale trebuie să-l respecte (unii în mai multe privințe chiar) de la 25 mai 2018, ca persoane ale căror date personale sunt prelucrate putem cere numeroase lucruri de la acești operatori -- pe multe dintre ele le puteam cere și până acum, dar acest regulament european e o sperietoare mai mare decât lăsa impresia că este legea noastră până acum.

Dar degeaba știm că avem dreptul X și dreptul Y, dacă nu înțelegem cel mai important lucru: de ce ar trebui să ne pese de datele noastre personale și de cine și cum le prelucrează. De pildă, eu consider că sunt anumite informații care mă definesc și la care nu vreau să renunț și să le dau altora, de la caz la caz, fiindcă scopul în care mi le cer nu este nici în interesul meu, nici nu mă privește măcar.

Am refuzat dintotdeauna să dau codul numeric personal și seria și numărul de buletin tuturor firmelor, transportatorilor care livrează bunuri și altor entități care nu veneau cu un motiv legal (o prevedere dintr-un act normativ) pentru care îmi cereau acele informații. Am refuzat, de asemenea, să-mi dau numărul de telefon sau să-l postez pe toate gardurile. Și nu am înțeles niciodată de ce unii renunță atât de ușor la confidențialitatea numărului lor de telefon. Tu de ce ai face asta?

Notă: Operatorul de date personale este o persoană fizică/juridică, autoritate publică, agenție sau alt organism care stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal. Așadar, un operator de date este fie un privat, fie o entitate publică.

Să pierzi controlul asupra lucrurilor care te privesc

L-am întrebat pe Alin Popescu, CEO avocatnet.ro și co-fondator la Academia DPO, care vorbește deja de vreme bună despre toată tevatura aceasta cu GDPR-ul și prelucrarea datelor personale, despre motivele pentru care crede el că ar trebui să ne pese de datele noastre. Iată răspunsul său:

"Ne gândim de multe ori la faptul că datele personale sunt ceva abstract și că toată discuția asta e, mai degrabă, una teoretică. Realitatea e mai complicată însă de atât. Până acum, am trăit cu toții într-o lume în care oamenii ne cunoșteau și recunoșteau după voce ori după chip. Timpurile însă s-au schimbat foarte mult. Astăzi, mai mult de jumătate din interacțiunea noastră cu alți oameni nu se mai petrece fizic, ci virtual. Discutăm la telefon cu oamenii, schimbam emailuri sau ne conversăm pe platforme de social media. În această lume, noi nu mai suntem noi, cu adevărat. Datele noastre sunt, în realitate, persoana noastră. Un email devine echivalent cu buletinul cuiva, pe măsura ce alte persoane, primind un mesaj de la o adresă de email, presupun cu bună credință că le-a scris chiar deținătorul acelui email.

În lumea prezentă, să nu ai controlul asupra datelor tale personale e echivalent cu a nu avea controlul asupra vocii tale, asupra vorbelor tale, asupra comportamentului tău. Și asta, vom vedea, ne va pune în fața unor probleme la care nu ne-am gândit niciodată până acum.

În plus, dacă e să judecam lucrurile și din altă perspectiva, ne-am putea întreba «ok, ce mare problemă e să afle cineva numărul meu de telefon?». Iar răspunsul e interesant. În multe cazuri, s-ar putea să nu fie nicio problemă. Aproape nimeni nu dă telefoane aiurea. Aproape. Te-ar putea suna companii diverse să îți vândă lucruri. Poate asta nu e deranjant pentru unii oameni. Pentru alții e. Și s-ar putea întâmpla lucruri și mai interesante. Un caz din India, despre care am aflat recent, m-a determinat să cred că nu doar ofertele comerciale sunt pericolul care pândește la telefon. Cazul femeilor din statul Uttar Prandesh din India este foarte interesant în acest context. Acolo, numerele de telefon ale femeilor sunt vândute pe sume importante de bani unor oameni cărora le place să sune astfel de numere și să hărțuiască sexual femeile în cauză. Sună banal, dar nu cred că ar vrea cineva să fie în pielea acelor oameni, care primesc astfel zeci de telefoane zilnic de la indivizi libidinoși".

Numărul acela de telefon pe care l-ai lăsat aiurea undeva, care e numărul tău personal, nu de profesionist în X sau Y domeniu, poate va ajunge doar la Ion, inițial. Problema e ce se întâmplă dacă Ion îl dă mai departe? Cam asta înseamnă să nu mai ai control asupra datelor tale personale.