Zeii există pentru că noi toți am ales, la un moment dat, să credem în ei

I-am transformat în zei globali. Ceva ce lumea n-a avut nicicând. Și le-am păstrat punctele vulnerabile pe care le-au avut dintotdeauna. Ei există pentru că noi toți am ales, la un moment dat, să credem. Șmecheria la oameni e că, atunci când încetează să creadă în ceva, povestea se năruie. Zeii moderni cad ușor, pentru că ei sunt supuși modei, la fel ca pantalonii. Așa apar mai toate crizele. Se datorează pierderii încrederii, mai mult decât unor fapte palpabile.

N-am pretenția că mă pricep la economie. Dar cred că noi, oamenii, suntem prea speriați astăzi ca să ne pierdem încrederea în ceva. Cred că, mai degrabă, ne agățăm de orice poveste, sperând că zeul rămâne puternic, la fel ca în vremurile bune. Depindem unii de alții într-o măsură atât de mare, încât asta s-ar putea să ne salveze.

Cred că realitatea de astăzi e atât de ciudată, șocantă de-a dreptul, cu lumea întreagă prinsă nepregătită, încât îndrăznesc să cred că, de data asta, toți zeii vor supravietui. Avem nevoie de ei întregi. Încă avem nevoie de ei întregi.

Nu crezi?