Ganduri pentru acasa: Poveste cu un iepure

Poveste cu un iepure

3 Aprilie 2010

Timp de citire: 3 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Stii sigur ca un anumit comportament inseamna ceva, nu? Stii sigur cand cineva ti-a transmis un anumit lucru? Esti sigur(a), sigur(a) ca ai inteles mesajul care ti s-a transmis si nu faci altceva decat sa reactionezi. Mie mi se intampla des. Noi, oamenii momentului, pricepem repede si lovim fulgerator. Viteza e cel mai bun atribut al vietii noastre. Si astazi m-am gandit sa ne asezam trei minute jos si sa aducem in discutie prejudecatile noastre. Promit sa nu mai scriu daca textul se termina ciudat. :)

Asa se face ca, daca tot recunoastem ca gandim rapid, de ce n-am si recunoaste rapid ca gandim prea mult? Pentru ca gandirea rapida e un semn clar al faptului ca poate avem altceva de facut, imediat dupa ce ne-am luat deciziile. Poate... sa ne uitam la TV. Sau, poate, sa stam cu ochii la tavan. Ori sa tragem o tigara.

Si problema n-ar fi ca gandim prea mult, daca nu s-ar intampla ca uneori sa mai dam si gres. Adica sa luam decizii in goana momentului si ulterior sa ne para rau. Se intampla des, se intampla rar? Habar n-am care e statistica, dar mie mi se intampla destul de des. Cati dintre noi recunoastem asta? Asta poate discutam alta data.

In realitate, viteza e buna doar atunci cand joci la bursa, ori cand esti controlor de trafic aerian sau cine-stie-ce profesionist insarcinat cu soarta lumii. Oamenii obisnuiti, daca n-ar avea nevoie de recunoasterea neconditionata a pozitiei lor in societate, ar putea sa admita in destul de mare proportie ca ar fi putut astepta 5 minute inainte de a lua 99,9% dintre deciziile pe care le-au luat in viata lor.

Si... sa va dau un exemplu. Unul dintre prietenii mei mi-a povestit o intamplare haioasa. Cand era mic, avea un catel. Alchimia perfecta, partenerul perfect de joaca. Numai ca intr-o dimineata, catelul lui a venit acasa cu un iepure mort in gura. Iepurele arata de parca ar fi fost tavalit serios prin pamant inainte de a-si da duhul, asa ca prietenul meu s-a speriat. Stia iepurele :). Era al unui copil din vecini, copil care-si gasise in iepurele cu pricina cel mai bun prieten. Urata situatie, nu?

Asa ca prietenul meu a luat iepurele, l-a spalat si ... noaptea, l-a bagat in cusca lui, in curtea vecinilor. Ei... acum urmeaza partea haioasa. Dimineata, a auzit cum stateau lucrurile cu adevarat. Iepurele murise de 3 zile. Vecinii l-a ingropat cu grija, in gradina lor. De unde a fost "recuperat" de catel. Care l-a adus acasa. Si de aici, stiti povestea. In contextul asta, vecinii se intrebau cine o fi fost nebunul care sa faca o farsa atat de macabra copilului lor. Adica sa spele si sa puna inapoi in cusca lui un iepure mort.

Habar n-am daca vi se pare haioasa ori nu intamplarea. Pe mine m-a amuzat. Iar concluzia e simpla. Nu intotdeauna avem in fata ochilor toate detaliile de care am avea nevoie pentru a lua o decizie corecta. Iar viteza ne obliga sa luam decizii pe baza unui singur ajutor: norocul.

Si daca pornim de la ideea asta, uite intamplarea de astazi. Daca te uiti in urma, de cate ori ai mers (constient sau inconstient) la noroc, in deciziile pe care le-ai luat?

PS
Stiu in ce perioada suntem. Stiu si ce am promis la inceputul articolului. Asa incat, imi revine onoarea sa va urez, din partea echipei Avocatnet.ro (Anca, Beatrice, Bogdan, Carmen, Doru, Elena, George, Ioana, Marcu, Mihaela, Mira, Radu, Sorina, Alin) Sarbatori cu bine. Si va oferim o melodie cu un istoric interesant. Un semn clar ca muzica poate aduce impreuna oameni aflati la mii de kilometri distanta. O realizare pe care ne-am dori ca si Avocatnet.ro sa o bifeze in anii care vor urma. Numai bine!

EDITORIAL

Poveste cu un iepure

Alin Popescu Fondator, avocatnet.ro

Comentarii articol (17)