Iata ca doua treimi din vara au si trecut. Printre zilele de canicula si inundatii, multi dintre noi au avut parte de un concediu pe deplin meritat. Cel putin, in teorie. In practica, lucrurile stau diferit. De prin luna iunie, pe diverse site-uri, blog-uri, pagini de Facebook citesc despre neajunsurile unei vacante petrecute pe meleagurile romanesti. Chiar asa sa fie? Va intreb pe voi.

Articolul continuă mai jos

Din motive diverse, unele mai complicate, altele nascute din comoditate, am amanat concediul din aceasta vara pentru toamna care urmeaza. Insa, din cu totul alte motive, aman sa fug un weekend la mare, iar in fiecare luni, cand se contorizeaza numarul turistilor de pe litoral, imi dau seama ca tot raul e spre bine, vorba bunicii. Nu de alta, dar din pozele si inregistrarile facute imi dau seama ca nu as fi avut loc sa imi intind prosopul pe plajele din ce in ce mai inguste, ca sa nu mai vorbim de cazare si drumul pana acolo.

Tot la fiecare inceput de saptamana, se contabilizeaza si problemele intampinate de cei care s-au aventurat spre litoral, precum: mizeria de peste tot (plaja, hoteluri, faleze, terase, restaurante, etc.), nesimtirea si incompetenta chelnerilor, a receptionerilor, a patronilor de diverse, a vanzatorilor, etc., aglomeratia de pe A2, preturile mari, probabil dilatate de caldura soarelui, apa murdara si pestii, atat cei morti cat si cei dragon.

Si, chiar si in aceste conditii, nu ai unde sa arunci un ac pe intreg litoralul. Cum se explica asta?

Sa presupunem ca o explicatie ar fi puterea obisnuintei. Oamenii se adapteaza greu la schimbare. Mai ales, romanii. Citisem nu demult un studiu in acest sens. Oricat de conservatoare mi-ar fi gandirea, nu prea pot sa ma abtin de la critici cand stiu ca, pentru marea majoritate a celor care se duc la mare, “puterea obisnuintei” presupune sa adune un munte de pet-uri langa rogojina si pe care il lasa amintire nisipului, sa asculte muzica la un volum cat mai ridicat oriunde s-ar afla pe motiv ca e in concediu si vrea sa se relaxeze sau sa incurgiteze in mijlocul falezei, printre trecatori, o shaorma mare.

Aceeasi putere a obisnuintei se aplica si atunci cand turistii se lasa calcati in picioare de pretentiile absurde ale operatorilor economici care isi desfasoara activitatea pe litoral. Pe langa faptul ca preturile la un meniu format din piure de cartofi facut din fulgi si o pulpa de pui re-re-reincalzita este comparabil cu cel al unui meniu dintr-un restaurant de lux din Bucuresti, cum sa accepti sa dai 200 de lei pe noaptea la un hotel de 3 stele cu baia pe hol si apa incalzita intr-un recipient de 200 de l situat deasupra cladirii? Chelnerii pretind bacsis, eventual de 25% din consumatia pe care o faci si abia asteapta clipa in care te pot taxa pentru acel ice tea pe care nu ti l-au adus. Vanzatorii ambulanti confunda bancnotele cand trebuie sa iti dea rest, iar cel mai adesea, produsele lor sunt fie de doua ori mai scumpe decat cele din supermarket si poti oricand sa musti dintr-o piersica putreda sau o pruna cu viermi.

Stie cineva cat este pretul real de inchiriere al unui sezlong? Si mai important: a primit cineva un bon fiscal pentru inchirierea unui sezlong?

Si mai am o intrebare, cum te poti relaxa, fie pe plaja, fie in camera de hotel sau la terasa, cand se aude muzica din cel putin doua locuri diferite, iar basul face sa vibreze si crema SPF. Sa fie asta definitia distractiei? Ma indoiesc, oricat de euforici am vrea sa fim din cand in cand. Poate ca pentru unii concediul nu se identifica cu linistea, dar mi se pare ingrozitor sa tipi la cel de langa tine pentru a te face auzit.
Si nu, la mare nu trebuie sa auzi motorul jeep-urilor pe plaja. De fapt, la mare nu trebuie sa vezi jeep-uri pe plaja, chiar daca rolul lor si al domnisoarelor dezbarcate din ele este unul strict legat de marketing.

Cam de astfel de peripetii am avut parte eu (in anii trecuti) si cunoscuti de-ai mei si ma gandeam sa discutam, in acest weekend care urmeaza vacarmului legat de brand-ul de tara, frunze si turism, despre cat de neagra este (sau nu) Marea noastra Neagra.

De ce aventuri ati avut parte? Exista si parinti bune? Eu stiu sigur ca da. Se vor schimba lucrurile? Poate ca da, poate ca nu, dar va sfatuiesc, daca totusi mergeti la mare in acest weekend, sa aveti suma exacta pentru a trece podurile peste Dunare, si anume: 11 lei la Fetesti-Cernavoda, respectiv 9 lei la Giurgeni-Vadu Oii.

PS: Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului a lansat, miercuri, in dezbatere publica proiectul de Legea turismului. Va invit sa il consultati in fisierul atasat.
Context articol: