Mai exact, potrivit ghidului publicat de către ONPCSB, agenții și dezvoltatorii imobiliari se pot ghida, în identificarea potențialelor riscuri ridicate de spălare a banilor ale clienților pe care îi au, după anumite indicii. Acestea diferă și depind de specificul fiecărei activități în parte, dar și de relațiile de afaceri existente.

Mai exact, în situația în care structura sau natura entității sau relației face dificilă identificarea beneficiarului real al tranzacției ori anumiți clienți folosesc constant și în mod nejustificat numerar în tranzacțiile imobiliare, profesioniștii amintiți mai sus ar trebui să încadreze respectivii clienți ca prezentând un risc ridicat de spălare a banilor.

De asemenea, în cazul în care proveniența sau valoarea fondurilor folosite de către un anumit client nu este în concordanță cu profilul activității lui ori cu sursa de venit declarată ori în situația în care tranzacțiile imobiliare sunt accelerate, de către client, în mod nejustificat, fără o explicație rezonabilă, acesta ar putea fi, iarăși, un indiciu privind un risc ridicat de spălare a banilor.

Mai mult, tranzacțiile succesive, efectuate într-o perioadă scurtă de timp, mai ales cele care implică același imobil și care au modificări inexplicabile de valoare, dar și divizarea aparent nejustificată a unor proprietăți în unități mai mici, precum și cazurile în care intervin suspiciuni cu privire la prețul imobilelor, tranzacții imobiliare subevaluate sau supraevaluate ar putea reprezenta tot niște situații care să indice un risc ridicat de spălare a banilor.

Nu în ultimul rând, în cazul în care valoarea imobilului cumpărat nu coincide cu profilul clientului sau cu venitul său declarat, situația respectivă ar putea fi un indiciu de risc ridicat privind spălarea banilor.

Pentru consultarea tuturor indiciilor expuse de ONPCSB, care pot semnala situațiile care prezintă un risc ridicat de spălare a banilor, se poate parcurge integral ghidul amintit mai sus.

Menționăm faptul că, conform Legii nr. 129/2019, profesioniștii amintiți intră în categoria entităților raportoare care, în funcție de indiciile menționate în ghidul ONPCSB, au obligația raportării tranzacțiilor suspecte inclusiv atunci când acționează în calitate de intermediari în închirierea de bunuri imobile, dar numai în ceea ce privește tranzacțiile pentru care valoarea chiriei lunare reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro sau mai mult.

De asemenea, agenții și dezvoltatorii imobiliare au totodată, conform Legii nr. 129/2019, obligația de a aplica diverse măsuri de cunoaștere a clientelei, prin care pot identifica, de fapt, tranzacțiile suspecte menționate mai sus.