- Clauza de mobilitate și delegarea sunt concepte juridice distincte care nu pot fi folosite alternativ după preferințele angajatorului, ci trebuie aplicate corect conform naturii activității.
- Delegarea implică trimiterea temporară a unui angajat cu loc fix de muncă în altă locație, cu limita de 60 de zile și posibilitatea prelungirii doar cu acordul salariatului.
- Mobilitatea se referă la salariați care prin natura muncii lor nu au un loc stabil de muncă și se deplasează constant, fiind obligatorie remunerarea suplimentară.
- De-a lungul anilor, Fiscul a considerat problematice delegările ce depășesc 120 de zile anual, reîncadrând diurnele ca plăți salariale, ceea ce a determinat unii angajatori să folosească incorect clauza de mobilitate.
Delegarea se aplică, de regulă, unui salariat care are un loc fix de muncă prevăzut în contractul individual de muncă și pe care angajatorul trebuie să-l trimită temporar să exercite lucrări sau sarcini în afara acestui loc, în interesul angajatorului, conform Codului muncii. Caracterul temporar al acestor deplasări este esențial la delegare. Durata maximă a delegării dispusă unilateral de angajator este de 60 de zile calendaristice în 12 luni, cu posibilitatea prelungirii pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice numai cu acordul salariatului. Chiar și cu prelungiri, contextul trebuie să rămână cel al unui caracter temporar.
Clauza de mobilitate se aplică unui salariat care, datorită specificului muncii sale, nu își execută obligațiile de serviciu într-un loc stabil de muncă, ci se deplasează constant pentru a-și îndeplini atribuțiile de muncă, fapt în considerarea căruia este obligatorie remunerarea sa în mod corespunzătoare - e vorba de prestaţiile suplimentare în bani sau în natură cerute chiar de lege.
„Noi, ca angajatori, nu putem să ne mișcăm între aceste noțiuni juridice în funcție de cum vrem astăzi versus cum vrem mâine. Trebuie analizat de la caz la caz și în funcție de natura activității prestate, în funcție de fișa postului, în funcție de ce se întâmplă faptic cu salariatul respectiv, să decidem dacă de fapt avem un salariat mobil, adică unul care prin natura muncii lui se deplasează în mod constant sau dacă avem un salariat cu un loc de muncă fix pe care trebuie să l trimit într-o delegație. Poate nu-l trimit 60 de zile, îl trimit 60 + 60 + 60. Da, dar încă sunt în contextul acesta de chestiune temporară”, a explicat Adriana Radu - Avocat Partener, Radu Opriș SPARL - în cadrul unui eveniment organizat de avocatnet.ro pe tema diurnelor luna trecută.
În practică, Fiscul a considerat problematice delegările ce depășeau pragul de 120 de zile în 12 luni, cu consecința reîncadrării diurnelor ca plată salarială și taxare ca atare, context în care unii angajatori au optat pentru a îmbrăca aceste deplasări printr-o clauză de mobilitate, deși, în realitate, ele trebuia încadrate din punct de vedere juridic ca delegări.