Comandantul cărţii cu buline galbene

Articol scris de Ioana Revnic.

Sunt la Secția de Oncopediatrie a Spitalului ”Marie Curie” din București. Alături de noul meu prieten, Relu, am încins o cursă cu avioane.
În curând, pe 4 octombrie, Relu împlinește patru ani, iar de nouă luni este locatarul spitalului.
 
Când l-am întâlnit prima oară și ne-am jucat cu avioanele, avea două vecine de salon: pe Adelina (o zvârlugă de doi ani și câteva luni) și pe Maria, o fetiță tare timidă.
 
”Să vină mașina de pompieri!”, comandă Relu, după accidentul aviatic.
 
Mașina e pe patul Mariei. Relu se ridică de lângă mine, ajutându-se în mâini. Coboară din patul lui. Stă într-un picior. În piciorul drept. Se sprijină cu mână dreaptă, de salteaua Mariei. Face câteva sărituri, până la marginea patului ei. Întinde mâna stânga. Ia mașina de pompieri. Se întoarce spre mine. Țopăie pe piciorul drept de două ori. Se agață de patul nostru - cu mâna liberă. (În cealaltă are autospeciala!) Dintr-un salt, mi se așază din nou alături.

Când să stingă incendiul produs de dezastrul aviatic, apare Adelina, îi înșfacă din brațe mașina de pompieri, apoi aleargă prin salon.
 
Relu se enervează. Ar vrea să o ia din loc. Dar eu îl împac, ademenindu-l cu o poveste despre o bulină galbenă. În poveste, bulina crește, se micșorează, se amestecă cu niște surate albastre și roșii, după cum îi comandă cititorul.
 
Deși nu a apucat să meargă la grădiniță, Relu îmi arată - în cartea pe care o răsfoim - o bulină din stânga și o bulină din dreapta; o bulină mare și o bulină mică. Recunoaște culorile. Numără până la zece. Reține tot ce-i povestesc.
 
Adelina îl imită. Maria ne privește și nu zice nimic.
 
Relu ascultă ceea ce îi citesc. Bate din palme când îi spun să facă asta; apasă bulinele galbene care se mișcă pe pagini - la stânga, la dreapta, sus, jos. Aplaudă. Zgâlțâie cartea - iar aceasta se dovedește fermecată și ba își înmulțește bulinele, ba le face mai mari, ba le împrăștie ici și colo, ba le ordonează în linie dreaptă.
 
Relu se simte bine în rolul de comandant al cărții cu buline galbene.
 
Adelina observă asta și decide să îi ia locul. Vine și smulge cartea din mâinile băiatului. Nu reușește să i-o ia, dar fură de pe pat avionul cu care copilul se jucase adineaori. Și fuge. Iar Relu se înfurie. Ar vrea să o prindă pe Adelina, dar eu îl opresc, povestindu-i mai departe despre bulina galbenă.

Relu a ajuns la spital cu un cancer osos, nedepistat la timp. În joacă, o verișoară l-a lovit cu o piatră în coapsa piciorului stâng. Întâi, i-a apărut o umflătură. Care s-a mărit, s-a tot mărit - cum face și bulina galbenă din cartea mea, atunci când Relu bate din palme.
 
La început, tânăra lui mamă, Petruța (30 de ani), și medicii care l-au consultat pe copil nu au intrat în panică. L-au oblojit pentru tot felul de beteșuguri diagnosticate aiurea. Dar umflătura nu s-a mai oprit din crescut. Iar când mama l-a adus pe Relu la București, a aflat că în trupul copilului cancerul se cuibărise de multă vreme, iar umflătura de la picior era o tumoare malignă, imposibil de îndepărtat, astfel încât piciorul lui Relu să rămână întreg.
 
Petruța a fost pusă să aleagă: ori amputarea (care înseamnă, pentru Relu, o șansă la viață), ori condamnarea - la moarte. A ales prima variantă, după ce s-a dezmeticit din șoc; căci nu-i venea să creadă că ceea ce trăia era aievea. După operație, Relu a început chimioterapia. Poartă pe chip semnele tratamentului.
 
Dar dacă îl privești cu câtă poftă se joacă; dacă vezi cu câtă dezinvoltură se mută de pe un pat pe altul, ca să își adune la un loc jucărelele și să le păzească de Adelina; dacă îl asculți cum chicotește când descoperă ce face bulina galbenă din cartea pe care o citim împreună, uiți că a trecut prin atâtea încercări.

Relu îşi mai aminteşte de piciorul lipsă doar când se supară că Adelina îi fură maşinile. Atunci, îi porunceşte doctorului să îi aducă piciorul înapoi. Să i-l lipească la loc. Ca să alerge după fetiţă prin salon.

Şi să îşi salveze comorile.

Articol preluat de pe www.daruiesteviata.ro. Puteți citi aici articolul original.