avocatnet.ro 
Printre principalele noutăți introduse prin Hotărârea CCF 11/2025 se numără extinderea serviciilor de consultanță fiscală, iar documentul menționează explicit activități precum întocmirea documentației privind prețurile de transfer, a cererilor pentru obținerea acordurilor de preț în avans și a soluțiilor fiscale individuale anticipate. De asemenea, asistența pentru procedurile amiabile de evitare a dublei impuneri este acum inclusă expres între serviciile de întocmire a evidențelor fiscale obligatorii.
Modificări au fost introduse și în ceea ce privește criteriile de eligibilitate pentru obținerea calității de consultant fiscal. Astfel, pe lângă absolvenții cu profil economic, pot accede în profesie și cei cu studii juridice, iar experiența profesională minimă de trei ani poate include activitatea juridică, nu doar cea financiar-contabilă. Domeniul dreptului este adăugat și între activitățile didactice universitare considerate relevante pentru această activitate.
Pentru cei care promovează examenul de atribuire a calității de consultant fiscal, termenul de înregistrare în Registrul Camerei este redus de la 12 luni la maximum 90 de zile de la comunicarea rezultatului examenului. Evident, această nouă regulă se aplică pentru examenele organizate după intrarea în vigoare a noii hotărâri.
Pe plan instituțional, CCF își extinde colaborarea cu autoritățile statului, incluzând acum și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în vederea îmbunătățirii conformării fiscale voluntare.
Totodată, consultanții fiscali și societățile de consultanță fiscală pot desfășura, pe lângă activitățile de bază (expertiză contabilă, audit financiar, instruire în domeniul fiscal), orice alte activități prevăzute în Clasificația CAEN, cu respectarea legislației în vigoare.
În plan internațional, modificările extind recunoașterea profesiei și pentru consultanții fiscali din statele care au aderat la Codurile OCDE de liberalizare a mișcărilor de capital și a operațiunilor curente invizibile. De asemenea, este clarificat faptul că prestarea ocazională de servicii în România presupune activități fără caracter continuu sau sistematic pe teritoriul țării.