„Următoarele venituri cumulate lunar nu reprezintă venit impozabil în înţelesul impozitului pe venit, în limita plafonului lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat sau din solda lunară/salariul lunar acordată/acordat potrivit legii: (...) d) contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator, astfel cum este prevăzut în contractul individual de muncă, regulamentul intern, sau primite în baza unor legi speciale şi/sau finanţate din buget, în limita unui plafon anual, pentru fiecare angajat, reprezentând nivelul unui câştig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul în care au fost acordate. Prevederile nu sunt aplicabile angajaţilor care beneficiază de vouchere de vacanţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare”, stabilește Codul fiscal, similar în privința contribuțiilor sociale.
Codul fiscal, așa cum se observă din textul citat mai sus, oferă și un beneficiu de netaxare în limita unui plafon anual de nivelul unui câştig salarial mediu, adică, în 2024, în limita plafonului de 7.567 lei. Plafonul este unul anual, conform textului de lege, ceea ce înseamnă că e posibilă aplicarea beneficiului pentru o vacanță sau pentru mai multe, orice sumă depășește plafonul urmând a fi taxată corespunzător. Desigur, raportarea la plafonul global de 33% este esențială pentru a păstra beneficiul fiscal.
„Sumele reprezentând contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, în condiţiile alin. (41) lit. d), se consideră venituri aferente lunii în care se aprobă decontul, respectiv venituri aferente lunii în care sunt acordate, în situaţia în care nu există obligaţia prezentării unor documente justificative”, mai prevede Codul fiscal.
Angajatorii au nevoie de prevederi scrise care să susțină acordarea acestui beneficiu - fie în regulamentul intern, fie chiar în contractele individuale de muncă, acolo unde, în mod ideal, trebuie să apară condițiile de decontare a acestor cheltuieli.