Articol scris de: Tiberiu Protopopescu, senior attorney at law în cadrul Schoenherr și Asociații SCA, avocat cu experiență în domeniul proprietății intelectuale.
Problema drepturilor de autor
În centrul problemei se află o întrebare fundamentală: cine este proprietarul rezultatului (en. output) dat de IA? Potrivit legislației europene actuale privind drepturile de autor, protecția este acordată numai operelor create de oameni. Astfel, textele, muzica, picturile și alte creații generate de inteligența artificială rămân într-o zonă gri din punct de vedere juridic. În acest sens, dacă nu este implicat niciun autor uman, aceste opere pot fi protejate prin drepturi de autor? Iar dacă un om introduce date de intrare în IA, acesta devine autor asupra rezultatului?
Aceste întrebări nu sunt doar teoretice – ele au implicații reale pentru titularii drepturilor PI, dezvoltatori și utilizatori.
Premisa că drepturile de autor trebuie să le aparțină exclusiv persoanelor fizice a fost reiterată în „Strategia în domeniul inteligenței artificiale” din 2023 emisă de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care exclude conținutul generat exclusiv de mașini de la protecția drepturilor de autor.
Datele de antrenament: un câmp minat
Sistemele GenAI sunt antrenate pe seturi masive de date, unde fiecare informație este mai întâi colectată, curățată, adnotată și prelucrată. Numai după ce această etapă a fost finalizată, dezvoltatorii pot trece la calibrarea (en. fine tuning) modelului IA. Etapa finală a procesului de antrenare implică date de intrare suplimentare, care vin sub forma învățării prin reîntărire (en. reinforcement training).
O prezentare simplificată a procesului complex descris mai sus poate fi împărțită în: colectarea datelor, pre-procesarea datelor, pre-antrenarea modelului, calibrarea modelului și învățarea prin reîntărire.
Directiva UE 2019/790, privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală (CDSM), oferă o linie directoare prin excepțiile sale privind Extragerea Textului și a Datelor (en. Text and Data Mining) (TDM), însă prevederile sunt complexe și adesea neînțelese. Fiind o directivă, dispozițiile sale nu sunt direct aplicabile, ci fiecare stat membru trebuie să le transpună în legislația națională.
Contracte de licențiere directă
Protejarea drepturilor de proprietate intelectuală în contextul GenAI prezintă provocări unice. Identificarea conținutului neautorizat, determinarea originii acestuia și răspunderea aferentă pot fi dificile de pus în practică, mai ales atunci când sistemele IA funcționează ca niște „cutii negre”.
Articolul 3 din CDSM permite TDM în scopuri de cercetare de către organizațiile de cercetare și instituțiile conservare a patrimoniului cultural. Cu toate acestea, articolul 4 din CDSM permite TDM în orice scop, cu condiția ca titularul drepturilor PI să nu își fi rezervat în mod expres drepturile în această privință. Acest mecanism de excludere voluntară a devenit un instrument esențial pentru titulari și creatori pentru a controla utilizarea operelor lor în antrenarea modelelor AI.
Prin urmare, excluderea voluntară în sine nu facilitează accesul. Pentru dezvoltatorii de IA care caută seturi de date de înaltă calitate și conforme din punct de vedere juridic, contractele de licențiere directă cu titularii drepturilor PI apar ca singură soluție viabilă. Aceste contracte oferă certitudine juridică, permit compensarea titularilor de drepturi PI și sprijină dezvoltarea de platforme GenAI în conformitate cu legislația în vigoare.
În loc să privească inteligența artificială ca pe o amenințare, Oficiul UE pentru Proprietate Intelectuală a publicat în anul 2025 planul strategic „Dezvoltarea inteligenței artificiale generative din perspectiva drepturilor de autor” (en. The Development of Generative Artificial Intelligence from a Copyright Perspective), care îi încurajează pe titularii drepturilor PI să o privească ca pe o oportunitate.
Prin implementarea contractelor de licențiere directă, titularii drepturilor PI ar putea controla modul în care sunt utilizate operele lor, ar putea primi compensații echitabile și ar beneficia de transparență asupra întregului proces. În același timp, dezvoltatorii se vor putea bucura de un cadru juridic clar, un risc redus de litigii, calitate îmbunătățită a datelor și potențial sporit de scalare.
Astfel, cadrul contractual va reglementa fără echivoc drepturile PI, eventualele limitări, utilizarea datelor, precum și îmbunătățirea colectării și a compilării datelor, alături de politicile, practicile și protocoalele de securitate a datelor respective.
Pe măsură ce GenAI continuă să remodeleze industriile creative, UE pune bazele unui ecosistem de acordare a licențelor care respectă drepturile PI și, în același timp, permite inovarea. Contractele de licență directă între dezvoltatorii de IA și titularii de drepturi nu sunt doar o necesitate juridică, ci și o oportunitate strategică de a construi o economie digitală echitabilă și durabilă.