UPDATE: Firmele nu scapă de obligația furnizării către INS a datelor ce pot fi luate de la alte autorități. Măsura, respinsă definitiv

Propunerea legislativă pentru completarea și modificarea Legii privind organizării și funcționării statisticii oficiale în România nr. 226/2009 a primit miercuri votul definitiv de respingere al deputaților (după ce fusese respinsă și de senatori), astfel că nu se poate aplica. Dacă ar fi devenit lege, firmele ar fi scăpat de o birocrație îndelung criticată, în special din cauza amenzilor mari care se pot da în lipsa furnizării de date.

„Institutul Naţional de Statistică şi ceilalţi producători de statistici oficiale pot cere date furnizorilor de date doar în situaţia în care nu există nicio sursă administrativă din care să obţină datele respective, şi numai datele care nu sunt disponibile din nicio sursă administrativă”, prevedea propunerea, iar asta ar fi urmat să se întâmple în șase luni de la publicarea proiectului în Monitorul Oficial.

În Legea nr. 226/2009, furnizorul de date e „persoana fizică sau juridică obligată, în sensul legii, să ofere, exclusiv pentru scopuri statistice, date asupra propriei persoane sau asupra altei unităţi statistice supuse observării, faţă de care se află într-o relaţie directă”. Furnizorii de date sunt obligaţi să transmită, în mod gratuit, producătorilor de statistici oficiale date corecte, actuale şi complete, la termenele, periodicităţile, în forma şi după metoda de colectare prevăzute în programul statistic naţional anual şi în conformitate cu normele metodologice.

În prezent, legea sancționează neîndeplinirea obligațiilor privind furnizarea de date, refuzul explicit de a le oferi ș.a.m.d. cu amenzi ce ajung și până la 100.000 de lei. Însă propunerea legislativă urmărea să modifice aceste amenzi și niciuna să nu depășească 50.000 de lei. Spre exemplu, refuzul explicit de a furniza date s-ar fi sancționat cu cel mult 10.000 de lei, față de 100.000 de lei, cât e acum maximul.

„Costurile implicate de raportările cerute de INS sunt suportate de cei care au obligaţia de a le furniza. Pot exista costuri financiare, cum ar fi plata suplimentară a unei persoane care să pregătească aceste informaţii sau costuri asociate cu consumul de timp al unui angajat care primeşte printre atribuţii să se ocupe şi de această raportare.

Raportarea informaţiilor nu ţine cont de mărimea persoane care trebuie să raporteze, precum nu ţine cont nici de situaţii particulare în care aceasta s-ar putea afla (spre exemplu, sunt cerute periodic informaţii, detaliate de la persoane juridice fără activitate, fără angajaţi sau chiar aflată în proces de insolvenţă). Cu atât mai mult costurile suportate în legătură cu această raportare de date statistice de o entitate mică sunt disproporţionat de mari. Toate aceste informaţii stufoase trebuie furnizate INS de către persoanele fizice sau juridice considerate furnizori de date în condiţiile în care majoritatea covârşitoare a informaţiilor cerute de INS sunt deja în posesia altor autorităţi publice”, susțineau inițiatorii propunerii. 

Atenție! Propunerea legislativă NU se poate aplica. Aceasta și-a încetat procesul legislativ în urma votului decisiv de respingere al deputaților, după ce fusese respinsă și de senatori.