Munca în weekend și câteva greșeli frecvente ale angajatorilor

Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus, iar repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica, conform Codului muncii. Cu alte cuvinte, Codul muncii stabilește că regula ar fi ca sâmbăta și duminica să fie zile libere pentru angajații ce lucrează cu program normal. 

Munca în zilele de sâmbătă și duminică e permisă, totuși, dar cu următoarele condiții:

• perioada de repaus (alte zile decât cele de sâmbătă și duminică) să fie prevăzută în contractul colectiv de muncă, dacă există, iar dacă nu există, trebuie să se regăsească în regulamentul intern; existent doar faptic, acordat în mod inconstant, când într-un fel, când într-altul, fără a fi prins într-unul dintre aceste documente, repausul în alte zile decât sâmbăta și duminica nu intră în „grațiile” legii („În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern”);
• nu doar că e necesar ca cele 48 de ore de repaus săptămânal să fie acordate în alte zile, dar munca în zilele de sâmbătă și duminică presupune neapărat acordarea unui spor la salariu; sporul nu este facultativ și nu este alternativ cu repausul săptămânal acordat de luni până vineri;
• sporul pentru munca în weekend trebuie prins în contractul colectiv de muncă sau, după caz, în contractul individual de muncă; dacă nu există contract colectiv, atunci e obligatoriu ca el să se regăsească măcar în contractul individual; el poate să figureze și, și, însă dacă la momentul încheierii unui contract individual de muncă există unul colectiv aplicabil, cel individual trebuie să fie în rând cu prevederile celui colectiv; cuantumul acestui spor pentru munca în weekend nu este stipulat în lege, el făcând obiectul unei negocieri dintre salariat și angajator (la nivel colectiv, ori individual); sporul nu poate fi însă derizoriu - jurisprudență utilă, aici.

Așadar, bifând toate cele de mai sus, angajatorul poate să aibă, în condiții legale, angajați ce lucrează sâmbete și/sau duminici. 

Repaus săptămânal, 48 de ore consecutiv

Crearea unui program de muncă ce ignoră regula celor 48 de ore consecutive în privința repausului săptămânal ar putea fi problematică pentru angajator. De pildă, angajatul lucrează lunea, miercurea, vinerea și duminica - în acest mod, el nu ajunge niciodată să aibă un repaus săptămânal de 48 de ore consecutive, așa cum prevede legea. 

În alte situații, angajații se plâng de frecvența cu care ajung să lucreze șapte zile consecutiv, cel puțin o dată pe lună, dacă nu de două ori. Și deși ei primesc repausul săptămânal după acele șapte zile, angajatorii trec cu vederea diferența între ceea ce este excepțional și ceea ce este sau poate fi o regulă/o constanță a muncii. 

„În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților”, mai prevede Codul muncii. Ca atare, vorbim de acordarea repausului săptămânal cumulat ca: a) o situație excepțională și b) dependentă de autorizare atât de la inspectorat, cât și din partea celor ce reprezintă interesele angajaților.

O altă problemă des întâlnită în cazul angajatorilor care au programe în weekend e confuzia cu privire la maximul de 48 de ore de muncă săptămânale prevăzut de Codul muncii. Ca atare, se ignoră că diferența între cele 40 de ore (durata normală pentru norma întreagă) și cele 48 de ore estedată de eventualitatea unor ore suplimentare. Nu de puține ori, angajatorii le stabilesc angajaților programe ce cumulează 48 de ore de muncă săptămânal, în care nu intră orele suplimentare.