Educatie prin teatru?

8 Octombrie 2011

Timp de citire: 3 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

In ultimii ani tot mai multi oameni au ales teatrul ca forma de divertisment sau de petrecere a timpului liber. Este un fapt lesne de observat, in special pentru un "consumator" frecvent de arta desi, personal, refuz sa ma substitui unui astfel de "comportament". Prefer sa filtrez totul prin prisma emotiei.

Faptul ca numarul celor care merg la teatru a crescut este cu siguranta un avantaj pentru conducerile institutiilor, iar la un nivel general poate am fi tentati sa caracterizam fenomenul ca un asa-zis proces de culturalizare sporit.

Cine merge insa la teatru? Poate ca prejudecatile nu si-ar avea rostul aici, dar cei care aleg o astfel de “distractie” inteleg ei oare mesajele? Ce inseamna o piesa de teatru pentru “cei multi”? Pentru ca nu de multe ori varianta - merg la teatru pentru ca e la “moda”- a fost confirmata. Cati dintre cei care ies dintr-o sala de spectacol devin mai ganditori, mai sensibili, mai nostalgici? Prea putini sunt cei care pastreaza in minte, chiar si pentru o perioada scurta de timp, franturi dintr-o experienta vazuta, traita, expusa. Oare buna-dispozitie sau tristetea se rasfrang in mintea spectatorului pentru o ora, doua sau trei?

Rutina zilnica a devenit atat de prezenta in vietile noastre, incat refuzam sa dam continuitate unei clipe. Cati dintre noi reusesc sa se abandoneze unor povesti “servite” sub forma reprezentatiei teatrale, in defavoarea gandului reintoarcerii la banalitatile cotidiene? Pentru ca, mai presus de divertisment, teatrul inseamna si dialogul cu tine, cu ceilalti, perceperea unui mesaj.

Teatru clasic sau contemporan?

Ca preferam piesele de teatru clasice sau pe cele contemporane, asta este cu totul o alta discutie. In niciun caz insa, nu sunt de parere ca piesele moderniste ar fi cu ceva mai prejos. Este drept ca aici intervin mai multe aspecte (viziune regizorala, conceperea textelor si chiar interpretare actoriceasca), insa mi se pare cu atat mai frumos cu cat artistii au gasit sau gasesc de cele mai multe ori formele de exprimare sau mijloacele prin care sa redea anumite manifestari, adesea nonconformiste, in care tanara generatie se regaseste. Pentru ca tinerii interesati sunt in numar destul de mare iar reactiile lor, de multe ori, favorabile. Nu neg insa si existenta situatiilor contrare.

Parerile si reactiile sunt impartite cand vine vorba de formele de teatru. Ma gandesc ca factori importanti aici ar fi mentalitatile sau poate principiile de viata ale fiecarei persoane. Totusi mi-ar placea ca cei care ridica pretentii culturale sa nu mai fie surprinsi “dormind” in scaune. Da, in special persoanele in varsta, cele care arata cu degetul lor critic inspre tanara generatie “degenerata”. Ma intreb cati dintre ei merg la teatru din placere si cati din snobism?

Oricum, ca o concluzie a articolului meu as vrea sa subliniez faptul ca a juca spectacole cu salile pline nu este neaparat un indicator al interesului romanilor pentru culturalizare. Tind sa cred ca cei mai multi merg din lipsa de altceva sau pentru ca pur si simplu au auzit de la altii ca spectacolul respectiv merita vazut. Ceea ce pentru un teatru, caruia oricum nu cred ca i se aloca fonduri suficiente, ar putea fi un castig. Insa, un spectacol “ascunde” si un mesaj care nu de putine ori poate modela sau schimba o mentalitate. Sunt oamenii dispusi sa fie educati in acest sens?

P.S. Articolul de fata este o simpla parere legata de acest fenomen care cu siguranta este mult mai complex decat l-am redat eu aici. Insa nu sunt critic de teatru, nici specialist in domeniu. Daca aveti pareri legate de acest subiect sau argumente mai bune, chiar as vrea sa le ascult.

EDITORIAL

Educatie prin teatru?

Raluca Popescu ,

Comentarii articol (15)