Este cunoscut faptul că prevederile din CIM reprezintă acordul angajatorului cu salariatul, iar orice modificare a vreunei mențiuni trebuie să se facă printr-un act adițional, adică tot cu acordul celor două părți.

Astfel, în situația în care programul de lucru este scris în CIM-ul semnat de ambele părți cu intervalul orar 10-18, de exemplu, dacă angajatorul dorește să schimbe orele de început și de sfârșit cu 8-16, o va putea face doar cu acordul salariatului. Dacă salariatul nu este de acord cu această modificare, angajatorul nu va avea pârghii legale pentru a-l obliga să vină la alt program, iar orice procedură disciplinară pe care ar porni-o împotriva salariatul, va avea mari șanse de a fi anulată de instanță în cazul unui proces.

Dacă, în schimb, contractul de muncă nu are specificat intervalul orar de lucru, ci doar numărul de ore zilnice/săptămânale, salariatul se va prezenta la muncă conform prevederilor stabilite în regulamentul intern. 

Notă: Regulamentul intern reprezintă un act unilateral al angajatorul, iar prevederile sale, deși fac obiectul unor consultări cu salariații, nu necesită un acord al salariaților cu angajatorul.

Stabilirea programului de muncă în conținutul regulamentului intern, față de CIM, îi oferă oportunitatea angajatorului de a-l modifica după nevoi, iar pentru a fi respectat de către salariați tot ce trebuie să facă este să îi informeze despre modificare.

Subliniem faptul că pentru a putea respecta prevederile regulamentului intern, conținutul acestui document trebuie adus la cunoștința salariaților, iar dovedirea acestui lucru ar putea deveni utilă în cazul unui conflict de muncă. Opinia specialiștilor desre cum poate fi considerată valabilă luarea la cunoștință de către salariați a regulamentului intern o regăsiți în acest articol.