avocatnet.ro 
Astfel, Legea 70/2025 prevede introducerea unei căi de atac pentru ordonanța procurorului sau pentru încheierea judecătorului de cameră preliminară ori a instanței prin care se respinge cererea părții civile de a se lua o măsură asigurătorie.
De asemenea, noua modificare a CPP permite și procurorului să conteste refuzul cererii sale de luare a măsurilor asigurătorii (în faza camerei preliminare sau a judecății) în cazurile în care consideră că respingerea a fost eronată.
Aceste două modificări vin în contextul în care dispozițiile de acum permit numai contestarea măsurii asigurătorii deja luate sau dispuse, nu și a refuzului de a lua o astfel de măsură.
Conform inițiatorilor, problema abordată ținea de practica neunitară a instanțelor, care generează inechitate și nesiguranță juridică pentru cei implicați în procesul penal.
Legislația procesual penală actuală este neclară în privința soluționării cererilor de măsuri asigurătorii, conducând la interpretări divergente ale acelorași texte de lege: judecarea cererilor fie în ședință publică, fie în camera de consiliu, citarea sau nu a procurorului și un termen de soluționare ambiguu, oscilând între urgență și un termen rezonabil nedefinit cu exactitate. Această lipsă de coerență duce la soluții contradictorii, afectând dreptul la un proces echitabil și eficient în condițiile în care, conform notei de fundamentare ce prefața legea în faza sa de proiect, ”jurisprudența națională nu este unitară în ceea ce priveşte procedura de soluționare a dispunerii măsurilor asigurători”.
Această neuniformitate în aplicarea legii are consecințe directe și asupra victimelor infracțiunilor, diminuând șansele reale de recuperare a prejudiciului. De asemenea, în lipsa unor măsuri rapide de indisponibilizare a bunurilor, persoanele cercetate penal pot dispune liber de averea lor, periclitând recuperarea daunelor sau executarea pedepselor pecuniare: ”luarea unei măsuri asigurătorii are ca scop prevenirea cazurilor în care persoana cercetată penal ar putea ascunde, distruge, înstrăina sau sustrage bunurile sale, îngreunând sau făcând ca imposibilă, în acest mod, repararea prejudiciului statului și a victimelor infracțiunii”
Pentru a remedia situația, modificarea legislativă vizează armonizarea reglementărilor din Codul de procedură penală cu cele din Codul de procedură civilă, unde procedura de instituire a sechestrului este clar definită și aplicată uniform.
Astfel, se introduc norme clare pentru eliminarea ambiguităților și impunerea unei practici unitare: judecarea cererilor în regim de urgență, în camera de consiliu, fără citarea prealabilă a părților, dar cu participarea obligatorie a procurorului, comunicarea măsurii către inculpat doar după executare și, după cum arătam mai sus, posibilitatea de a contesta nu doar admiterea, ci și refuzul instituirii sechestrului.
florinel114 
Cabinet de Avocat ”Patrascu Razvan”