Măsura (controversată) este prinsă în OG 16/2022, aceasta aplicându-se începând cu impozitele locale pe clădiri din anul 2023.

Rapoartele de evaluare care erau cerute proprietarilor persoane fizice și juridice, din cinci în cinci ani, pentru a stabili valoarea clădirilor nerezidențiale pe care le dețin au fost eliminate. Astfel, din 2023, valoarea clădirilor nerezidențiale este stabilită în baza studiilor de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, ce sunt administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici.

„Pentru clădirile nerezidențiale și clădirile-anexă aferente, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de minimum 0,5% asupra valorii clădirii. Cota impozitului/taxei pe clădiri se stabilește prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București. (...)

Valoarea clădirii, exprimată în lei, se determină prin însumarea valorii clădirii, a clădirilor-anexă, după caz, și a valorii suprafețelor de teren acoperite de aceste clădiri, cuprinse în Studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România”, scrie în OG 16/2022.

Valorile se determină în anul de referință, adică începând din 2023, în funcție de valorile din studiile de piață aferente anului anterior.

Până în 2022, Codul fiscal prevedea că valoarea clădirilor nerezidențiale se stabilea individual, proprietarul persoană fizică sau juridică fiind obligat să obțină un raport de evaluare întocmit, în ultimii cinci ani anteriori anului de referință, de un evaluator autorizat. Raportul se depunea la autoritățile fiscale locale până la primul termen de plată al impozitului din anul de referință (31 martie).

Totodată, și cotele de impozitare erau diferite până acum. Dacă proprietarul era persoană fizică, atunci cota era între 0,2% și 1,3%, iar lipsa raportului de evaluare ducea la aplicarea unei cote de 2%. Dacă proprietarul era persoană juridică, cota era tot între 0,2% și 1,3%, diferența fiind că, în lipsa raportului de evaluare, se aplica o cotă de 5%. Practic, noile reguli nu mai conțin o limită maximă a cotei de impozitare, iar impozitarea nu mai ține cont de tipul proprietarului.

De menționat că nu vor mai exista clădiri considerate cu destinație mixtă și nici reguli speciale pentru impozitarea lor, ci acestea vor fi încadrate fie la clădiri rezidențiale, fie la clădiri nerezidențiale, în funcție de destinația majoritară (cea care are un procent de peste 50% din total). Cu alte cuvinte, cota de impozit de minimum 0,5% se va aplica la toată clădirea, chiar dacă aceasta are o destinație nerezidențială în procent de numai 51%, de exemplu.

Impozitul pe clădiri va fi datorat, ca până acum, în anul curent, de cel care figura ca proprietar la data de 31 decembrie a anului anterior. Impozitul se va plăti în continuare în două tranșe - la 31 martie și la 30 septembrie.

• Citește și: Impozite locale: O lege publicată recent, inutilă pentru că Guvernul a schimbat complet regulile când aceasta era la promulgare?