Gandurile unui tata pentru fiica sa

In urma cu doua saptamani s-au implinit 107 ani de la moartea scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu, una dintre cele mai mari personalitati ale culturii romane.

A fost membru al Academiei Romane si doi ani la rand (1880, 1881) a primit premiul "Ion Heliade Radulescu" pentru volumul al doilea, respectiv al treilea din opera sa, "Cuvente den batrani".

In 1884, Academia Romana i-a incredintat misiunea de a redacta un Dictionar al limbii romane. Astfel, Bogdan Petriceicu Hasdeu i-a consacrat 14 ani din viata pentru a acoperi mii de pagini, ajungand pana la cuvantul "barbat". Un monument al limbii romane, dictionarul "Magnum Etymologicum Romaniae" a ramas insa neterminat.

Viata lui Bogdan Petriceicu Hasdeu nu a fost lipsita de incercari, astfel ca in 1888 si-a pierdut fiica, pe Iulia, fapt care l-a impins catre meditatia asupra mortii, inteleasa de el ca punct de unde incep "formele" fara sfarsit, care duc spiritul spre perfectiune.

Intr-una dintre cugetarile sale testamentare, nota: "In ziua mortii Juliei Hasdeu a murit si tatal sau. El nu putea sa mai traiasca. Din mosi, el mostenea trei iubiri: patria, stiinta, femeia. Tot ceea ce era mai pur in aceste trei iubiri, chintesenta lor, o concentrase in fiie-sa, mare patrioata, mare geniu, mare femeie, ea devenise pentru el prisma tuturor iubirilor sale. Cand ea muri, patria, stiinta, femeia, totul murise pentru el".

Inainte insa ca despartirea definitiva dintre Bogdan Petriceicu Hasdeu si fiica sa se produca, el i-a scris deseori acesteia, in perioada in care ea se afla la studii in Paris.

Cele cateva sute de scrisori au fost publicate in 1976 de Paul Cornea, in " Documente si manuscrise literare ", volumul 3. Scrisorile lui Hasdeu sunt semnate "iubitorul Bogdan" sau "iubitorul sot si tata". Ele sunt adresate sotiei si fiicei. Asadar, va propun sa cititi astazi cateva fragmente din acest scrisori:

Bucuresti, 11 septembrie 1881: Nu as vrea sa se zica in Bucuresti ca ai fugit de la studii mai grele la mai usoare. Numai astfel se va constata pe deplin ca succesele tale in Bucuresti nu se datorau protectiei mele.

Bucuresti, 4 octombrie 1881: In Paris vei fi auzit deja vechiul proverb: noblesse oblige. Nu vorbesc despre nobletea sangelui, care este ceva foarte secundar, dar natura te-a inzestrat pana la varf cu nobletea mai superioara a inteligentei si aceasta noblete te obliga a mari mereu, pe fiecare zi, reputatia ce ti-ai facut-o asa zicand din leagan.

Bucuresti, 3 martie 1882: Sa te silesti sa inveti bine, sa te porti bine, sa nu uiti niciodata ca te cheama Hasdeu, iar deviza familiei noastre trebuie sa fie: patrie, onoare si stiinta.

Bucuresti, 4 iunie, 1885: Nu vreau, insa, ca Lilicuta sa se scoale pe la 3 dimineata, sa-si strice ochii si sanatatea, de care are atata trebuinta in viitor. Abuzul de studiu e tot asa de rau, si chiar mai periculos decat orice abuz.

Bucuresti, 31 decembrie 1887: Daca Lilicuta ma iubeste catusi de putin, daca ea tine la linistea mea, daca - in fine - nu vrea sa va readuc imediat la Bucuresti, trebuie sa poarte flanela si sa nu abuzeze de munca, sa nu se scoale prea dimineata. Tocmai varsta de 18 ani si tocmai in Paris sunt tot ce poate fi mai periculos cand cineva nu se pazeste. Flanela, picioare incaltate cald, o cer in modul cel mai imperios. Apoi vaz ca voi nu mai intrebati pe doftor? Sunt atat de ingrijorat, atat de izbit, incat numai prin cele de mai sus, cuvinte amare si necioplite, am putut sa incep raspunsul meu la o scrisoare lunga, dragalasa, plina de fapte si de spirit, pe care am primit-o dupa multa asteptare. Scriind inca tremura mana ca la un betiv si trebuie sa ma odihnesc o clipa.

Bucuresti, 1888: Lilicuta stie destula si prea multa carte. Lucrul cel mai bun ar fi sa va intoarceti in Romania unde aerul de tara si chiar undeva la tara, fara munca, fara grija, i-ar face mult bine. O diploma mai mult sau mai putin nu insemneaza nemic. Eu n-am nici o diploma.

Sursa: www.muzeulhasdeu.ro