Hotărârea CJUE, recent publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, clarifică interpretarea dreptului Uniunii în raport cu legislația fiscală a României, care impuneaun impozit pe veniturile suplimentare ale producătorilor de energie din surse regenerabile, exceptându-i, totuși, pe cei care utilizează combustibili fosili.

Textul incriminat de producătorul român de energie prevede că „venitul suplimentar realizat de producătorii de energie electrică rezultat din diferența dintre prețul mediu lunar de vânzare al energiei electrice și prețul de 450 lei/MWh se impozitează cu 80%”.

CJUE a stabilit că Directiva (UE) 2019/944 privind piața internă de energie electrică și Regulamentul (UE) 2021/1119 („Legea europeană a climei”) nu se opun unei astfel de măsuri naționale.

În decizia sa, Curtea a respins ca inadmisibile întrebările referitoare la un posibil ajutor de stat ilegal și la încălcarea libertăților fundamentale (libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor), pe motiv că instanța națională nu a furnizat suficiente elemente de fapt și de drept pentru a permite o analiză corespunzătoare.

În ceea ce privește fondul cauzei, CJUE a concluzionat că impozitul, deși controversat, se încadrează în autonomia fiscală a statului membru și a stabilit că măsura nu constituie o fixare a prețului interzisă de directiva pieței de energie, ci o măsură cu scop bugetar. De asemenea, instanța a considerat că acest impozit, fiind o măsură izolată și limitată în timp, nu este de natură să submineze de unul singur strategia globală a statului membru în vederea atingerii obiectivelor de neutralitate climatică impuse de Legea europeană a climei.

Litigiul a fost inițiat de Brăila Winds SRL, un producător de energie electrică eoliană din România și filială a grupului Engie, împotriva autorităților fiscale române, inclusiv Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii București și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Disputa vizează legalitatea Legii 259/2021, care a introdus un impozit special pentru producătorii de energie electrică, mai exact taxa de 80% aplicată venitului suplimentar, definit ca diferența dintre prețul mediu lunar de vânzare și un prag stabilit (450 RON/MWh).

Nemulțumirea producătorului venea și în contextul în care amintita lege a exceptat de la plata acestui impozit producătorii de energie electrică pe bază de combustibili fosili, inclusiv cogenerare și producătorii de energie electrică pe bază de biomasă.

În baza acestei legi, Brăila Winds SRL, producător de energie electrică rezultată din exploatarea unui parc eolian, a fost obligată să plătească un impozit total de 11.643.217 lei (aproape 2,5 milioane euro). Societatea a contestat legalitatea impozitului, susținând că acesta este discriminatoriu și încalcă mai multe principii și reglementări ale dreptului Uniunii Europene.

Totuși, instanța europeană a decis că Regulamentul (UE) 2021/1119 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice trebuie interpretat în sensul că această reglementare nu se opune legislației naționale care supune producătorii de energie electrică din surse regenerabile unui impozit pe veniturile obținute din vânzarea energiei lor electrice la un preț mai mare decât cel stabilit de această reglementare, dar care exceptează de la plata acestui impozit producătorii de energie electrică pe bază de combustibili fosili.