Taxa pe lăcomie va crește dobânzile creditelor pentru firme și va reduce posibilitățile de creditare

Introducerea în legislație, de la 1 ianuarie 2019, a taxei pe activele financiare ale băncilor va avea efecte semnificative pentru companii în următoarele luni. În esență, două dintre principalele efecte ar fi creșterea dobânzilor la credite și reducerea ofertelor de creditare de pe piață.

„În evaluarea impactului taxei de către Banca Națională a României se arată că băncile vor intra pe pierderi semnificative în 2019 și 2020. Acest lucru va însemna o creștere a dobânzilor la credite pentru populație și firme, precum și o încetinire a ritmului de creditare. În același timp, [taxa] va antrena noi presiuni inflaționiste care vor fi alimentate și de alte majorări de taxe (în energie, telecom), care, împreună, vor eroda puterea de cumpărare și vor diminua veniturile populației. Efectele nu se vor vedea de pe o zi pe alta, ci în câteva luni, când economia va resimți efectiv impactul noilor decizii. Așa se explică faptul că, de la începutul anului, ROBOR a scăzut, pentru că nivelul său reflectă acum evoluția în scădere a ratei inflației din toamna trecută”, a spus, pentru avocatnet.ro, Alexandra Smedoiu (foto), partener servicii fiscale la Deloitte România.

Mai precis, specialista a spus că vorbim de două mari consecințe posibile, după apariția taxei pe lăcomie. Una ar fi că anumite bănci vor avea dificultăți financiare, ceea ce va crea probleme pe piața aceasta și va reduce posibilităție de creditare.

„În primul rând, [taxa] va afecta concurența în această piață, cu efect negativ asupra tuturor participanților, în condițiile în care vor exista bănci care nu vor putea suporta cuantumul noii taxe, deoarece vor înregistra pierderi. Pe termen lung, tot consumatorii vor fi afectați, deoarece vor avea mai puține posibilități de creditare”, a explicat partenerul Deloitte.

Apoi, vorbim și de o creștere a costurilor cu creditele, care va duce automat la o creștere a costului pentru finanțarea statului. Acest efect va fi resimțit de către toți contribuabilii.

„În al doilea rând, acest cost va fi reflectat într-un cost crescut al creditelor, adică în dobândă. Inclusiv dobânda la titlurile de stat, deci dobânda plătită de stat pentru finanțarea deficitului bugetar va crește odată cu această taxă, iar acest cost crescut va fi suportat tot de către noi, contribuabilii, întrucât va crește costul de finanțare a statului”, a adăugat Alexandra Smedoiu.

Recent, Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului Băncii Naționale a României, a atras atenția, de asemenea, că taxa pe lăcomie va duce la reducerea creditării de către bănci.

Taxa pe lăcomie pleacă de la o premisă greșită

Taxa pe activele financiare ale băncilor a fost introdusă, de la 1 ianuarie 2019, prin intermediul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Aceasta este stabilită, în esență, în funcție de ROBOR, dar conceptul ei pleacă de la o premisă eronată.

„Taxa pe activele bancare este progresivă, în funcție de un prag de referință al ROBOR, stabilit prin Ordonanța de urgență 114/2018 la 2%. Conceptul acestei taxe pleacă de la o premisă greșită economic, și anume că nivelul ROBOR este decis sau puternic influențat de bănci, care și-ar asigura în acest fel profitabilitatea. În fapt, ROBOR depinde de evoluțiile economiei în ansamblu și rezultatul unor factori diverși, printre care cei mai relevanți sunt evoluția ratei inflației și lichiditatea din piață”, ne-a explicat specialista de la Deloitte.

Cu alte cuvinte, nivelul ROBOR este influențat de tot felul de factori, astfel că nu ține exclusiv de bănci ca acesta să fie scăzut sau crescut. Ba mai mult, inclusiv statul influențează indirect nivelul ROBOR. Astfel, e greu de înțeles cum a făcut Guvernul legătura între profitabilitatea băncilor și nivelul ROBOR.

„De aceea, deciziile guvernamentale, cum ar fi politicile fiscale de impulsionare a consumului, prețurile reglementate pe care le stabilește la energie sau nivelul la care se împrumută pentru finanțarea deficitului, au impact asupra ROBOR. Prin urmare, corelația făcută de OUG între profitabilitatea băncilor și nivelul ROBOR este nefundamentată economic. De exemplu, dobânda a fost foarte ridicată în perioada de după criza financiară, iar sistemul bancar înregistra pierderi”, a declarat Alexandra Smedoiu.

Așadar, specialista a atras atenția că „ROBOR este un cost de finanțare pentru bănci, iar o taxă legată de nivelul acestuia reprezintă în fapt o taxă pe inflație, inflație care e generată de întreaga economie”.

Informații mai multe despre taxa pe activele financiare ale băncilor pot fi găsite în articolul de aici. Odată cu taxa pe activele financiare, Guvernul a introdus/prelungit și alte taxe și impozite, așa cum am atras atenția aici.

ROBOR, adică „Romanian Interbank Offer Rate” (rata dobânzii la depozitele plasate pe piața interbancară) sunt dobânzile cu care băncile sunt dispuse să ofere împrumuturi altor bănci.

Aceste împrumuturi au rolul de a acoperi nevoile financiare pe termen scurt sau lung ale băncilor, printre care se numără și acordarea creditelor. Practic, în funcție de ROBOR se stabilesc dobânzile variabile la creditele în lei.