Mai exact, după cum apare în ghidul ANAF amintit, pesoanele fizice, PFA-urile, întreprinderile individuale sau întreprinderile familiale care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală precum veniturile obținute din valorificarea drepturilor industriale (invenții, know-how, mărci înregistrate, francize și altele asemenea, recunoscute și protejate prin lege), precum și a drepturilor de autor și a celor conexe au obligația legală de a calcula venitul obținut și de a plăti, în acest sens, impozitul pe venit, taxele și contribuțiile stabilite prin lege.  

Impozitul datorat se calculează prin aplicarea unei cote de 10% asupra venitului net și reprezintă un impozit final, ce se plătește la stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Veniturile respective se declară anual, prin intermediul formularului 212 (declarația unică), iar cei care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală, pentru care venitul net se determină pe baza cotelor forfetare de cheltuieli și pentru care impozitul se reține la sursă nu au obligații declarative.

De la caz la caz, se poate datora inclusiv contribuția de asigurări sociale, în cotă de 25%, și contribuția de asigurări sociale de sănătate, de 10%, dacă se estimează, pentru anul curent, venituri din activități independente și venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din una sau mai multe surse sau categorii de venituri, a căror valoare cumulată depășește 12 salarii minime brute pe țară. Cât despre TVA, contribuabilii care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală au obligația de a se înregistra în scopuri de TVA la depăşirea plafonului de scutire de 300.000 de lei prevăzut in Codul fiscal.